Bani, bani, bani

Banii mă demoralizează. Dacă sunt puţini nu îmi vine să ies din casă, dacă sunt mulţi (oricum niciodată nu sunt prea mulţi), mă gândesc cum să-i păstrez mai mult timp.
Nu sunt o persoană avară, Moliere nu m-ar fi iubit şi îmi place să fac cadouri şi investiţii în obiecte care ţin mulţi ani.
Cred că totul se învârte în jurul banilor şi sunt puţini oameni care reuşesc să nu se preocupe pentru ei.
Poate ar fi fost mai simplu să menţinem trocul. Scopul în viaţă nu este nici să-i faci, nici să-i cheltui.
Nu suport oamenii egoişti şi care cred că totul le aparţine, pe principiul: eu de ce să dau dacă nu primesc nimic în schimb, sau ce e al meu e al meu şi ce e al tău e tot al meu.
Se pot spune multe despre bani – că sunt ochiul dracului, dar că te fac mai frumos în ochii celorlalţi, mai ales când dai de la tine – în sensul bun (pentru că vrei).
Donaţii, gratuităţi? Alergăm după ele mereu de parcă ar depinde demnitatea noastră de ele.
Avem o poftă teribilă ce nu poate fi satisfăcută de a avea mai mult şi mai mult şi mai mult!
Nu înţeleg care e treaba asta cu banii… dacă nu te preocupi să-i ai, vin oricum, când deja te zbaţi pentru ei, parcă vin mai greu… ca o himeră ce nu poate fi prinsă.
Mă dezgustă desconsiderarea altora faţă de cei săraci, pentru că nu s-au străduit să facă averi să fie şi ei nesimţiţi faţă de ceilalţi. Dacă aprecierea mea pentru un om este faţă de contul lui din bancă, aprecierea de fapt nu există.
Urăsc orice are legătură cu o bancă şi dacă la început când au apărut mai aduceau beneficii, acum nu le recunosc puterea decât că le dau altora de muncă. Banul la ciorap?… Poate, dacă nu are găuri.
Să strângi cât mai mult să te bucuri de ei la bătrâneţe, pe care de multe ori nu o mai apuci, sau o îneci în medicamente…
Frază celebră: Banii nu aduc fericirea dar o întreţin e adevărată doar pentru că s-au inventat banii şi ei te hrănesc!
Câţi bani valorează un om?
http://rusbianca.wordpress.com/2012/01/14/bani-bani-bani/