Penibilus

Aveţi simţul ridicolului, vreodată, niciodată?
Mie îmi plac cei care au simţul umorului foarte dezvoltat, îndeajuns încât să ştie când să se oprească să nu cadă în penibil.
Oare care este varianta mai acceptabilă, de penibil sau jenant?
De penant şi jenibil, evident! :)
Având în vedere că ridicolul nu este simţit de toţi la fel, există destul de multe momente în care am prefera să ne îngropăm capul în nisip ca un struţ şi să nu mai dăm faţă cu ceilalţi.
Avem cum să evităm aceste situaţii? Cred că da, pentru că de cele mai multe ori oricum ne simţim înainte de a ajunge în punctul critic şi ne îndepărtăm cu grijă, punând o faţă de nevinovat sau lăsând loc unei linişti covârşitoare, de parcă toate cuvintele din lume s-au terminat exact atunci!
Care lucruri vi se par atât de penibile încât nu aţi vrea sub nici o formă să se mai repete vreodată? Faptul că ai dat-o în bară faţă de socrii tăi, de şef, de iubită, de cei din familie, de un prieten apropiat, sau… undeva în public, unde te-au văzut toţi şi nu te vor uita prea curând?
Oricât de jenat ai fi, singurul lucru pe care-l poţi face cu demnitate este să ridici capul, să treci peste şi să-ţi continui drumul.
Cu cât încerci să îţi ceri scuze şi să-i faci pe ceilalţi să înţeleagă de fapt ce doreai tu să spui, să dai explicaţii, să-i convingi, cu atât te afunzi mai mult în penibilitate.
Nu fi penibil că eşti jenant!
http://rusbianca.wordpress.com/2012/03/28/penibilus/