Vreau sa stiu

De ce ne punem atâtea întrebări în fiecare zi? Aşa de control? Chiar vrem să aflăm nişte răspunsuri, să tragem nişte concluzii şi să facem ceva sau totul e la nivel retoric să medităm la ce ni se întâmplă?
Cred că cei care îşi pun întrebări cel mai mult, nu sunt nedumeriţi, ci caută, mereu caută soluţii şi răsucesc problema, situaţia să-i dea de capăt. Acel capăt pe care îl înţeleg şi îl acceptă, evident.
Curiozitatea nu a omorât pe nimeni, ştiu sigur, pisica mea cea neagră stă şi toarce pe fotoliu
Misterele din viaţa noastră, de ce suntem aici, care este scopul meu în viaţă, de ce alerg mereu, de ce stau, de ce iubesc, de ce nu iubesc, ce e mai bine să fac, care sunt alegerile potrivite etc.
În fiecare zi cred că încercăm să ne lămurim pentru ca în acest mod să putem merge înainte înţelegând ce se întâmplă. Te iei după logică, eşti raţional, mergi intuitiv, metoda nu prea contează, atâta timp cât ajungi la destinaţie: decizia finală.
Îmi plac oamenii simpli, merg înainte fără să îşi facă prea multe griji, răspunsurile lor sunt atât de uşor de aflat, de parcă ar fi o joacă de copii această viaţă. Noi complicăm totul pentru că încercăm să aflăm lucruri care poate nu ne vor folosi niciodată, dar vreau să ştiu!
Toate se aşează la locul lor, ca în sertarele unei farmacii… sterilizat de griji, pentru că are o logică şi o cale pe care în sfârşit am înţeles-o.
Prostii… niciodată nu o să ne mulţumim cu ce aflăm!
http://rusbianca.wordpress.com/2012/01/16/vreau-sa-stiu/