Ploua timid...

Ploua timid cu tine
în mine...

Te prelingeai ca o bură de ceaţă
din recele de dimineaţă
în trupu-mi cald şi devastat
de arsul cruntului oftat
şi-atunci când zorile se crapă
veneai cu sărutări de apă
la mine-n aşternut.

Da-n scurtă vreme, nevăzut,
te-ai dispersat tiptil şi mut
ca bobul delicat de rouă
sorbit de neştiut.

Şi totuşi, mi-a fost dat să plouă! ..

Ploua timid cu tine
în mine,
până ce ochii i-am deschis
şi tu te-ai stins în vis..