Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

FLORIN BADICAN


de florin badican la: 19/03/2012 19:10:07
rezumat: INFERNUL ROSU
voteaza:
PRIMA NOAPTE DE IUBIRE

FRAGMENT 14

Chinuită de-o mulţime de întrebări, dar şi de îndoieli care nu întâm-plător îi tulburau mintea poate mult prea răvăşită, domnişoara Ioana rămâ-ne o bună bucată de vreme dusă pe gânduri; Sta la masa pe care bunicul Predoiu o montase lângă fereastra care da spre curte şi privea la covoraşul care vremelnic acoperea mizeria naţiei umane; Ceasul tocmai bătuse de amiază când, o ceată de tineri îi curmară starea de o tulburătoare visare; Că de la un timp, dragostea pusese stăpânire pe inima domnişoarei Ioana Predoiu, era un fapt de netăgăduit; Încercând să evadeze din starea de o vădită melancolie, nepoata învăţătorului se bucură de prezenţa tinerilor care strigau la poartă; Lăsând de-o parte visele care nu întâmplător îi tul-buraseră mintea, domnişoara iese afară; După ce cu mare greutate îl po-toleşte pe dulăul care numai din recunoştinţă faţă de stăpâna care-l hrănea ca pe un prieten de nădejde, da dovadă de prea mult zel, domnişoara se adresează într-o manieră vădit atrăgătoare:
-Da unde mergeţi dragilor? După câte ştiu, colindul s-a terminat.
-La mulţi ani Ioană şi tot ce doreşti de Crăciun, urează după obicei, unul dintre flăcăii care pentru aşi da oarece importanţă, face câţiva paşi spre domnişoara care de-acum îl privea mirată!
-Vă mulţumesc frumos pentru fireasca voastră urare, dar unde aţi plecat cu atâta veselie, întreabă curioasă domnişoara Ioana Predoiu?
-Păi dacă tot suntem veseli şi bine dispuşi, noi mergem să pregătim sala pentru hora de după masă; Ioană, îndrăzneşte flăcăiaşul ce avea ini-ţiativa în grupul tinerilor bine motivaţi, dacă tot este Crăciun, n-ai vrea să vii cu noi la hora în care va cânta nişte lăutari mai ţigănoşi?
-Mă băieţilor frumoşi, răspunde domnişoara doar pentru a vedea răceala din ochii fetelor care din motive lezne de înţeles o pizmuiau cu ră-utatea cultivată numai în mintea oamenilor săraci cu duhu, voi chiar vreţi să mergem împreună la hora care nici măcar nu ştiu unde se joacă?
-Vrem Ioană, cum dracu să nu vrem? Chiar ne bucurăm de-acuşica, răspund băieţii care încântaţi o priveau c-o firească lăcomie.
-Bine dragilor, promite zâmbind provocator domnişoara Ioana Pre-doiu; Atunci voi veni şi eu la hora satului, dar puţin mai târziu.
-Te aşteptăm cu drag Ioană, răspund flăcăii care mai veseli şi mai plini de viaţă, plecară spre şcoala care găzduia hora satului.
Domnişoara Ioana tocmai intrase în curtea în care Grivei se bucura ca un vechi şi bun prieten când, dincolo de gardul acoperit cu zăpadă în-gheţată, o vecină începe a striga dintre troiene şi nămeţi:
-Ionicooo, unde eşti mă fată? Tu chiar nu mai auzi?
-Eu te aud foarte bine, dar matale unde te-ai ascuns?
-Sunt aici mă fată, dar nu vrei să vii oleacă pân la gard?
-Păi cum să nu vreau tanti, dar mai bine vin-o matale până la poartă; La gard pot veni doar dacă zbor peste nămeţii care îngheţară.
-Viu mă fată, răspunde vecina care sprijinindu-se în baston ca mai toţi oamenii bătrâni şi neputincioşi, iese în drumul înzăpezit.
-Este foarte greu cu zăpada ce-a căzut peste cap de om sărac, fă-ră ca măcar să întrebe când şi dacă trebuie să îngheţe natura umană.
-N-avem ce face Ionico maică, este vremea zăpezii, răspunde bă-trâna răsuflând uşurată; Ia spune bodaproste şi să fie pentru omul meu.
-Bodaproste tanti şi la mulţi ani cu sănătate; Acuma fii matale bună şi aşteaptă până când mă întorc din casă, ordonă îngăduitoare domnişoara care zadarnic încerca să-şi ascundă stânjeneala.
Revenind şi încă destul de repede, nepoata învăţătorului se adresea-ză bătrânei care tăcută privea de-a-lungul drumului înzăpezit:
-Tanti, primeşte pomana şi să fie pentru sufletul mamei Anica.
-Bodaproste Ionico maică şi să fii sănătoasă; Numai aşa poţi răzbi în lumea care chiar de la zidire, naşte mai mult oameni răi şi criminali.
-Ai dreptate tanti; Să te-audă Dumnezeul care ne poate ajuta numai dacă vrea şi dacă poate să treacă peste năravul sfinţilor.
-Păi cum să nu te ajute Ionico maică? Doar eşti o fată cu multă fri-că de Dumnezeu şi cu multă iubire de oameni cinstiţi şi credincioşi.
-Este greu şi matale ştii bine ce înseamnă viaţa; Şi apăi la cât suntem de săraci, noi nici măcar nu putem muri când nu mai putem răbda, răspunde domnişoara care întristându-se pentru a cine ştie câta oară, priveşte înfrico-şată în golul pe care numai singurătatea îl poate marca în poarta cine ştie cărui viitor.
-Ionico maică, recidivează bătrâna în suspansul care multă vreme ţinuse cap de afiş în satul Domneasca de Argeş, ieri până în prânz mă în-tâlnii nas în nas cu Rădina lu Marin; Mă fată, tu ştii ce-mi zâsă afurisâta?
-Nu tanti, răspunde curioasă domnişoara Ioana, dar o să ştiu numai dacă desecretizezi misterul afurisitei cu care te întâlnişi nas în nas.
-Auzi Zamfiro, zâse afurisita care ştii şi tălică ce mai gură mare are, să vie pârdalnicu în Domneasca şi să nu treacă pe la fata lui bună.
-Despre cine vorbeşti tanti Zamfira? Acum chiar că nu înţeleg.
-Nu te mai preface Ionico maică; Doar ştii bine că-i vorba dă tac-to, bată-l pustia să-l bată; Tu nu ştii mă fată, dar ce băiat frumos şi harnic era pă vremea când taman să termenasă răzbelu cel mare!
-Da tanti, dar câtă vreme nu m-a recunoscut, eu ce era să fac?
-De măiculiţă, întrebă mai mult retoric bătrâna, eu nu ştiu ce suflet hain poa să aibă oamenii care-şi părăsăşte până şi copiii?
-Mamae, ştiu doar că timp pentru cunoaştere am berechet.
-Bine Ionico maică, dar să nu nesocoteşti timpul care trece fără să te întrebe, sfătuieşte bătrâna care nu întâmplător trecuse prin dârmonul vieţii de care vinovat se făcea doar Dumnezeul a toate ziditor.


După ce-o sfătuieşte cu bună credinţă, bunica intră în curte; Rămâ-nând pradă singurătăţii care de la un timp o chinuia mai abitir decât călăul plătit de cine ştie care împricinat, domnişoara Ioana Predoiu pozează în-tr-o zeiţă descumpănită; Iată, gândea nepoata în timp ce intra în curte, a-cum ştie toată lumea cine este tata! Cum vorbele din gura lumii nu puteau fi oprite la poarta conacului boieresc, continuă domnişoara Ioana să gân-dească c-o îngrijorare tot mai crescândă, domnul Mihai le-a înregistrat şi le-a dat crezare; Şi dacă-i aşa, se mai întreabă nepoata învăţătorului fără ca măcar să găsească un răspuns mulţumitor, de ce Dumnezeu mi-a mai trimis felicitarea prin Culae? Intrând în casă, Ioana Predoiu se izolează de lumea care vorbea cu atâta răutate şi încearcă să scape de gândul care nu întâmplător o chinuia de atâta amar de vreme; Dând cu ochii de coşul ca-re păstra pomenile de la cimitir, Ioana trage ştergaru, dar cum niciuna din bunătăţile pentru care spusese bodaproste nu o mai atrăgeau, duce coşul în tinda mai răcoroasă; Revine în camera de toate zilele, cu hotărârea de-a nu înşela speranţele flăcăiaşilor care dacă le-ar fi creditat pe toate ţărăn-cuţele care clevetind mai abitir decât o meliţă, umblau cu cele mai nepotri-vite vorbe, erau îndrăgostiţi lulea de nepoata învăţătorului Predoiu; După ce într-un târziu se spală cu săpunul cumpărat din prăvălia ovreului Fich-man, domnişoara Ioana intră în odăiţa ne încălzită; Un frig pătrunzător o întâmpină din pragul călcat atât de rar; Rupe hârtia care nu întâmplător a-coperise geamul din faţă şi lasă lumina să pătrundă în odaia în care numai oaspeţi de seamă dormiseră odinioară; Hotărâtă s-o rupă cu trecutul ca-re îi asasinase copilăria, domnişoara Ioana Predoiu deschide lada de zestre şi cu mâini tremurânde, scoate de la naftalina trecutelor vremuri, cele mai frumoase haine de sărbătoare; După ce îmbrăcă veşminte croite după ti-parul timpului trecut, nepoata învăţătorului Predoiu se uită în oglinda din perete; Cum nimic nu părea să ştirbească frumuseţea vârstei, domnişoara îşi lăsă câinele să păzească avera neamului şi pleacă spre şcoală; La intrarea în sala în care ţăranii preferau să joace hora şi mai puţin slova cărţii, dom-nişoara Ioana plăteşte biletul şi pentru câteva clipe rămâne descumpănită în faţa sătenilor care miraţi o priveau ca pe o ciudăţenie venită de pe altă planetă; Fără a se lăsa intimidată, nepoata învăţătorului Predoiu intră în sala de clasă şi cu o surprinzătoare uşurinţă, trece peste privirea femeilor invidioase; În cele din urmă, găseşte un loc pe un capăt de bancă; Alături sta o ţaţă care nu întâmplător urmărea cu ochii de un negru mult prea în-fricoşător, o fetişcană îmbrăcată c-o bluză pe care cu multă migală ţără-nească, erau cusute mii de floricele argintii; Însoţită de un tânăr nu prea înalt, domnişoara se opreşte în faţa mamei; Mândră de odrasla care mo-tivată râdea mânzeşte, ţaţa cu ochii negri îşi ceartă comoara neprecupeţi-tă, c-o voce care nu întâmplător se vroia blândă şi autoritară:
-Şi voi de ce jucaţ numa în răspăr? Mai încetinel mă fată, ce morţii; Doar no-ţi vrea să vă rupeţ ăle picere şi taman acuşica dă sărbători.
-Mamă, ripostă fata care pentru ai face pe plac băiatului începe să râdă, taman în zâua dă Crăciun vrei să mă cicăleşti la cap?
-Hai mă fată şi nu sări de parcă te arsă careva; Nu dalceva, dar eu numa într-o doară îţi zâsăi vorba care nu doare şi nici nu ustură prea rău, se scuză doar ca să intre în voie piticoanţei, femeia care nu întâmplător părea să regrete vorba şi povaţa ţărănească.
Câteva clipe mai târziu, violonistul care mai pe drept mai pe sprân-ceană putea fi socotit şeful formaţiei de lăutari, anunţă c-o firească hotărâ-re: Un sfert de oră pauză; Întrucât muzica încetase, cavalerii şi domnişoare-le se adunară în grupuri mai mari sau mai mici şi râzând din te miri ce, dis-cutau banalităţile coapte pe vatra ţărănească; Pe băncile înşirate pe lângă pereţi, mamele care ţineau în poală cojoacele domnişoarelor pentru care hora era un zero mai mare decât toată matematica bună doar pentru în-văţătorii care vroiau să înebunească, schimbau păreri fel de fel.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


FLORIN BADICAN - de Daniel Racovitan la: 19/03/2012 21:13:16
florin badican
#630815 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de paula_vs la: 20/03/2012 07:43:44
"Vă mulţumesc frumos pentru fireasca voastră urare"pe asta mi-a cazut ochii si m-a descurajat sa mai parcurg textul
#630821 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
florin badican - de sami_paris74 la: 20/03/2012 13:40:41
esti cu fluierul pe cimp praleo Badicane,cred ca te chinui sa-ti danseze oile.

Hailoviu.
#630827 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...