Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cititorii despre "Sange satanic" si "Pervertirea"


de morgothya la: 03/10/2012 19:29:56
rezumat: fani, sange satanic, pervertirea, herg benet, cristina nemerovschi
voteaza:
"Asa cum spune M. in Sange Satanic (si acest M. este pe cale sa devina, alaturi de Stavroghin din Demonii, personajul meu literar preferat), cu totii purtam masti… dar, ele cad, atunci cand un om scrie o carte in care isi expune sufletul asa cum este el, cu bune si rele, cu sentimente morale dar si cu ganduri care iti ridica parul pe maini de oroare. Putini oameni au curajul de-a se arata celorlalti asa cum sunt ei cu adevarat. Tu ai acest curaj, iar pentru lucrul asta te admir enorm.

Ceea ce vreau sa-ti spun (si acesta este motivul pentru care mi-am luat inima-n dinti si ti-am scris) este ca, prin cartile tale Sange Satanic si Pervertirea, mi-ai redat o parte a sufletului meu pe care o consideram pierduta pe veci, definitiv. De multi ani traiesc intr-o letargie constanta si apasatoare. Lucrurile pe care le vad in jur, politica jegoasa, manelizarea tarii asteia pe care am iubit-o mult candva si pentru care as fi fost dispus sa lupt cu toata fiinta mea, m-au facut sa ma retrag intr-o carapace ermetica. Am lasat foarte putini oameni sa treaca de aceasta carapace. Pana intr-o zi cand…

Am intrat intr-o librarie din Iasi si am vazut prima ta carte, Sange Satanic. Citisem despre ea, atat pareri pozitive, de la adolescenti sau oameni foarte tineri, dar si reactii negative, in special de la persoane foarte religioase si inchistate mental. Recunosc, nu am deschis-o chiar cu cel mai mare entuziasm posibil. Era o zi ploioasa, iar eu eram mai apatic decat oricand. Nu reusisem sa dorm aproape deloc in ultima saptamana. Nimic nu ma entuziasma, totul era gri si tern. Una din acele zile de la care nu astepti nimic, decat sa treaca. O durere sacaitoare de cap nu-mi dadea pace. Dar nu stiu cum s-a facut, romanul tau s-a deschis la ultimul capitol, cel in care M. spune ca nu stie daca mai are motive pentru a continua sa lupte. Pentru a supravietui. Am simtit cum ceva se topeste in sufletul meu… Da, ma regaseam in randurile acelea, in personaj. Traisem si simtisem acele sentimente macinatoare. Si eu fusesem sfartecat de indoiala, de scarba, de lipsa de vointa pentru a ma mai trezi si a lua in piept inca o zi, apoi alta…

Capitolul final se incheia aproximativ asa (l-am invatat pe de rost): nicicand, in niciun alt timp sau spatiu, in nicio alta istorie, in niciun alt eon, nu voi mai fi eu. Mai spunea ca se simte batran, mult prea batran pentru a mai schimba ceva. Am simtit atunci o atat de totala identificare cu personajul de parca eu as fi fost M. si scriam acele propozitii. Era ca si cum cartea fusese pusa acolo special pentru ca eu sa o gasesc. Imi vorbea mie, vroia sa ma ajute, sa-mi redea pofta de viata.

A trebuit sa cumpar cartea, fireste. M-am inchis in camera, ajuns acasa, si am citit primele sase capitole. Am fost silit sa intrerup lectura, deoarece fetita mea a venit de la scoala si am fost obligat sa-i asez masa si sa o ajut la lectii. Dar pe toata durata zilei, nu am fost om. M-am miscat ca intr-un film detemporizat, fiind acolo si totusi departe, cu mintea prinsa in cartea ta, in povestea atata de bine spusa de M. Asteptam infrigurat momentul in care, eliberat de indatoririle parintesti, sa ma intorc in dormitor si sa continuu lectura.

Cat de bine ma regaseam! Toata adolescenta mea rebela, toate infruntarile cu politia (chiar militia, da, am prins si vremurile alea…), tot alcoolul si primele incercari amoroase, toate prieteniile ucise mai apoi de timp, de viata, de prejudecati, toate naivitatile pierdute. Muzica rock pe care o ascutam cu infrigurare, pe care o imprumutam cu entuziasm de la amici… Treptat, pe masura ce citeam, am inteles insa un lucru, si aici este miezul deciziei mele de a-ti scrie. Am descoperit, citind cartea asta, iesind de undeva, dintre paginile ei dar si din colturile mintii mele, ce iubisem eu cu pasiune pana in urma cu un timp: LIBERTATEA. Mi-am amintit goana nebuna dupa idealul libertatii… Mi-am amintit de Revolutia din 89 (asa-zisa Revolutie, pana la urma inca nu stim, a fost sau n-a fost?… poate nici nu mai conteaza, fiindca noi cei de atunci am simtit-o ca si cum ar fi fost) la care aveam 21 de ani si am fost in vuietul evenimentelor, alaturi de alti naivi ca si mine… Mi-am amintit de bucuria mea nebuna la caderea comunismului… de schimbarea regimului… De sperantele ca, dupa asta, va fi mai bine, vom avea o viata decenta, umana. N-a fost sa fie!

Nu in ultimul rand, mi-am amintit de apatia care m-a cuprins o data ce am inteles ca nu voi putea schimba lumea din jurul meu, ca sistemul e mult prea puternic pentru a i te impotrivi tu, un biet muritor lipsit de arme. Sentimentul a fost pentru mine paralizant la vremea lui. A fost cauza pentru care am renuntat la lupta si am devenit o semi-leguma, asa cum sunt de altfel marea majoritate a oamenilor din tara asta.

M. m-a facut sa-mi fie rusine si jena de aceste din urma sentimente. M-a invatat multe acest personaj, si de aceea il iubesc si-l respect, asa cum iubesc si mintea care i-a dat nastere.

Cred ca am inteles cum trebuie cartea. Mi-a fost confirmat, mai tarziu, intr-un interviu pe care tu l-ai dat unei reviste. Spuneai acolo ca M. este de fapt un umanist inrait, un om care crede in specia umana si de asta nu poate accepta mediocritatea si prostia. Nu uraste umanitatea, ci doar ceea ce oamenii decazuti si indobitociti au facut din ea. Exact asa am citit si eu Sange Satanic. M. este un idealist, este un extremist dar in sensul pozitiv al cuvantului. Face parte dintre oamenii pe cale de disparitie care vor perfectiunea, nu se multumesc cu resturi mestecate, cu surogate, cu sclavia.

Daca imi permiti un sfat: ia cartea asta si mergi cu ea in licee! Nu te lasa intimidata de cei care o ataca aducand argumente prefacute cum ar fi imoralitatea ei! Cartea asta nu va strica adolescentii, ci dimpotriva: le va deschide mintea. Nu este o carte doar despre alcool, droguri si sex, cum cred oamenii ingusti la minte. Este o carte despre libertate! Despre lupta constanta de a fi tu insuti, de a nu claca, de-a nu ii lasa pe altii sa-ti infranga sufletul si sa te ingenuncheze! Nimic nu poate fi mai important pentru un tanar decat sa invete cum sa-ti pastreze integritatea.

Pe mine m-a invatat ca nu e niciodata prea tarziu. Ca batranetea e doar o iluzie. O scuza. ‘’Sa se revolte tinerii, noi am fost zmei la vremea noastra, acum e randul lor!’’…asta e, de obicei, o fraza pe care o auzi des de la cei de varsta mea (40+). E gresit! Nu exista o varsta limita de la care sa inceapa sa nu-ti mai pese de libertate! Batranetea propriu zis nici nu exista, atat timp cat o refuzi! Nu exista ‘’Sunt prea batran, deci renunt la demnitatea mea’’. NU!

Am citit Sange Satanic si am reinvatat, asa cum un copil invata primii pasi, sa spun NU, in situatia in care de acest NU depinde demnitatea mea ca fiinta umana. Mi-am reamintit ce inseamna sa simti si sa fii la unison cu oamenii de langa tine.

Cartea ta, Cristina draga, a facut pentru mine ce n-au facut multe evenimente: demonstratiile antiguvern, la care am participat mai mult din inertie si pe care le-am urmarit apatic; divortul de mama celor 2 copii ai mei; o operatie dificila la coloana vertebrala si apoi un accident de motor si iar o operatie… Un ulcer reinviat… Instrainarea de copii… Desi m-au miscat, aceste evenimente nu au avut acel declic, acel potential urias de a patrunde in sufletul unui om, pe care l-a avut Sange Satanic. Cateva luni mai tarziu, de asemenea si sofisticata Pervertire.

Daca cu Sange Satanic am reinteles cat de permanenta este nevoia omului de libertate, cu Pervertirea am inteles ca omul are nevoie de ARTA. O fantastica metafora despre arta si despre oamenii care, traind fara ea, refuzand-o, ajung sa fie transformati in robotei, in ‘’paduchiuti’’, care fac de rusine idealul uman… Ulf, un alt personaj in care m-am regasit asa cum o facusem si cu M. Un personaj imoral, sincer, extrem si atat de captivant incat iti devine prieten pana la finalul cartii.

Bucurestiul prezentat in acest roman mi-a trezit din nou nostalgii. Fragmentul care pare din alt film (si totusi se integraza perfect acolo), povestea cu copiii mutilati, m-a rascolit aproape fizic. Apoi acel loc, Cala… Sublima comuniunea intre uzat, terfelit si aspiratii inocente. Un peisaj gotic, decadent, un loc in care vii si-ti descarci sufletul de pacate. Mi-a placut si personajul Tara, artista sadomasochista cu probleme si intrebari existentiale. O femeie interesanta.

Ambele tale carti nu au fost simple carti. Bucati de viata, mi-au intrat in suflet si m-au trezit asa cum viata mea n-a putut-o face. E aproape inspaimantator cum tu, un om pe care nu l-am intalnit niciodata, care face parte dintr-o alta generatie (cu care nu stiu daca am multe in comun), imi poate patrunde in minte si suflet. Le poate insanatosi. M-au atins cartile astea. Le tin in continuare foarte aproape de mine. Le deschid din cand in cand, sa mai citesc cate un pasaj. De fiecare data ma simt reimprospatat, reinviat. Nu am cum sa nu te iubesc, Cristina! Iti multumesc din suflet pentru aceste carti si pentru tot ce au facut ele pentru mine. Daca mi-ar fi spus cineva ca niste carti scrise de o tanara romanca ma vor descatusa si imi vor reda spiritul, as fi zambit flegmatic.

Ai sa razi, dar trebuie sa-ti fac o confesiune: pastrez cartile tale pentru nepotii mei. Sper sa-i am intr-o buna zi, sa fie sanatosi, frumosi si indragostiti de viata ca toti copiii, iar Sange Satanic si Pervertirea sa se numere printre obiectele de valoare pe care sa le las lor, ca mostenire.

Cu toata admiratia si iubirea,

Mircea Ciobanu, un cititor"
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...