pagină de jurnal MMXIII

va trebui într-o joi
să te renasc
fără anestezic
singur pe o bancă în parc
la aceiaşi oră a facerii de iubire
minţită până la lacrimi
să-ţi cânt aznavour
să te legăn sub lună
să te îmbrac în eclipsă
din placenta sufletului meu pierdut
să îţi fac un cocktail
împreună cu literele mii roşii
colorate artistic cu care m-ai umplut
ca pe un curcan (nerecunoscător)

e devreme
e prea devreme gândeşti
prin fiecare respiraţie a mea
mi-ai învăţat anatomia direct de la Dumnezeu
dar jur iubito
(şi niciodată n-am făcut vreun sperjur)
că dacă n-am să te pot renaşte
fie şi prin cezariana inimii
directorul
prietenul meu de la nouă
mi-a promis că voi ajunge
de închiriat studenţilor
pentru studiu demenţial
te rog nu mă face să plâng
mai mult decât pot
şi lasă-te şi tu o dată
de frica mâinelui

vei creşte cu siguranţă
iubito
fericită
în inima unui altui nebun