te provoaca sa gandesti
Bătrânul scoase un pahar, se uită-n dreapta şi-n stânga, îl umplu pe jumătate cu Stoli şi-l puse sub bar pe chiuvetă. Aşteptă un minut, verifică iar şi-l dădu peste cap cu o mişcare scurtă şi precisă, apoi clăti paharul o singură dată şi-l strecură între cele curate. Nu trecu mult şi se auziră paşii lui Nelu pe scara putredă din beci, venea cu o cutie de apă minerală. Scoase sticlele şi le bagă în frigider în timp ce barmanul cel bătrân îşi pieptăna mustaţa vesel.
Au mai prins 2 mari în capcane, poate o să fie linişte în seara asta, zise Nelu. Posibil! răspunse distrat uruguaianul. Să nu calci pe ei, s-au mişcat până la scară şi nu se văd prea bine din cauza cutiilor goale… Sper să-i ia dracul şi pe ceilalţi. Oricum am de gând să plec devreme în seara asta, nu e nimeni în restaurant. Maria veni de la baie spre bar, şi se uită chiârş la Felipe: Iar ai fost la wc, pute a câine mort! Ăla e şobolanul din plafon, prajest nişte usturoi cu vin şi busuioc şi o să iasă mirosul. Ăştia mor pe unde apucă… Nu trecu mult şi intră Patricio, scund, chel, zâmbăreţ, cu burta. Oho Felipe, ce ocupat eşti! zise şi-l îmbrăţişă pe mustăcios. Felipe scoase degetul din nas şi-l pupa pe ambii obraji pe noul venit. Salut Nelu, todo bien? Şi nu mai aştepta răspunsul ci se-ndrepta spre Felipe: Ce ai bun în seara asta, cabron? Ciolan de miel cu risotto, mui rico, eu tocmai am terminat unul. Felipe, vino-ncoace! Se auzi din bucătărie piţigăiat şi nerăbdător. Ce e vrăjitoareo? îi spuse el bucătăresei cu o voce supusă. Vezi că nu mai avem miel, l-am aruncat pe tot că putea încă de când l-am pregătit, da’ a zis bătrânu să-l dăm cu rozmarin. Nu mai puteam să-l ţin că mirosea şi frigideru’, îi spun eu mâine. Şi eu ce-i spun lui Patricio, tocmai îi povesteam despre mielul ăsta fantastico. Îi dai de băut, că eu nu mai am chef să gătesc în seara asta, am şi băgat puiul şi friptura la loc, că vin ratones şi muşcă din ele. Mi-au mâncat jumate din pâinea cu usturoi azi şi a trebuit să tai bucăţile muscate. Cagado! Exclamă bătrânul şi se scarpina între picioare. Pune-mi o porţie de pâine cu usturoi să-I dau măcar un aperitiv. Pune-ţi singur, ţi-am spus că am terminat de curăţat! Scuipă “vrăjitoarea”. Felipe se mai scarpina odată, la spate,îşi trase chiloţii şi puse singur pâinea în cuptor, apoi cu o mâna sigură îşi şulfa nasul în ladă de gunoi. Murdarule! Îi aruncă ea şi scuipă pe jos. Cotoroanţo! aruncă el împăciuitor. Papi, a venit Dick, vrea să-ţi vorbească, zise Nelu băgând capul în bucătărie. Fuck him! Spune-i că am plecat deja. A vorbit deja cu Patricio, ştie că eşti aici. Que pendejo! Aaaaahhh, mi Dios…! Lui Dick îi străluceau ochii şi mâna îi tremura în timp ce i-o întindea lui Felipe. Mirosea a vodka ieftină şi a brânză de oaie. Ascultă Felipito, am nevoie de 100$ până mâine. La 11 şi 10 când deshizi ţi-I aduc, e o urgenţă, trebuie să plătesc chiria în seara asta şi nu am niciun sfanţ. Mâine am de primit nişte bani şi ţi-i returnez. N-am nici de ţigări, azi am împrumutat de la un prieten. A fost foarte slab, 3 mese de câte o persoană şi un cuplu. Te rog Feli, trebuie să mă ajuţi…! Nelu, tu n-ai 100 până mâine? N-am nici eu, dar sună-l pe şefu’, poate-ţi da el. Între timp a venit şi pâinea cu usturoi pentru Patricio, e tăiată cam ciudat, dar miroase bine şi omul mănâncă cu poftă. Ia şi tu Felipe, e delicioasă! Nelu, nu vrei o bucată? Noi tocmai am manacat, răspunde Felipe, poftă mare! Felipe, măcar o ţigară, te rog, zise Dick, iar barmanul îi întinde pachetu’. Mersi, o să iau două, ciao! Pe uşă apare Max, înalt, negru, vesel şi tăiat pe faţă. Ţinea în mână o cutie de iaurt cu mărunţiş şi o clătină înspre noi: Yooo man, ceva pentru mine în seara asta? Mă duc să mă piş, puneţi şi voi ceva-n cutie între timp! Nu vă zgârciţi, ce dracu! Puta madre! zise Felipe şi-i aruncă un cent după care se scarpina nervos între picioare. Nu-nţeleg ce se-ntâmplă azi.., apar toţi în aceeaşi zi! Sunt prietenii tăi zise Patricio arătându-si dinţii cariaţi şi galbeni…! Între timp un alt bărbat de culoare intră în restaurant fericit şi salutând pe toată lumea: Hey my man, mă bucurrr să vă vădd, am intrat să mă-ncălzesssc puţin…, e tarre frrig afarra. Nelu, dă-mi şi mie o colla fărră gheaţţă, te rrog, zise Jack vorbind gros. Era un vagabond de prin zonă, foarte politicos şi paşnic, pe care patronul îl lasă să vină o dată pe saptama să bea 2 cola gratis Pe marginea barului alearga un gândac maroniu, cu aripile întredeschise. Se ascunse după cutia cu măsline, gusta nişte urme de cola de pe gura dozatorului, apoi intră în mâneca lui Jack. Jack mulţumi şi plecară împreună! Patricio plăti pentru pâine şi pentru o băutură verzuie preparată de uruguaian şi se duse şi el clătinându-se. Bătrânul aşteptă ca Nelu să plece la bucătărie ca să ducă vasele, anulă comanda lui Patricio din calculator şi puse banii în buzunar. Apoi strigă spre bucătăire scărpinându-se: Nelu, închidem, e 11:30! Maria, bătrânico, aruncă şobolanii din beci că se-mput până mâine!
comentarii (9):
***
- de
Victorian Silă
la: 24/02/2013 17:55:00
Mi-a placut, ai talent!
#642444
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
***
- de
Cri Cri
la: 24/02/2013 20:08:14
faine scrieri, urate locuri :))
omg!
- de
zaraza
la: 24/02/2013 20:26:24
tu vrei sa ma faci sa nu mai intru intr-un restaurant forever. destul ca saptamana trecuta am luat o bacterie urata (un coli, ceva), de la un chinezesc.
scrii foarte fain, imi place melanjul de voci, graiuri, tonuri.
Multumesc
- de
eidos
la: 24/02/2013 20:41:10
Va multumesc pentru comantarii si tin sa precizez ca nu stiu cum functioneaza restul localurilor :). Cel despre care scriu avea specific italienesc, patron iranian, bucatari si ajutoare sud-aericani, iar chelneri de toate natiile. Se afla in centrul vechi al Washingtonului, numit Georgetown.
eidos
- de
Victorian Silă
la: 24/02/2013 20:46:37
E asa de misto...
Inca o dovada ca realitatea bate fictiunea. Chiar daca ai "inflorituri" - orice povestitor bun are asta :) Bravo, inca o data!
Victorian
- de
eidos
la: 24/02/2013 22:46:22
Modificat la: 24/02/2013 23:02:46
Am inflorit pe alocuri dar am si omis niste fapte socante :). Poate o sa le descriu cu alta ocazie. Multumesc din nou pentru comentarii si Dragobete fericit!
eidos
- de
adina.petre
la: 25/02/2013 16:01:12
se vede clar ca esti talentat in a reda povestirile.
apreciez si faptul ca pui diacritice textelor. le pui in timp ce scrii, sau dupa? as aprecia totul, daca ai purica editorial textele :p adica fiecare virgula sa fie necesara si musai la locul potrivit ei, dialogurile mai bine marcate, personajele putin mai mult dezvoltate. cred ca lucrurile astea ar ajuta in fluidizarea cititului, si evident, ar creste calitatea scrierii. oricum ar fi, as vrea sa mai stiu povesti din locul ala. eventual da-i si un nume, ca sa ne obisnuim cu el. cu restaurantul zic.
***
- de
eidos
la: 26/02/2013 01:58:12
O sa incerc sa le imbunatatesc, multumesc pentru sugestii!
Probabil o sa inventez un nume ca pe taramul asta te dau in judecata daca le spui verde-n fata (localul s-a desfiintat si nu am decat poze drept dovezi), ori te acuza de complicitate...
eidos
- de
adina.petre
la: 26/02/2013 13:56:57
nu-ti bate capul, poti sa-i zici si 'la balamuc', ideea e ca devine mai usor si la scris, si la citit. :)
|
![]() |