Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Strainii din paradis


de sami_paris74 la: 26/09/2013 14:15:35
rezumat: capiton din volumul "teritoriul"
taguri: sami Cutia_cu_litere 
voteaza:
Strainii din paradis.

După ce Didina termină de cântat la pâlnie se apropie de Gheorghe, îi apucă faţa în mâini şi-l privi adânc în ochi.
- Îţi place mă Gheorghe cum cânt, îţi place?
- Îmi place Didino, îmi place. Şi să ştii că mi-au dat lacrimile; în acelaşi timp sărutând-o timid pe frunte.
- Ce păcat că nu mai trăieşte Ioana Radu! Caut să înţeleg că trecând pe-aici pe teritoriul vostru învăţ de la toate, cum trebuie s a trec prin lume, liniştit şi sărac, ca să ajung în final într-o groapă, care şi ea la rândul ei face parte dintr-un alt teritoriu, pentru că groapa aia trebuie plătită şi dacă n-ai bani, nu ai groapă, să ştii!!!
- Cunosc pe una, pe Mită Biciclistă, care şi-a vândut groapa! Zise Didina cu un aer de superioritate. Uite e aici printre noi, zicea că nu o s-o vândă niciodată!!!.
- Eeeee şi ce mai făceam cu groapa aia nenorocita, dacă n-aveam ce să mănânc?
- Dar o groapă e o groapă, cu cât este mai adâncă cu atât este mai încăpătoare.
-Sunt fericită şi fără groapă ,acum sunt fericită pentru că sunt cu voi. Dar o singură dorinţă foarte-foarte măruntă mai am, dacă mi-aţi satisface-o pe asta? Nu-i aşa că o să mi-o îndepliniţi? Nu-i aşa că n-o să mă lăsaţi să mor îngheţată pe-aici pe câmpul ăsta din Militari? Ce dacă mi-am vândut groapa! Doar am băut toţi banii împreună cu voi.În acelaşi timp îl mângâie drăgăstoasa pe Ion pe obraz şi pe mână.
- Ioane dacă mă vezi că am adormit, să anunţi salvarea, că dacă mor , ei o să mă înmormânteze, adică n-o să mă înmormânteze, or să mă incinereze, şi pentru o cenuşă uşoară că a mea, este loc pe oriunde.
Dar mai există soluţii, există soluţii să ştiţi ; intră în vorbă un ţigan bătrân, care toată viaţa lucrase la cositorit căldări.
- Există cavouri! Cavouri mari şi încăpătoare, minunate cavouri cu plăci de marmură cioplită, pline de lumânări şi de îngeri cu aripi din marmură fină. Acolooo , o să ne ducem Didino. - Acolo nu este teritoriul nimănui ! Noi vom fi pe un teritoriu străin de România, adică vom fi « străinii din paradis «. Cavoul are multe încăperi, soţul meu, Dumnezeu să-l odihnească este îngropat lângă Vama Veche, pe câmp. O să-l iau şi pe el lângă mine şi aş vrea ca cineva dintre voi, care o să moară ultimul să ne amestece oasele.
Am citit eu undeva că trebuie să învăţăm de la vânt, ce-adie prin păduri, că nimeni din acesta lume nu-i uitat... Miţa Biciclista începu să plângă tăcut. Gheorghe Ion , o cuprinse pe după umeri.
- Nu mai plânge Miţo! Am un băiat frumos şi puternic care lucrează în străinătate la Londra, mi-a promis că în câţiva ani o să-mi cumpere o casă, tu ai să vi lângă mine Miţo, acolo vom avea şi noi un teritoriu al nostru.
O să trăim ca la o curte împărătească, vă daţi seama?. Zise Ion convingător. Poate o să avem grădina cu pomi fructiferi, să construiesc câteva coteţe pentru păsări! De ce nu şi câteva cuşti pentru câinii maidanezi, că doar într-o casă mare e loc pentru multă lume şi foarte multe animale. Pentru câinii maidanezi trebuie să avem mulţi copaci, pentru că ei trebuie să aibe cu adevărat teritoriul lor.
- Cum adică să aibe teritoriu lor?
- Păi n-aţi observat? Câinii când trec pe lângă un copac, ridică piciorul şi fac pipi, direct pe scoarţa copacului (adică marchează teritoriul) intră în vorbă “Păsat “un ţigan care venise la Bucureşti pe jos tocmai de la Iaşi.
- Să vă trăiască familia, ascultaţi-mă şi pe mine...
- Te ascultăm Păsate! Răspunseră câteva ţigănci în cor.
Uite eu o dată m-am angajat să lucrez la un cărămidar, munceam pe brânci de dimineaţa de la patru până seara târziu.
Primeam o ciorbă de fasole în fiecare seară, pentru că ţiganului îi plăcea la nebunia fasolea. El nu vedea în faţa ochilor decât ciorbă de fasole; o dată a bătut-o pe nevastă-sa de ia rupt un picior, că în loc de ciorbă de fasole a gătit varză călită. Mirosea bine varza, deşi nu prea avea carne în ea... el a răsturnat oala de varză în capul ei. Târziu după ce-au adormit m-am dus şi-am adunat cea mai rămas şi-am mâncat-o eu singur- singurel pe toată.
Bani nu prea plătea cărămidarul că zicea el că toate cărămizile făcute de mâna mea, nu se uscau bine la cuptor... aşa că mi-am luat traista mea din rafie şi-am plecat spre Bucureşti.
M-am oprit să mă odihnesc puţin într-o piaţă la Oneşti şi tocmai găsisem pe drum patru borcane goale, mari, în care se conservaseră o dată castraveţi acri.
În piaţă m-am aşezat pe o bordură mai înaltă; de şi bordura aia nu-mi aparţinea, aşezând jos la picioare toate cele patru borcane.
Doamne Dumnezeule mi-am zis: ajută-mi şi mie să vând aceste patru borcane.
Păi,păi ,păi dacă vând cele patru borcane aici la Oneşti şi-mi merge afacerea!!! O să cumpăr pe banii obţinuţi opt borcane şi de ce nu şi sticle goale, a doua zi, bine înţeles că le voi vinde şi pe - astea, în câteva săptămâni am să investesc toţi banii mei în cantităţi mai mari de sticle şi borcane.
În două – trei luni de zile o să am capital suficient ca să pot să investesc şi într-un mijloc de transport, adică o căruţă cu cal cu tot, cu care desigur o să transport chiar si legume la ţăranii care vind in piată şi în acelaşi timp o să le vând borcanele mele frumoase pentru murători. Dacă totul o să decurgă aşa cum gândesc eu, în doi ani o să-mi cumpăr un apartament cu două camere şi de ce nu o casă mai măricică. O dată ce-am asigurată locuinţa,desigur cà o să mă însor cu o ţigancă frumoasă care o să-mi facă zece copii, pe care am să-i duc eu în fiecare zi la şcoală.
Că ştiţi şi dumneavoastră cum e? « N-ai şcoală n-ai parte », spre seară am adormit acolo pe bordura aia, nici nu-mi mai simţeam picioarele care se bălăngăneau când într-o parte când într-alta.
N-am să-l uit niciodată pe poliţistul ăla împuţit cu mustaţa lui galbenă din cauza fumatului; mai zise el şi îşi trecu mâna de două ori prin părul lung şi creţ.
A tras de mine până m-am trezit, din cauza lui când m-am sculat în picioare am spart şi cele patru borcane goale, care s-au spart în zeci şi zeci de bucăţi, că dacă se spărgeau în bucăţi mai mari, poate că reuşeam să le lipesc cu « glu » şi poate că tot aş mai fi reuşit să păcălesc vreun ţăran de prin piaţă...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...