Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii


de zaraza sc la: 03/03/2014 11:59:43
rezumat: un roman parcurge 15.000 km cu bicicleta pentru a urca apoi pe jos un varf de 7.000 de metri
voteaza:
"Un tânăr de 30 de ani va pleca sâmbătă din București pe bicicleta sa cu care va parcurge în total aproape 15.000 de km, cu destinația Kârgâstan, unde vrea să escaladeze vârful muntos Khan Tengri cu înălțimea de 7.000 de metri. "

"Radu Diaconescu, de profesie inginer-programator, va pleca pe bicicletă de la ușa apartamentului din București și va parcurge peste 7.000 de km până aproape de granița dintre Kârgâzstan și China, urmând în mare parte Drumul Mătăsii, după care va merge pe jos mai mult de două săptămâni până în tabăra de bază de unde va începe "asaltul" vârful Khan Tengri.

Totul se va face prin forțe proprii, fără a folosi vreun mijloc de transport motorizat și nu va avea echipă de suport care să-l salveze în caz de pericol. Echipamentul de care are nevoie pentru a dormi, a-și găti și a se apăra de capriciile vremii se va afla în suporturile de bagaje de pe bicicleta sa. "

Mai multe amanunte, aici:
http://www1.agerpres.ro/lifestyle/2014/02/20/un-roman-va-parcurge-15-000-km-pe-bicicleta-pe-drumul-matasii-pentru-a-escalada-un-varf-de-7-000-de-metri-09-50-22

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (155):


*** - de zaraza sc la: 03/03/2014 12:13:15
Urmariti pe acest site aventurile lui Radu Diaconescu:
http://www.diaconescuradu.com/

Fotografii reusite, surprinzatoare! :) Pe site le puteti vedea in marimea originala.

#651014 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Daniel Racovitan la: 03/03/2014 12:21:27
fain

daca m-as baga la asa ceva, io parca as merge măcar pe un scuter :)
#651017 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daniel - de zaraza sc la: 03/03/2014 12:54:44
"Dezavantajul in momentul in care pleci de la usa casei tale si nu ai nici un bilet cumparat din timp e ca poti sa amani mereu plecarea pentru a mai incerca sa rezolvi din probleme. Si intr-un fel fix la fel e si in cazul meu si mi se pare ca desi rezolv si tai lucruri de pe lista la foc continuu lista in loc sa se micsoreze pare sa ramana in cel mai bun caz la aceeasi dimensiune.

Astfel incat din categoria lucrurilor de rezolvat le ultima suta de metri, in ordinea importantei:

De ridicat ultimele piese de echipament pentru partea de bicicleta.
De pregatit coletul cu lucrurile de alpinism ce trebuie trimis in Kyrgystan.
De platit avansul la agentie pentru Khan Tengri.
De pregatit trusa medicala.
De modificat website-ul, footer-ul, partea de sponsori si de echipament.
De deacoperit cum functioneaza device-ul de tracking prin GPS si de integrat in website.
De petrecut timp cu Mihaela si cu parintii.
De confectionat o husa / cutie etansa pentru primus pentru a scapa de mirosul de benzina.
De alcatuit libraria virtuala cu carti de citit si cu harti pentru drum.
De schimbat ghidonul fluture la loc cu cel original.
De rezolvat organizarea financiara si de schimbat banii pe care urmeaza sa-i iau in valuta.
De mers cu masina in service si de facut Itp-ul pentru a lasa masina ok Mihaelei.
De mers la 2-3 interviuri legate de sponsorizari si de partea de presa.
De gasit huse pentru laptop si pentru telefon.
De scris cateva postari care sa detalieze echipamentul.
De gasit banda ok pentru protectie portbagaj.
De schimbat bateriile la toate elecronicele gen ceas, ciclocomputer, frontale."

http://www.diaconescuradu.com/data-plecarii-5-zile-pana-la-momentul-zero

La lista asta adauga si grija combustibilului. :D

#651019 (raspuns la: #651017) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ganduri in noiembrie 2013 - de zaraza sc la: 03/03/2014 13:01:55
fragment:
"Stapanul Spiritelor, sau Khan Tengri, e o piramida de 7000 de metri de stanca si gheata, si discutabil unul din cele mai estetice varfuri din lume. Si e in acelasi timp si un tel perfect pentru o calatorie atat de lunga, cel putin pentru cineva care e pasionat si de alpinism si de bicicleta. Si mai e si frumusetea de a ajunge pe un astfel de varf, plecand din Romania, doar prin forta propriilor picioare. In acelasi timp nu pot decat sa sper ca voi avea parte de conditii bune pe munte, de vreme buna si de sanatate."

http://www.diaconescuradu.com/aventuri/khan-tengri-prin-forte-proprii

#651020 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 03/03/2014 16:27:22 Modificat la: 04/03/2014 00:05:03
pe bicicleta

Oare cu câtă ditamai gamba o să se întoarcă acasă? Noah, scuzaţi, e singurul aspect care mă preocupă din ştire.
#651030 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 04/03/2014 00:50:49
Oare o sa mai stie programare la intoarcere? :)
#651041 (raspuns la: #651030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de andreco la: 04/03/2014 14:23:51
E curajos! Bafta!
#651069 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Edirne - introducere in Turcia - de zaraza sc la: 05/03/2014 12:34:11
"Turcia e altfel, e parca mai plina de viata, sau oricum in comparatie cu Bulgaria… In momentul in care am intrat in Edirne si m-am invartit prin traficul din oras cu 1000 de mici magazine, cu o multime de oameni iesiti prin centru intr-o sambata dimineata, parca era alta lume in comparatie cu centrul Burgas-ului prin care trecusem cu cateva zile inainte.

Iar despre turci prima impresie a fost de bine, de la vama si pana la comportamentul soferilor care te saluta de mult mai multe ori decat in Bulgaria. Nici nu am trecut bine de granita si un nenica cu un camion care mergea spre Edirne a oprit pentru a ma intreba daca vreau sa ma ia in spate cu bicicleta. De bine a fost si experienta cu gazda pe care am avut-o in Edirne, gasita pe Warmshowers, un student si colegii lui, la care am stat o noapte cat timp mi-am mai uscat lucrurile. Tot din categoria diferente culturale e putin ciudat sa te pupi pe obraz de fiecare data cand te intalnesti sau te desparti de cineva. Acum putin despre gazda. Eyup si colegii lui sunt studenti la facultatea Tracia din Edirne si ar fi putut fi rupti din caminele stundentesti din Regie. Si intr-un fel imi dau seama ca in 10 ani de zile nu s-au schimbat prea multe lucruri si mi-am amintit cu ocazia asta de atmosfera din camin cu toate ca in cazul acesta nu era vorba de camin, ci de un apartament imens inchiriat de Eyup cu inca un coleg. Unul tinea cu Fenerbachsche unul cu Galatasaray, unul socialist cu Che Guevarra si Marx ca postere, unul liberal, unul vocalist intr-o trupa folk, unul chitarist intr-o trupa rock, si tot asa….[...]"

http://www.diaconescuradu.com/edirne-introducerea-turcia

#651118 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Daniel Racovitan la: 06/03/2014 12:49:19
"Oare o sa mai stie programare la intoarcere? :)"

programarea e ca mersul pe... bicicleta :)
#651167 (raspuns la: #651041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Drumul catre Istanbul - de zaraza sc la: 07/03/2014 10:18:40
"[...]E greu sa va imaginati scara la care se desfasoara totul si cat de intins poate sa fie orasul acesta. E un megalopolis de 17 milioane de locuitori, mai mult decat multe tari din Uniunea Europeana, si toata populatia e stransa pe o suprafata destul de mica. Pare un mastodont ce are o viata a lui, care pulseaza si prin ale carui vene in cazul Istanbulului curge trafic. Mult trafic, imens de mult trafic si orasul e gandit pentru acest trafic cu artere facute sa poarte oameni, mijloace de transport si masini dintr-o parte in alta.

Si in toata imensitatea asta ma simt ca un pestisor de aur ajuns in canalizare, in cazul meu o bicicleta intr-un mare curent de masini, o mica particula intr-un oras imens si asurzitor. Probabil am ales si o varianta mai putin fericita dar directa de a ajunge in oras, drumul D-100 cu 6 benzi care strabate orasul de la vest la est. In momentele respective am fost mai mult decat recunoscator Mihaelei care m-a convins sa iau vesta reflectorizanta de la Decathlon (pe care am primit-o ca sponsorizare). In tot traficul respectiv sa fii vizibil e unul din cele mai importante lucruri pe care poti sa le faci, si le arati soferilor ca esti si tu acolo pe sosea. Iar cu tot traficul vajaind pe langa tine, cu iesiri si intrari de pe drumul principal care erau ciudat de negociat, atentia era intinsa la maxim. [...]"

http://www.diaconescuradu.com/drumul-catre-istanbul

#651185 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Aici puteti urmari traseul pe harta actualizat zilnic - de zaraza sc la: 11/03/2014 08:58:49
http://www.diaconescuradu.com/harta/traseu

#651236 (raspuns la: #651185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Istanbul, un oras cat o tara - de zaraza sc la: 13/03/2014 08:50:52
http://www.diaconescuradu.com/istanbul-un-oras-cat-o-tara

"Nu stiu daca observatiile mele sunt justificate dupa cateva zile in Turcia, dar am sa incerc totusi sa insirui cateva ganduri. In primul rand distanta dintre oameni e mult mai mica. La salut si la revedere te pupi pe obraz, in momentul in care vin prieteni si cunoscuti stau foarte aproape unii de altii. Magazinasele, miliardele de magazinase din Istanbul mi se pare ca arata destul de bine, ca spiritul mercantil e destul de bine inradacinat la turci. Da, exista si supermarket-uri dar mie mi se pare ca grosul cumparaturilor se face de la magazinasele de cartier.
[...]
Cartierele si comunitatea. Personal mi s-a parut ca simtul comunitatii, chiar si la oras e mult mai puternic decat in vestul Europei. Poate contribuie putin si locurile in care toti barbatii stau la ceai in timpul zilei, dar mai ales seara dupa munca. Si in comparatie cu Romania spre exemplu mi se pare ca persoanele in varsta participa mai mult la viata comunitatii, sau cel putin ii vezi interactionand mai mult cu ceilalti.

Siguranta. Acum sper sa n-am gura aurita dar pana acum pot sa spun ca m-am simtit mai in siguranta in Istanbul decat in Bucuresti. Ca un studiu de caz gazda de pe warmshowers avea cheia de rezerva “sub pres”, si in vestibul se putea intra fara cheie. Si nu era deloc retras, o multime de cunostinte si rude care veneau pe la el. La fel cu lasatul bicicletei, pana acum nu am avut nici o problema cu cineva care sa se uite suspicios la bicicleta lasata in fata magazinului spre exemplu.

Limbile straine. Aici mi se pare ca turcii sunt putin deficitari poate in primul rand si pentru ca toate filmele la ei sunt dublate. E mai bine decat in Bulgaria dar in situatii in care te-ai astepta sa stie engleza mai bine (spre exemplu orasean student la facultate) s-ar putea sa mai fie ceva surprize. In schimb am folosit germana de doua ori pana acum."

#651283 (raspuns la: #651236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Plecarea din Istanbul - de zaraza sc la: 13/03/2014 09:18:30
http://www.diaconescuradu.com/plecarea-din-istanbul

"Dupa cele 3 zile primavaratice din Istanbul vine si reversul medaliei si vremea se arata complet dezastruoasa, dar cum Turcia e o tara imensa si cum sunt 1400 de kilometri pana la granita cu Iran trebuie sa o iau din loc si sa acopar ceva kilometri.

Dar daca e sa ma gandesc la cati kilometri sunt de facut e usor sa te apuce panica si disperarea si mi se pare ca intotdeauna ajuta sa imparti problema in bucatele mai mici. In cazul meu prima bucatica e de la 450 de kilometri si reprezinta drumul dintre Istanbul si Safranbolu oras renumit pentru sofran si pentru casele vechi otomane ce s-au pastrat in centrul vechi.

Intr-un fel vremea urata si ploioasa e ceva mai buna pentru strans kilometri pentru ca nu te mai opresti din 10 in 10 minute pentru a face poze, pentru ca dimineata strangi lucrurile repede pentru a nu uda tot echipamentul iar seara le intinzi la fel de repede din aceleasi motive. In acelasi timp si cheful de a mai face poze si de a filma ceva scade proportional cu cat de ud esti, astfel incat la sfarsitul unei zile cu vreme ploioasa chiar nu mai ai chef de nimic.
[...]
De la jumatatea zilei imi iau si la revedere de la soare pentru urmatoarele 5 zile si vremea devine gri, umeda si ploioasa. In momentul in care scriu acest jurnal chiar am facut calculul si de cand am plecat din Bucuresti am avut parte de 4 zile cu soare din aproape 20. Ma asteptam sa fie vremea mai ploioasa si inchisa in martie, dar parca nici chiar asa.

Bun, o sa ploua, astfel incat ma schimb preventiv in hainele de ploaie si ii dau inainte. Ca o nota nu e chiar asa de rau sa pedalezi prin ploaie, ce e in schimb demoralizant e sa strangi cortul ud de dimineata si sa te gandesti ca s-ar putea ca seara sa il pui in aceeasi conditie, sa te imbraci dimineata in hainele usor lancede, si mai ales sa stii ca in urmatoarele 3 zile vremea va fi tot asa.

Macar prima zi nu a plouat chiar asa de mult, si seara chiar am putut sa pun cortul pe uscat si sa gatesc, alt lucru cam imposibil de facut cu primusul meu pe benzina, in momentul in care ploua."

#651284 (raspuns la: #651283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ploaie, ploaie si iar ploaie, drumul catre Safranbolu - de zaraza sc la: 14/03/2014 09:30:32
http://www.diaconescuradu.com/ploaie-ploaie-si-iar-ploaie-drumul-catre-safranbolu

"Bun, vestea buna e ca doua zile de ploaie au trecut dar ca urmeaza inca doua. La un calcul aproximativ sper sa pot ajunge in doua zile in Safranbolu, dar totul depinde de drumuri si de vant. Partea buna e ca in zona de dupa Karasu urmeaza 30 de kilometri plati pe care zbor cu ajutorul unui usor vant din spate.

Umiditatea in ultimele zile a fost in mod constant de 100% astfel incat chiar daca se mai opreste ploaia sau burnita pentru cateva ore baltile de pe sosea raman la locul lor. Demoralizanta e si harta pe care o am, la o scara obscen de mare, 1:800.000 si cu destul de putine localitati. Si dureaza putin pana cand te obisnuiest cu faptul ca un centimetru inseamna 8 kilometri si ca de multe ori un drum ce pare drept pe harta are o multime de serpentine, si in concluzie cu multe urcari si coborari.

Si in stanga si in dreapta nu se vede aproape nimic, astfel incat incepe sa se instaleze plictisul si demoralizarea. Pentru plictis am inceput sa imi pun in suportul de harta hartiute cu cuvinte in rusa, lucruri simple deocamdata pentru ca daca pentru Turcia mai e cum mai e, o sa petrec suficient de mult timp prin Stan-uri si prin Rusia pentru a fi extrem de utila un pic de rusa. Si in plus, inevitabil iti cade ochiul peste ele in momentul in care stau in suportul de harta. In lectia de azi numerele, unde mi se pare extrem de interesant 40 care in rusa e sorok, fara nici un fel de legatura cu 30 si 50 care sa formeaza dupa alta logica.

Bun, asta cu plictisul e cat de cat rezolvata, cu moralul in schimb in momentul in care ploua mai tare si urci un deal si te gandesti cine Dumnezeu te-a pus, am descoperit ca ajuta cantatul sau fredonatul unor melodii. Si fredonatul si fluieratul merg la fel de bine doar ca e putin mai greu sa fluieri in momentul in care gafai la deal. Din repertoriul pentru ziua de azi e “Hard as a rock” de la AC/DC in varianta “Wet to the bone”. Faptul ca poti parea putin lunatic conteaza prea putin, oricum e destul de pustiu prin zonele prin care pedalez astazi.
[...]"

#651313 (raspuns la: #651284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Safranbolu, orasul fara turisti - de zaraza sc la: 14/03/2014 09:46:52
http://www.diaconescuradu.com/safranbolu-orasul-fara-turisti

"[...] Safranbolu e renumit pentru cartiere cu case vechi otomane ce s-au pastrat foarte bine. Cel mai bine cred ca pot sa-l compar cu un fel de Sighisoara in varianta otomana. Arata extrem de pitoresc si pentru ca orasul practic e asezat pe un mic canion sapat de un rau in stanca si casele sunt asezate si adapostite de peretii acestui canion. Iar in zona centrala langa vechea moschee se afla mai multe stradute mici care vara sunt acoperite cu bolte de vie, stradute in care isi faceau meseria acum 100 de ani vechii mestesugari. Acum in schimb turismul si schimbarea timpurilor a facut ca in loc vechilor magazine mestesugaresti sa apara o multime de capcane pentru turisti cu diverse suveniruri si amintiri.

Si chiar imi place sa hoinaresc fara sens cu aparatul la gat sau la spate si mi se pare ca in comparatie cu mersul pe bicicleta, mersul pe jos iti ofera o libertate mai mare de a explora un loc. Pe bicicleta poti vedea mai multe lucruri intr-un timp mai scurt, dar un loc si un oras cred ca se descopara mai bine la pas. Dar cum e zi de pauza si de recuperare, dupa hoinareala de prin orasul vechi vine momentul si pentru masa, si aici din nou mi se pare cel mai ok sa eviti zona turistica a unui oras, astfel incat ma indrept catre orasul nou unde aleg un local care era plin de localnici. Cred ca e cea mai buna garantie ca un loc merita si cu ocazia asta am mai trecut pe lista doua lucruri noi incercate, Adama durum (care e un fel de kebab) si o ciorba foarte buna de linte (care se numeste binenteles tot ciorba). Iar seara program de voie, scris postari, sortat poze si alte lucruri din aceasi categorie.

De maine se indreapta vremea si ar trebui sa vad din nou soarele dupa aproape 5 zile."

In prim plan, doua case otomane
#651314 (raspuns la: #651313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 14/03/2014 23:53:42
Am început să-i urmăresc şi eu traseul. Minunat om!
#651327 (raspuns la: #651284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 17/03/2014 12:26:33
Da, ne inspira sa fim mai indrazneti, sa ne dorim sa simtim ce simte el, senzatia ca nu iti dicteaza nimeni ce sa faci. :)

#651350 (raspuns la: #651327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prima intalnire cu muntii si revenirea iernii - de zaraza sc la: 17/03/2014 21:55:12
http://www.diaconescuradu.com/prima-intalnire-cu-muntii-si-revenirea-iernii

"Cred ca primavara asta o sa ma mai tot joc cu trecerea intre primavara si vara. Pana acum, cel putin, am facut-o de doua ori si probabil prin muntii prin care voi trece dupa Trabzon, de unde trebuie sa iau viza pentru Iran, o sa mai dau cu nasul de iarna cel putin inca odata. Dar deocamdata, iata ca am mai intalnit-o pe doamna iarna inca odata in momentul in care am plecat din Safranbolu.
[...]
Despre Turcia, in schimb, trebuie spus ca desi are aglomerari urbane cu densitatea foarte mare, cum e Istanbulul spre exemplu, per total tara are cam aceasi densitate ca si Romania, iar in zonele muntoase e destul de multa pustietate. Si traficul scade simtitor in intensitate pe masura ce te departezi de orasele mari, astfel incat si pe drumuri relativ principale se intampla destul de des sa pedalezi singur, fara zumzetul masinilor."

#651358 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
- de parola.uitata la: 17/03/2014 23:10:13 Modificat la: 17/03/2014 23:14:17
sa ne dorim sa simtim ce simte el

Nu, îl apreciez, mi-a făcut plăcere să descopăr omul de la ghidon, tot ce se întâmplă acolo însă nu-mi împlineşte cerinţa de confort. Singurii mei tovarăşi de călătorie de-ar fi bicla, cortul şi o flanelă de vreme rea, aş pedala până la cel mai apropiat hotel şi m-aş lăfăi în cearşafuri scrobite şi clăbucii din cadă.


senzatia ca nu iti dicteaza nimeni ce sa faci

Are mai mulţi şefi decât şi-ar închipui cineva şi trece prin capriciile fiecăruia: vreme cu toane, peisaj însingurat, trafic năbădăios, ţări labile socio-politic şi altele.
#651359 (raspuns la: #651350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 18/03/2014 12:25:21
Mi se pare important sa fii liber sa faci ce simti, ca o fiinta constienta ca de aici vine implinirea. O fiinta constienta ca a face rau altuia (ce tie nu-ti place, altuia nu face) inseamna a se trata prost pe sine. Din acest punct de vedere suntem egali unul altuia.

Asa ca nu e chestie de confort, important e sa faci ce iti aduce tie implinirea, libera de constrangerile pe care nu esti constienta ca le poti depasi.

Fara vreme cu toane, trafic nu-stiu-cum si tari la fel, traseul ar fi plicticos. Peisajul insingurat e un prilej minunat pentru meditatie. Problema cu sefii e ca iti scot in evidenta limitele tale de suportabilitate. Ca de fapt nu le suporti lor ce nu ai suporta nici la tine. E dovada de inacceptare. :)

#651367 (raspuns la: #651359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Revenirea iernii, prin podisurile Turciei - de zaraza sc la: 18/03/2014 12:32:34
http://www.diaconescuradu.com/revenirea-iernii-prin-podisurile-turciei

"Bun… Si vine si dimineata si iata ca afara a nins peste noapte si totul este alb. E a doua intalnire cu iarna de cand am plecat, dupa viscolul din Shumen. In schimb de data asta fiind cu cortul pus destul de sus si avand destul de multa deschidere in jur profit de moment si de un rasarit extrem de spectaculos pentru a ma juca cu trepiedul si cu aparatul.
[...]
Doar ca odata ce am plecat imi dau seama ca frana fata e intr-o stare incerta si dupa ceva incercari de a mesteri la ea si dupa ce reusesc sa busesc putin un filet de plastic ma hotarasc sa schimb sabotii, cam repede fata de cum planuisem dar poate am ceva sanse sa gasesc inca 2 perechi de saboti de schimb in Trabzon, Tabriz sau Teheran. Doar ca operatiunea de a schimba sabotii de frana cu mainile inghetate pe viscol nu a fost chiar asa de placuta. Totusi din proprie experienta atunci cand apare o problema cel mai bine e sa o rezolvi din timp, altfel piticul si nelinistea nu mi-ar fi dat pace toata ziua.
[...]
In Kastamonu iau o pauza de masa unde incerc o specialitate locala, Etli Ekmek, un fel de paine cu carne. Bine nu e chiar paine cu un fel de aluat mai subtire decat cel de pizza care e folosit in Turcia pentru mai multe feluri de mancare. Etli Ekmek e bun dar nu ma da pe spate, dar cu stomacul plin continui catre Taskopru, patria usturoiului, de unde cred ca vine tot usturoiul turcesc care e in Romania. Fiind in plina campanie electorala toti candidatii au si usturoiul pe posterele electorale, atat de important e pentru regiune.
[...]
Locul de cort e perfect, retras de drum intr-o veche pasune pe la 800 de metri in mijlocul podisului. Si de data asta nici nu ninge, nici nu ploua, e frig si e uscat. Iar inovatia culinara din seara asta e terminatul lucrurilor care le am prin bagaje, adica paste cu supa si cu branza (toate la un loc). Si chiar a iesit foarte buna combinatia!"



#651368 (raspuns la: #651358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 18/03/2014 12:42:10 Modificat la: 18/03/2014 12:51:37
Asa ca nu e chestie de confort, important e sa faci ce iti aduce tie implinirea, libera de constrangerile pe care nu esti constienta ca le poti depasi.


Am întâlnit deseori în mesajele tale o bucurie de-a anula individualităţile şi de a-l explica pe celălalt prin propriile trăiri, generalizarea impunându-se pasional în faţa particularităţii. :)

Nu, este exact cum am spus. Pe mine (a se vedea diferenţele dintre eu, tu, noi, ele) mă împlineşte confortul, asprimile autoimpuse (dorm în cort, fac baie-n stropii fântânilor arteziene din mijlocul oraşelor, port aceeaşi haină vreme îndelungată, mănânc mure din rug laolaltă cu urşii etc) m-ar termina, n-aş mai avea chef de viaţă, de nimic.
#651369 (raspuns la: #651367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 18/03/2014 13:34:58
:) Nu anulez individualitatea ta, de exemplu, ci doar mi-o exprim pe a mea. In universul meu e fix asa, la fel cum e si in al tau. :) Un singur glob pamantesc adaposteste atatea universuri. ;)

Cu alte cuvinte, ma intind cu universul meu pana unde mi se spune stop. :D Atunci incep sa gadil! :))

#651372 (raspuns la: #651369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 18/03/2014 13:46:52
Cuprinzându-mă şi pe mine în acel "să ne dorim să simţim ce simte el", a trebui să mă desolidarizez de simţirea comună. :) Că nu asta simt, nu de alta. :))
#651373 (raspuns la: #651372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 19/03/2014 13:32:53
Pai ma referisem la faptul ca simte libertate. Oricum ar fi libertatea aia, fireste ca fiecare si-o zugraveste altfel. :)

#651383 (raspuns la: #651373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 19/03/2014 13:58:59 Modificat la: 19/03/2014 13:59:48
Am început să-l citesc după ce mi-au sărit în ochi două stări de-ale sale - plictisul şi demoralizarea -, mărturisite într-unul din acele drumuri în care natura nu-ţi ajută cu nimic moralul; munte-n stânga, munte-n dreapta, ploaia curge nemilos de astă-noapte, asfaltul merge-n faţa ta ca un şoarece gri şi ud, lăsându-şi coada în urmă serpentină cu serpentină... şi streaşină să te adăposteşti n-ai, tovarăş de urât nici atât... şi duci dorul traficului neonest de zilele trecute şi ţi-ai dori s-auzi măcar un motor, să vezi măcar un far... dar nu trece nimeni pe drum şi mai ai zeci de kilometri de făcut...

Când conduc singură sute de kilometri-n maşină, asta simt şi eu. De atunci încolo am început să-l urmăresc, două stări de drum lung în care m-am regăsit.

De aceea văd "şefi" peste tot, iar nu libertate. Ploaia dictează, traficul comandă, natura poate fi belicoasă, başca ţările nu prea cuminţi prin care trebuie să treacă.

Libertatea asta e tare cochetă, vrea bomboane-n pungă foşnitoare şi cuceriri.
#651384 (raspuns la: #651383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 19/03/2014 14:26:31
In ultima vreme nu mai inteleg libertatea ca facand orice ti-ar trasni prin cap, ci facand ceea ce te implineste. :)

Tu infrunti ploaia aflandu-te in "misiunea altcuiva", iar el a hotarat plecarea de buna voie si in cunostinta de cauza. :)

#651386 (raspuns la: #651384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 19/03/2014 15:18:48
Tu infrunti ploaia aflandu-te in "misiunea altcuiva"

Nicidecum. Ce voiam însă să spun era că un ochi care priveşte de dinafară s-ar părea că nu surprinde tot peisajul de stări pe care celălalt e nevoit să-l străbată (el denumea plictisul plictis, deprimarea deprimare, frustrarea frustrare... nu şi-a îmbrăcat stările în alte cuvinte pentru a le masca, nu le-a ascuns). Libertatea asta pe care tu ţi-o doreşti la el... nu vine aşa, oricum... e muncită. E făcută din mici cazne, în contradicţie cu ce crede toată lumea, că-i cade mură-n gură datorită visului pe care-l tocmai împlineşte. E cucerită roată învârtită cu roată învârtită ... şi abia când bicla-i seara priponită şi kilometrii îs bifaţi pe ziua încheiată, ai crede că vine relaxarea... dar nu, planurile pe a doua zi, prognoza de urmărit, alţi kilometri de tăiat din listă, talpa la pantofi care s-a dus de la atâta băltăraie... mă rog, mici frecuşuri care nici nu te mai lasă să te bucuri de atâtdemultpăruta libertate.
#651387 (raspuns la: #651386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 20/03/2014 10:29:27
Libertatea de a face ce simti fireste ca nu vine pe tava! :) Pentru unii e mai muncita, pentru altii nu.

Si crezi ca de acolo Radu Diaconescu va veni incrancenat ca a avut o perioada obositoare? :D El face ce ii place, sunt pasiunile lui sa mearga pe bicicleta, sa escaladeze, sa exploreze. :)

:) Mie nu trebuie sa-mi spuna in fiecare postare ce bine se simte in interior, ca face ce si-a dorit si ca altfel s-ar fi simtit prizonier. Unii, printre care si eu, negociaza cu libertatea lor, dar altii o practica in orice conditii si il admir pentru asta. ;)

#651403 (raspuns la: #651387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Soare si senin si scurtatura peste munte - de zaraza sc la: 20/03/2014 10:53:24
http://www.diaconescuradu.com/soare-si-senin-si-scurtura-peste-munte

"Primii 70 de kilometri de astazi sunt intr-o usoara coborare pe valea larga a unui rau ce pare in anumite momente secat. In Turcia nu mi-a fost niciodata clar in ce directie curg raurile, pentru ca relieful e atat de muntos si de haotic incat nu sunt directii clare ca in Romania de genul toate raurile la sud de Carpati curg spre Dunare. Aici unele sunt secate, unele curg doar in anumite perioade, unele se termina in baraje de acumulare si nu poti niciodata sa te bazezi ca drumul urmeaza firul unui rau si e doar deal sau doar vale.

In schimb ritmul de inaintare e unul de zile mari si kilometrii curg astazi fara efort. Pe drum trec si pe langa o inmormatare musulmana. Tot vazand cimitire si morminte in locuri care de care mai pitoresti, chiar ma intrebam daca exista un fel de ritual de inmormantare. Tot pe drum ma opresc 3 turci care tocmai luau pauza de masa si imi dau un fel de variatie lamanchun, foarte bun de altfel.
[...]
Toate bune si frumoase pana cand apare un indicator cu 10% panta pentru urmatorii 10 kilometri. Initial am zis ca e greseala, dar dupa 2 ore si 8 kilometri in urcare mi-am dat seama ca a fost pus bine indicatorul si oricum trebuia sa se compenseze putin usurimea cu care s-au scurs kilometri din prima parte a zilei. In schimb drumul e absolut superb si pot spune ca a fost una din cele mai frumoase scurtaturi pe care am fost pana acum. Pe langa faptul ca masinile treceau cam una la o jumatate de ora (nu cred ca erau prea multi cu masina care voiau sa sara muntele pe aici) peisajele sunt absolut superbe, cu sate insirate pe coasta dealurilor pe la 1000 de metri, cu munti in jur si cu zapada.
Soarele apune inainte de a ajunge in unul din putinele sate de pe drum, care nu cred ca au vazut turisti in ultima suta de ani si unde devin o mica vedeta incercand sa cumpar ceva de mancare de la magazinul satului. Cam greu cu explicatul a ce vreau sa cumpar, dar gasesc pana la urma bulgur, crema de ciocolata, mere, branza din sat toate cumparate de la un mos turc ce tinea magazinul, care chiar voia sa ma ajute.

Pana cand termin cumparaturile s-a lasat deja noaptea, dar in seara asta o sa mai pedalez cativa kilometri pentru a gasi un loc de cort si pentru a scurta putin kilometrii pentru ziua urmatoare. In plus, deja e zapada peste tot, si nu am nici un chef sa pun cortul in zapada, eventual cu ceva noroi, iar luna e aproape plina si se vede ca ziua. Iar muntii si locurile arata cel putin magic sub lumina lunii.

Dupa inca 12 kilometri in urcare mai usoara gasesc pana la urma si un loc de cort fara zapada, sub un palc de brazi pe marginea drumului si in timp ce pun cortul vad cum umezeala de el ingheta instant. Clar o sa fie frig si in noaptea asta. Frig dar uscat."


#651404 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
De la 1400 metri pana pe malul marii - de zaraza sc la: 20/03/2014 11:14:06
http://www.diaconescuradu.com/de-la-1400-de-metri-pana-pe-malul-marii

"Din loc in loc sunt catune imprastiate pe coastele dealurilor si dupa numarul de grajduri si dupa peisaj, e clar ca oamenii nu pot sa traiasca decat din cresterea animalelor aici. Drumul e in schimb unul din cele mai frumoase drumuri pe care am fost pana acum in excursia asta, in primul rand pentru ca are o deschidere incredibila si esti tot timpul pe sus. Urci de behai pana in ultimul pas de la 1440 de metri, dar literalmente, de aici pana pe malul marii urmeaza o coborare de 30 de kilometri continua, cu asfalt bun si cu panta numai buna pentru a nu uza prea mult sabotii de frana. Fara comentarii, a fost absolut superb!
[...]
Ce e cel mai frustrant, in schimb, e senzatia ca muncesti degeaba, si ca daca te-ai opri si ai astepta sa treaca vijelia (care de data aceasta era sporita si de faptul ca totul era plat si nu avea ce sa opreasca vantul), a doua zi kilometri acestia ar curge mult mai usor. Iar dupa media asta orara incep deja sa am mari dubii ca pot sa ajung pana in Samsun, dar in acelasi timp acolo ma asteapta gazdele gasite pe warmshowers, un dus cald si cel mai important posibilitatea de a-mi spala hainele. Si nu pot decat sa apreciez din nou inventia masinii de spalat. Oricum, ca si experienta, pedalatul impotriva uraganului pot sa o compar cu lupta impotriva morilor de vant, un exercitiu in neputinta.

In Bafra opresc la o benzinarie pentru a reumple bateriile cu ce altceva decat cu cola si cu chips-uri, si aici sunt luat in primire de toti de la bezinarie care ma intreba de unde vin, incotro merg, managerul benzinariei e tot biciclist, povesteste despre cum e cu biciclistii prin Turcia, vor sa-mi dea ceai, dar eu nu am timp, si in vreme ce se apropie lasarea serii vreau sa o iau din loc pentru a incerca totusi sa ajung pana in Samsun in seara asta.

Dar odata cu lasarea serii vantul incepe sa se opreasca si pot din nou sa inaintez cu 15-20 de kilometri la ora. Si e incredibil, cum dupa vantul de la pranz, acum desi bate tot din fata, chiar mi se pare ca am vant din spate, si dupa inca doua ore de pedalat ajung in sfarsit la Hasan Ali, biciclistul si gazda primitoare din Samsun. Dar per total au fost cei mai obositori 130 de kilometri pedalati pana acum.
Cand esti pe bicicleta, esti in voia vantului, a ploii, a ninsorii si a elementelor in general. Un vant din fata nu inseamna doar o jumatate de litru in plus la consum, ci o veritabila lupta pentru fiecare kilometru. Si totul se schimba atat de repede, iar ziua de azi cred ca a fost exemplul perfect pentru cum poti trece de la o extrema la alta. De la iarna la 1400 de metri la primavara pe malul marii. De la lupta impotriva uraganului, la un usor vant din spate, toate in interval de cateva ore. Nu ai cum sa te plictisesti in modul acesta."

#651405 (raspuns la: #651404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 20/03/2014 20:12:09 Modificat la: 20/03/2014 20:13:27
Ce ţie îţi pare a fi libertate, pentru altul e doar un mod de-a trăi. Dacă-i arăţi sătulului o pâine, o să ridice din umeri neimpresionat. Altfel se va comporta cel care n-a mai halit nimic de-o săptămână. Aşa şi aici, tu vezi în el ceva ce s-ar putea să-ţi lipsească. Sau, mno, să crezi că-ţi lipseşte, în fond, ai cerul deasupra, iarba sub tălpi, cercevele care se deschid, iar dacă nu-ţi mai plac, gardurile le poţi pune pe foc.
#651410 (raspuns la: #651403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
parola.uitata - de zaraza sc la: 21/03/2014 12:10:55
Pai chiar e libertate in cazul lui. Mai liber decat asta cine e? Vagabondul? Ala care are o avere si tremura de grija ei, chiar daca nu il ploua si nu il ninge? Fireste ca de aia imi place ce face Radu, e un mod de a trai libertatea, dar nu poate fi, pentru el deocamdata, un mod de a trai. Probabil dupa calatoria asta revine intr-un serviciu si castiga banii necesari pentru urmatoarele calatorii. :)

:)) Pfff, la naiba, gardul e din metal. Dar il pot face sul.

#651424 (raspuns la: #651410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Samsun, Ataturk si inca o mostra din ospitalitatea turceasca - de zaraza sc la: 21/03/2014 13:03:06
http://www.diaconescuradu.com/samsun-ataturk-si-inca-o-mostra-din-ospitalitatea-turceasca

"In Samsun va fi zi de pauza, in primul rand pentru a spala hainele si pentru a usca lucrurile dupa 3 nopti petrecute la cort dar si pentru recuperarea dupa 4 zile de pedalat. Spalatul hainelor e o adevarata problema, sau mai bine zis nu spalatul in sine ci uscatul lor, pentru ca afara inca nu e suficient de cald pentru ca acestea sa se usuce intr-un timp realist oricat de bine le-as vantura pe bicicleta.

Astfel incat de fiecare data cand hainele curate sunt pe terminate incerc sa ajung intr-un oras in care pot sa stau la cineva care sa aiba si masina de spalat. Si in cazul acesta orasul este Samsun iar gazda pentru 2 nopti e Hassan Ali, student la inginerie alimentara si angajat la o fabrica care face un fel de Nutella. Odata rezolvata seara problema cu hainele am fost scos la masa de oameni si am cunoscut tot grupul de prieteni, pacat ca e cam greu cu engleza. Si intr-un fel mi se pare surpinzator cat de multi tineri nu stiu engleza sau stiu foarte putina engleza, sau nu neaparat engleza dar o limba straina…

Revenind la titlu, Samsun e important pentru turci pentru ca de aici a inceput Ataturk razboiul turc de independenta in 1919, intr-un moment in care fostul imperiu otoman era in mare parte sub ocupatia fortelor straine dupa infrangerea din primul razboi mondial. Despre turci pana acum pot spune ca sunt destul de nationalisti si din cat am pedalat pana acum mi se pare ca steagurile flutura la fiecare colt de strada. Iar legat de Ataturk, omul e incredibil de iubit in Turcia (spre exemplu orice insulta asupra lui se pedepseste prin lege), iar a doua zi cand am fost cu Ali sa vizitez o reconstructie a vasului cu care a venit in Samsun, omul a spus clar ca daca Ataturk ar veni din nou, ar fi gata sa-si dea viata pentru el.

Acum nu zic nu, Ataturk chiar a fost foarte tare prin ce a reusit sa faca, de la razboiul de independenta, trecand prin formarea Turciei si pana la reformele economice care au fost destul de radicale in momentul respectiv si deloc usor de implementat. Dar in anumite momente poate parea putin exagerat. Tot legat de Ataturk, numele lui a fost Mustafa Kemal dar in 1934 parlamentul turc a votat ca al treilea nume “Ataturk”, insemnand tata al turcilor sa ramana unic si intotdeauna asociat cu persoana lui.

Ospitalitatea oamenilor a fost foarte tare si de data asta si la un moment dat poate deveni chiar putin deranjat cand nu te lasa sa faci mai nimic prin apartament, sau nu te lasa sa platesti pentru anumite lucruri, sau atunci cand isi iau rolul de ghid atunci cand ai putea sa descoperi orasul si singur. A doua seara am nimerit la un fel de petrecere de zi de nastere al unuia din prietenii lui Ali, o petrecere putin ciudata tinand cont ca oamenii nu prea beau nimic. In schimb se fumeaza destul de mult in Turcia, sau cel putin printre tinerii pe care i-am intalnit pana acum fumatul e inca un viciu in floare.[...]"

#651425 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de parola.uitata la: 21/03/2014 13:07:48 Modificat la: 21/03/2014 13:09:55
Sper că-mi dai voie să nu-l văd într-atât de liber pe cât îl crezi tu a fi. :) Cine are un program de urmat, termene de bifat, target de atins, norme, task cu autodepăşire, nu-i om liber. Că nu munceşte într-un birou înghesuit între hârtii e pentru tine un argument favorabil, mie însă nu-mi arată decât un alt soi de robire. O misiune te ţine captiv, chit că-i personală şi nu-i impusă de alţii. Toate eforturile sunt dirijate spre împlinirea ei, solicitările nu se limitează la cele fizice, orice rezervă (psihică şi nu numai) sau sursă de mijloace trebuie valorificată în sensul îndeplinirii sale. Totul este un "cum fac, ce fac, cât fac", de la kilometri la hrană, de la păstrarea sănătăţii corporale la evitarea unei monotonii care poate conduce la scădere de randament, de la un consum echilibrat a tot ce înseamnă resursă până la micile amănunte care te fac să pui piciorul pe pedală şi a doua zi (că oricât ai crede că-i inutil, confortul la drum lung trebuie menţinut, chiar dacă pentru fiecare dintre noi confort înseamnă altceva) şi multe altele. Dar, mă rog, ştii care-i treaba? Sunt sută la sută convinsă că el nu-şi pune problema libertăţii, nu c-ar avea-o sau că i-ar lipsi, ci pentru că n-are timp de atâta surplus de litere, el tre' să fie atent în juru-i.
#651426 (raspuns la: #651424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Trabzon, viza de Iran si o intalnire neasteptata - de zaraza sc la: 26/03/2014 13:37:34
http://www.diaconescuradu.com/trabzon-visa-de-iran-si-o-intalnire-neasteptata

"[...] Dupa ce fac rost de izopren si dupa ce imi pun burta la cale cu ciorba si lamancun e deja timpul sa ma duc inapoi la consulat pentru a lua pasaportul cu viza. Totul merge snur, si cu viza de Iran pe pasaport vine momentul sa ma urc din nou pe bicicleta si sa ies din Trabzon cu speranta de a gasi un loc de cort. Si in timp ce cobor pe bicicleta prin mica piateta centrala din Trabzon, mai sa sara pe mine 2 nemti, plecati si ei cu bicicletele pana in Mongolia.

Acum, oricat de mica e lumea si oricat de multi cicloturisti sunt prin Asia, desi sincer nu cred ca sunt prea multi, probabilitatea sa te intalnesti mai ales intr-un oras atat de aglomerat cum e Trabzon-ul e incredibil de mica. Dar odata intalniti mi s-a parut extrem de interesant sa stau de vorba cu ei (si de data asta tot in germana, si acum clar prin Turcia am folosit mai mult germana decat engleza) si sa aflu care au fost experientele lor prin Turcia. Si mai ales, atunci cand calatoresti singur, momentele in care dai de alti oameni plecati pe acelasi drum si im momentul cand schimb impresii sunt mai mult decat binevenite.

Cum oamenii stateau la o gazda de warmshowers care avea inca o canapea libera pana la urma l-au sunat sa il intrebe daca poate sa ma primeasca si pe mine, si astfel m-am ales cu inca o noapte petrecuta in pat si poate mult mai important, cu un dus cald si cu mult stat de vorba cu gazda noastra si cu Jan si cu Irina. Irina nu e un nume deloc german si tipa era din Rusia si pe traseul spre Mongolia urmau sa treaca si prin orasul natal.

O zi scurta, de doar 50 de kilometri, inca o viza pe pasaport si o intalnire neasteptata."

#651488 (raspuns la: #651425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ultima zi la mare pe anul acesta - de zaraza sc la: 27/03/2014 11:53:20
http://www.diaconescuradu.com/ultima-zi-la-mare-pe-anul-acesta

"Dimineata ne trezim tarziu si profit de internet pentru a urca inca un calup de poze pe Picassa, dupa care din strangem totul in coburi si ne urnim de data acesta in fomatie de 3 pe drumul catre Hopa. Astazi pedalez primii 40 de kilometrii impreuna cu Jan si Irina pana in Suermene unde ii asteapta urmatoarea gazda, iar dupa despartire sper sa prind acceleratul de vant de la ora 12:00.

In ultimele zile pedalate pe malul marii am avut in general parte de vant bun si in dupa-amiaza aceasta se anunta un mic uragan benefic ce vine din pacate la pachet si cu destul de multa ploaie. Asta e, tinand cont ca vreau sa se termine odata kilometrii plictisitori de pe malul marii prefer sa ma ud astazi si sa incerc sa gasesc un hotel ieftin pe langa Hopa.
[...]
A doua zi vine momentul sa ma despart de mare, cum altfel decat cu o urcare de 1000 de metri diferenta de nivel ce incepe fix de pe malul marii, din Hopa. Partea buna e ca am scapat de traficul principal si desi mai sunt masini ce trec din cand in cand, nu se compara cu traficul ultimelor 2 zile petrecute pe malul marii. Si intr-un fel prefer muntii cu tot cu urcari si coborari si mai putini kilometri pe zi plictiselii de pe drumurile drepte. Aici ai mere, o urmatoare serpentina, un loc bun pentru poza, o scurta coborare care sa-ti puna zambetul pe buze si poate cel mai important, ai tot timpul o priveliste care se schimba. Muchii, drumul, varfuri, rauri toate sunt elemente ce se combina in nenumarate moduri.

In principiu ar trebui sa urc de la 0 la 2000 de metri pana la nivelul la care se gaseste podisul din partea estica a Turciei, nu inainte de a trece de un pas de 2600 de metri. Dar pana acolo e cale lunga si trebuie sa trec prima data de Arvin cu cele 2 baraje ce au fost sapate in inima muntelui. Prima noapte ma prinde fix pe malul primului baraj, cu varfuri acoperite de zapada in jur si cu un peisaj care imi aminteste de Elvetia, doar cu moschei in loc de biserici in fiecare satuc.

Muntii astia arata extrem de spectaculos, si de-abia astept sa mai castig in inaltime sa vad cum arata de sus."

Multe poze faine... am ales cu greu pe aceasta. ;) Pentru peisaje panoramice sau detalii din natura accesati linkul de mai sus. :)
#651497 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Muntele cu mai multe infatisari - de zaraza sc la: 28/03/2014 10:08:52 Modificat la: 28/03/2014 10:12:21
http://www.diaconescuradu.com/muntele-cu-mai-multe-infatisari

"E noapte si un catel tembel din satul vecin latra cu insistenta de cam o ora. In timp ce scriu postarea in cort nu pot decat sa sper ca la un moment dat o sa se plictiseasca si o sa se duca la alte treburi, dar deocamdata nu e decat extrem, extrem de enervant. Sunt cu cortul pus la 1300 de metri, dupa Sasvad, inainte de urcarea pana in pasul de 2600 de metri. Am preferat sa raman mai pe jos pentru a evita o noapte petrecuta in zapada si pentru ca pe valea pe care am urcat astazi a fost neasteptat de cald.

Nu stiu cum sunt climatele si microclimatele in Turcia, dar cert e ca la munte ma asteptam sa fie mai frig, si totusi astazi a fost prin zi in care as fi putut pedala in tricou si in pantaloni scurti. Iar odata cu microclimatele s-a schimbat in mod radical si vegetatia, de la un peisaj gen Elvetia de dimineata, o vale sterpa, stancaoasa si rosiatica pe care am inaintat la mijlocul zilei pana la zona de pasuni inalte ce se gaseste pe langa Sasvad. Peste tot munte si totusi diferente atat de mari, uneori chiar de la un versant la celalalt. Oricum arata extrem de spectaculos muntii astia, poate si pentru ca pana acum nu am mai vazut munti atat de sterpi care sa aiba in acelasi timp varfurile acoperite de zapada.

Si in acelasi timp si diferentele de nivel sunt mult mai mari, in vreme ce pedalez pe fundul unei vai la 400-500 de metri vad la distanta nu foarte mare varfuri inzapezite ce se ridica pana la 3400-3500 de metri, in interval de cativa kilometri, astfel incat trebuie sa sucesti putin gatul ca sa te uiti dupa ele. In schimb si toata ziuua a fost cam o urcare continua, si ritmul de peste 100 de kilometri pe zi de pe malul marii e doar amintire. Astazi viteza la deal variaza intre 5 si 10 kilometri la ora, dar cu pauze pentru poze si pentru odihna mi se pare ca trec mult mai repede decat acelasi numar de kilometri pe malul marii. Si in acelasi timp tot respectul pentru drumarii turci care au croit drumuri pe aici."

#651504 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sasvat-Ardahan, o zi ca un vis - de zaraza sc la: 01/04/2014 10:31:23
http://www.diaconescuradu.com/sasvat-ardahan-o-zi-ca-un-vis

"Dimineata vine din ce in ce mai devreme, nu neaparat deoarececreste ziua, ci mai mult pentru ca ma misc catre est in fiecare zi, si Turcia are un singur fus orar. Reversul medaliei e ca si seara vine din ce in ce mai devreme, astfel incat acum e oarecum normal sa apuna soarele pe la 17:30, in comparatie cu 18:15 cum era pe langa Edirne.

In schimb a inceput sa mi se para extrem de natural sa ma trezesc odata cu rasaritul, si rareori am dormit mai mult de 06:00 in ultimele zile dar si culcarea vine considerabil de devreme. Astfel incat, si de data aceasta dupa o trezire matinala strang bagajele si sunt gata de plecare pe la 7 si un pic.

Astazi este ziua cea mare cand ar trebui sa urc intr-un pas de 2600 de metri pe care il am in cap de 2 zile si e in acelasi timp ziua in care ar trebui sa fac trecerea catre podisul Anatoliei. Cu alte cuvinte nu urc la 2600 pentru a cobora pana in fundul pamantului ci urc pentru a petrece urmatoarea perioada pe undeva pe la 2000 de metri.

Fix cum plec de langa Sasvat opreste un nenica care vazandu-ma cu muncesc cu viteza melcului turbat la deal se ofera sa ma ia pana la Ardahan. Dar cum e Khan Tengri prin forte proprii macar sa fie pana la capat, astfel incat continui sa toc metodic panta. Punctul de plecare de dimineata a fost la 1200 de metri si de aici se urca aproape continu pana la 2600 de metri.
[...]
Duse sunt momentele in care zburdam pe malul marii cu 20 de kilometri la ora fara efort, acum fiecare kilometru e muncit si rasmuncit, si fiecare suta de metri castigata in diferenta de nivel e moment de bucurie. In schimb sunt la munte, si mi se pare mult mai usor si mult mai putin plictisitor decat platul de pe malul marii. Sunt chiar extrem de frumosi muntii din zona asta a Turciei, si pe masura ce castig altitudine si pe masura ce se deschide zarea raman din ce in ce mai uimit.
[...]
Saua e complet nespectaculoasa, mai degraba o campie domoala, dar cum incepe coborarea spre Ardahan se deschide nemarginit in fata platoul Anatoliei, cu dealuri vaste ce se ridica pana la 3000 de metri. Arata absolut genial, arata probabil cum arata si Mongolia si alte zona din Asia Centrala, lucru pe care l-au gandit probabil si turcii cand s-au hotarat sa se stabileasca aici. Si e foarte usor sa te fure scara lucrurilor sa sa nu-ti dai seama ca pana la orasul care se vede in zare mai sunt 30 de kilometri, desi el pare foarte aproape.
[...]

#651557 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Metropola parasita - de zaraza sc la: 01/04/2014 10:56:19 Modificat la: 01/04/2014 10:58:24
http://www.diaconescuradu.com/ani-metropola-parasita

"Mai sunt cateva minute pana cand apune soarele si eu alerg cu dslr-ul in mana catre o veche biserica armeneasca, acum in paragina din Ani pentru a prinde un cadru cu lumina perfecta. E literalmente vorba de cateva minute, caci dupa o zi intreaga de pedalat pe la 2000 de metri, cu vantul din fata, am reusita sa ajung la Ani cu putin inainte de inchiderea portilor.

La vremea asta oricum sunt singurul vizitator, astfel incat cei doi turci de la intrare mi-au dat voie sa intru cu conditia sa nu zabovesc foarte mult. Problema nu era in schimb zabovitu, ci soarele care se grabea sa se ascunda dupa un munte si sa ia cu el lumina geniala care invaluia locul la ora asta.

Nimic nu e etern, si poate cel mai bun loc in care poti sa-ti dai seama de lucrul acesta e Ani, metropola parasita, capitala armeana care odinioara a fost de aceasi marime si importanta ca si Constantinopolul si Roma. Odata 100.000 de suflete in duceau viata in spatele portilor orasului ce inca mai dainuiesc si isi purtau pasii pe acelasi drum principal pe care am gonit si eu cu bicicleta in cursa cu soarele. Un fost oras de pe fostul drum al matasii, a avut apogeul la sfarsitul mileniului trecut, pentru ca sa ajunga sa fie complet abandonat in urma cu 2 secole. Mai dainuiesc o biserica si o catedrala si se pot inca deslusi urmele fostelor strazi si urmele fostelor cladiri.
[...]
Acum trebuie spus ca vazute de dinafara satele si casele de aici arata destul de trist sau oricum complet altfel in comparatie cu cele din alte zone ale Turciei, in schimb oamenii mi s-au parut extrem de primitori. Si in momente de genul asta am fost extrem de recunoscator pentru aplicatia de google translate care ne-a permis sa comunicam macar la un nivel de baza. Intre timp a mai aparut si fratele sotiei cu un var si in curand ne asezam toti la masa, iaurt cu un fel de branza atoasa si cu cartofi prajiti impreuna cu paine facuta in casa, absolut delicioase toate (nu cred ca am mai mancat cartofi prajiti de cand am plecat din Romania). Si tot vorbind aflu prin Google Translate aflu ca serviciul militar in Turcia e obligatoriu de 15 luni, ca focul ce ardea in soba nu e facut cu lemne, ca viata e destul de grea in partea aceasta a Turciei, ca Omur are 38 de ani si cel mai tanar membru al familiei are o luna si tot asa pana cand si google translate isi arata limitarile si mie imi pica ochii in gura de somn si ma duc la culcare in casa de oaspeti. Vorba vine, ca defapt ma asez la laptop si scriu randurile astea.
[...]"

#651558 (raspuns la: #651557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pedaland catre Ararat si ultima zi a trepiedului - de zaraza sc la: 03/04/2014 12:08:13
http://www.diaconescuradu.com/pedaland-catre-ararat-si-ultima-zi-trepiedului

"Din Digor incepe si vantul din fata cu care m-am luptat cu o zi inainte, astfel incat kilometrii se scurg intr-un ritm anemic pe alternanta deal – vale ce urmeaza de aici incolo. In schimb Araratul se vede absolut genial in departare si devine parca din ce in ce mai mare pe masura ce trec kilometrii, pana cand intr-o curba asezata extrem de fotogenic deasupra unui canion ma opresc sa fac o poza cu trepiedul.

Doar ca trepiedul ia-l de unde nu-i, si dupa scurtul moment de soc si de realizare ca probabil a cazut de pe bicicleta din cauza drumului bombardat incep sa-mi fac calcule in minte unde poate sa fie. In momentul in care mergi pe bicicleta cel mai greu lucru e sa te intorci, mai ales atunci cand ai de urcat. Macar vantul bate din spate la intoarcere si uitandu-ma peste poze imi dau seama care a fost ultimul loc in care l-am avut.
[...]
Si toate astea imi treceau prin minde in vreme ce orice piatra mai neagra imi dadea impresia ca e trepiedul cazut, dar pana la urma, ajuns pana la locul ultimei poze nu a fost sa fie si pornesc pentru a treia oara pe aceasi bucata de drum. 30 de kilometri adaugati in plus, sperantele de a ajunge in Igdir complet scufundate si moralul cam la pamant din cauza problemei nou aparute. Si e pacat pentru ca lumina apusului e absolut superba, Araratul arata genial in departare si momentul in care soarele se duce dupa linia orizontului se potriveste cu momentul in care trec peste albia larga a unuia dintre putine rauri din zona, ce curge printr-o vale ce arata mult prea tare.

Macar seara e salvata de gasirea unui hotel cu internet in Tuzlunga, si de un dus cald dupa aproape 5 zile de pedalat."

#651576 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cum infloresc pomii in alta limba - de zaraza sc la: 03/04/2014 12:11:40
inca o poza, ca era musai. :D

#651577 (raspuns la: #651576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ultima zi in Turcia - inconjurand Araratul - de zaraza sc la: 03/04/2014 12:24:52
http://www.diaconescuradu.com/ultima-zi-turcia-inconjurand-araratul

"Dupa un somn bun a mai crescut moralul dupa ziua de ieri, cand am reusit sa pierd trepiedul si cum astazi e din nou o zi cu soare, si cum primii 40 de kilometri pana in Igdir sunt in coborare, totul e din nou roz, iar Araratul capata proportii masive pe masura ce ma apropii pe el.

Arata cu atat mai interesant cu cat spre nord, la poalele lui, e o imensa campie plata situata pe undeva pe la 1000 de metri iar varful se ridica inca 4000 de metri direct deasupra ei. Iar jos in campie e deja primavara, eu pedalez in tricou si toti pomii fructiferi sunt infloriti si verdele crud a inceput sa-si faca aparatia si pe aici. Iar in fundal, tot timpul e masivul Ararat.
[...]
In Dogubayazid in schimb am marea suprindere sa gasesc un magazin care are si trepiede in timp ce ma plimb pe aleea principala pentru a gasi un mic restaurand in care sa cheltuiesc restul de lire pe care il mai am. Si astfel ca dau fuga pana la gazda, iau aparatul, vad daca trepiedul poate sa-l tina si asa rezolv temporar si problema cu un alt trepied mai mic, mai fragil, mai usor dar si mai ieftin. O sa vad in Teheran daca gasesc ceva mai ok.

Maine ar trebui sa fac trecerea in Iran."

#651578 (raspuns la: #651577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prima zi in Iran, furtuna, soare si francezi de treaba - de zaraza sc la: 04/04/2014 09:54:06
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-iran-furtuna-soare-si-francezi-de-treaba

"[...]Initial a venit cu un vant de cam 100 de kilometri la ora ce batea chiar din spate si care ma impingea ca o mana invizibila, dar care a strarnit si tot praful dintr-o vale destul de uscata. O mica furtuna de nisip cu care s-ar putea sa ma mai intalnesc pe drum, dar faptul ca pe un drum intr-o usoara coborare pot sa merg cu 40 de kilometri la ora fara a munci prea mult compenseaza.

Dupa vant vin si norii, care trec pe deasupra mea si par sa inghita valea larga pe care calatoresc. Pentru a avea un reper despre viteza vantului sa spunem ca daca ma opream si batea vantul din laterala erau sanse destul de mari ca sa ma culce cu tot cu bicicleta. La un moment dat, perdele de ploaie apar la cateva sute de metri in dreapta mea purtate in mod fascinant de vantul puternic. Nu am mai vazut niciodata asa ceva pana acum. Atunci cand se puna sa ploua e o combinatie intre ploaie si lapovita ce vine aproape orizontal fata de cum pedalez eu, si care ma uda doar pe o parte.

Dar cu aceasi viteza cu care a venit, furtuna trece pe deasupra mea, continuand spre est, si soarele isi face rar aparitia printre norii purtati cu viteza de vant. Deci cam asa arata o furtuna in Anatolia. La un loc atat de spectaculos, o furtuna pe masura.

Oricum cei 40 de kilometri pana la granita cred ca au zburat intr-o ora si un pic, un record de deplasare pana acum pentru mine. La granita sper sa mearga totusi repede si sa mai profit de vant. Fix cand ajung acolo mai vad doua mountain-bike-uri cu un rucsac pus in spate pe portbagaj, dar posesorii nu erau de vazut, astfel incat imi vad de formalitati.[...]"

#651585 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
O zi lunga cu multe contraste - de zaraza sc la: 07/04/2014 12:45:20
http://www.diaconescuradu.com/o-zi-lunga-cu-multe-contraste-ospitalitate-dezastru-multi-kilometri-si-din-nou-ospitalitate

"De dimineata strangem repede si dam sa pornim tot in formatie de 3, pana cand imi dau seama ca am pierdut o parte a chainglider-ului pe drumul de la locul de cort pana la drum. Ii las pe oameni sa o ia inainte, in ideea ca ne intalnim mai tarziu, atunci cand iau si ei o pauza, si plec in cautarea partii lipsa pe care o gasesc neasteptat de repede.
[...]
In turcia am simtit cum una din masele nu se simte chiar ok, dar neavand probleme la cald / rece / mestecat,cum nu se vedea nimic, si cum nu aveam o dorinta prea mare sa vizitez un dentist intr-un oras uitat din Turcia, am zis ca poate e o problema temporara care dispara de la sine. Acum in schimb ma trezesc cu o bucata destul de mare dintr-un molar cum ramane in caramelele pe care le mestecam si imi lasa nervul sau dentina foarte, foarte expus. Suficient de expus ca sa doara atunci cand respiram aer nu foarte rece sau atunci cand beau ceva ce nu e foarte rece.

Asta era fix una din probleme din care mi-era teama in calatorie si in vreme ce analizez situatia nu pot sa nu ma intreb un neajutorat “De ce?”. Am fost la dentist inainte de a pleca, chiar am scos si 4 masele de minte cu ceva probleme anul trecut cu gandul la calatorie, totul parea sa fie in regula si iata-ma acum intr-o zona destul de pustie din Iran cu sate mici si orase cam darapanate si cu o nevoie destul de urgenta de un dentist.
[...]
La o benzinarie opresc pentru a reumple sticluta primusului cu benzina pe care o primesc pe degeaba si care aflu ca oricum e obscen de ieftina aici, pe undeva pe la 0.20 euro litrul. Pe de alta parte, deoarece e ieftina e si mult trafic si sunt foarte multe masini pe strazi, majoritatea care isi traiesc a treia tinerete pe strazile Iranului.
Dau sa ma urc pe bicicleta si aud in parait, iar cand ma uit, vad cum s-au rupt pantalonii intre picioare, singura pereche de pantaloni de primavara/vara pe care ii am dupa mine. Am o teorie ca atunci cand apare o problema ea vine la pachet cu mai multe, si chiar ma intreb ce nu o sa mai mearga cum trebuie astazi, cu pantalonii se rezolva cu o cusatura si nu e o problema prea mare, singura speranta e sa tina reparatia.

Dupa lasarea intunericului ajung si intr-un mic orasel unde incerc sa-mi cumpar un sim de iran, de la irancell care am inteles ca desi are doar 2G are acoperire in toata tara. In plus am nevoie de internet pentru a avea un fel de harta si pentru a incerca sa gasesc un dentist ziua urmatoare in Teheran, lucrul de altfel deloc usor cand totul e scris in farsi. Opresc la primul magazinas care vinde tigari, brichete si cartele, omul nu vorbeste deloc engleza si ne intelegem pana la urma cumva ca vreau in sim de irancell care sa aiba si internet.

Bun, taie omul simul, semnez tentativa de contract si cand sa-l incerc vad ca simul nu merge in telefonul meu. De fapt in nici unul din cele 2 telefoane pe care le am, amandoua deblocate. Si dai cu incercari si cu explicatii dar nimic. Dupa o ora pierduta plec cu un sim care nu functioneaza, luat cu echivalentul a 1.5 euro, si cu speranta ca o sa iau un telefon deblocat pentru Iran in care o sa functioneze si sim-ul meu, un nokia de acum 10 ani probabil.

Am zis ca problemele vin in general la pachet, si in vreme ce pedalam prin noapte catre Marand, cu o masea cu probleme, cu pantalonii rupti intre picioare, cu o harta aproximativa si fara posibilitatea de a comunica, chiar ma intrebam care e urmatorul lucru ce poate sa se mai intample astazi, o pana ar mai fi lipsit. Si cand ma opresc la un moment dat pentru a manca cativa biscuiti care erau destul de usor de mestecat, vad cum opreste o masina din sens opus si din ea iese un iranian cu un tricou de warmshowers, din orasul spre care pedalam.
[...]"

#651608 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intre control si voia intamplarii - de zaraza sc la: 08/04/2014 08:03:58
http://www.diaconescuradu.com/cautarea-dentistului-din-marand-intre-control-si-voia-intamplarii

"Pe drum, ca si in viata sunt momente si momente. Sunt momente in care, calare pe bicicleta si pe situatie te simti stapan al propriului destin si sunt si momente in care te simti ca o frunza manata la intamplare de vant. Care sunt cele care reflecta realitatea mai bine e greu de zis, dar cert e ca e placut sa ai macar iluzia ca ai fraiele in mana, sau atunci cand le pierzi complet macar sa fii consolat cu ideea.

Dupa ce in ziua de ieri problemele nu au incetat sa apara, in dimineata de astazi sunt oarecum consolat ca o sa trebuiasca sa le rezolv cumva si incep cu cusutul pantalonilor, pana la urma, in orice directie as lua-o astazi, ar fi ok sa nu am pantalonii rupti intre picioare. La fix cand termin cu cusutul vine si Akbar si dupa un mic dejun impreuna cu cei doi nemti vine momentul sa plecam in cautarea dentistului din Marand.

Marand cred ca a fost primul loc dupa aproape 300 de kilometri prin Iran care chiar arata ca un mic orasel, strazi, parcuri si toate cele, si cum are in jur de 200.000 de locuitori m-am gandit ca ar fi ceva sanse sa dau de un dentist decent. In cel mai rau caz in care nu gasesc un dentist decent, macar un plasture temporar pentru a putea manca si bea cum trebuie tot ar fi ok, iar dupa aceea pot sa rezolv problema in Tabriz sau in Teheran.
[...]
In Tabriz vine din nou un soc legat de iranieni, si in timp ce stam noi in centrul orasului si cautam un hotel cel putin 5 persoane diferite ne intreaba de unde venim, unde mergem, stau de vorba cu noi in engleza, ne intreaba despre viata in Europa, ne intreaba daca avem nevoie de ajutor cu ceva. Cu ocazia asta aflu si de o clinica care e destul de aproape unde sunt sanse sa gasesc un dentist maine si cu atati oameni care sunt dispusi sa isi sacrifice timpul si banii pentru a te ajuta senzatia de a fi strain intr-o tara noua se diminueaza. Tot seara, cand plec in cautarea unui telefon iranian gasesc ceva si mai bun, respectiv o cartela prepay care merge in telefonul meu si care are si internet. E doar 2G, merge cam cand vrea el dar, totusi e o conexiune cu exteriorul si pentru prima data in mai multe zile pot sa trimit un mail si sa caut informatii despre Tabriz, despre dentisti si despre adrese. Maine o sa fie o zi plina…"

#651610 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Tabriz, poarta dinspre vest a Iranului - de zaraza sc la: 09/04/2014 13:16:26
http://www.diaconescuradu.com/o-zi-de-relaxare-tabriz-poarta-catre-vest-iranului

"[...]La ora 10 apare si dentistul si imi spune verdictul pe care il stiam deja, obturatie de canal, ii zic ok si dupa 120 de dolari omul se apuca de treaba. Iar in timp ce stau pe scaun si in timp ce se apuca de treaba mi se pare ca ii tremura mana, acum oricum e prea tarziu astfel incat ma consolez ca poate totusi nu e chiar asa de rau. Pe masura ce lucreaza in schimb tremuratul ii dispare astfel incat sper ca totul sa fie ok pana la urma. Dupa inca 40 de minute si o mica bucatica din mine, respectiv nervul, lasata in Iran, plec cu problema rezolvata, cu antibiotic si antiinflamatoare pentru 3 zile.

Pe locul 2 e gasirea unui loc de schimbat bani. Multe lucruri in Iran sunt putin pe dos, spre exemplu pentru cursul de schimb exista cursul oficial si cursul pietei negre, iar diferenta e considerabila. De aceea la fel ca si in Romania e mai ok sa schimbi la o casa de schimb decat la o banca, diferenta fiind ca aici inca mai exista bisnitari. La casa de schimb gasesc si o tipa tanara cu care e si ea ciclista si care povesteste despre mersul cu bicicleta ca femeie prin Iran, lucru deloc simplu.

Rezolvata problema banilor vine problema numarul 3, cumpararea unui pachet de internet pentru cartela gasita aseara, astfel incat plec in cautarea unui centru de telefonie mobila. Pe drum gasesc si un croitor de treaba care rezolva cum trebuie si problema cu pantalonii. Urmeaza alta problema extrem de importanta, respectiv spalatul hainelor, si intreband din colt in colt gasesc un mic magazinas unde dupa ce ma schimb in hainele ce se spala mai rar ii dau lui nenica literalmente aproape toate hainele pe care le am. Si cum trebuie sa astept 2-3 ore inainte de a le ridica am timp sa ma invart putin prin Tabriz, sa vad moscheea albastra si bazarul despre care povesteam la inceput. Iar dupa bazar vine si ultima problema a zilei, gasirea unui alt hostel in care sa dorm, caci cel de noaptea trecuta era fix langa strada si aparent iranienii inca nu au auzit de geamuri duble, astfel incat trezirea e atunci cand incepe traficul, adica extrem de devreme. Odata gasit si hostelul, e timpul pentru a alege poze si pentru a scrie 2 postari despre ultimele zile. O zi completa de relaxare."

#651624 (raspuns la: #651610) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Revenirea iernii in aprilie si drumul catre Miyaneh - de zaraza sc la: 10/04/2014 10:44:50
http://www.diaconescuradu.com/revenirea-iernii-aprilie-drumul-catre-miyaneh

"[...]Dimineata vine fix cum a anuntat-o prognoza, iar vantul si viscolul vuiesc prin peretii si ferestrele destul de subtiri ale hotelului. In Iran, desi iernile sunt destul de reci toata incalzirea e pe gaz care e obscen de ieftin, la fel ca si benzina astfel incat in multe situatii oamenii nu isi bat capul cu izolarea. Pe la 11 strang lucrurile si plec de la hotel printr-o ninsoare ca in mijloc de ianuarie, iar fata de zilele trecute totul e acoperit de zapada. Dupa ora 14:00 se opreste si vantul si pot sa inaintez un pic mai cu spor, chiar daca drumul e in urcare pentru primii 30 de kilometri.

In momentul in care incepe coborarea in schimb imi ingheata in schimb instant mainile si picioarele, cu tot cu 2 perechi de ciorapi si cu manusi groase. Mai fac pauze pentru a ma incalzi, dar totusi cred ca e cea mai friguroasa zi pe care am prins-o pana acum de cand am plecat si parca dintii iernii au fost mai ascutiti in Iran decat in Bulgaria si in Turcia. Termometrul ceasului care e in geanta de ghidon (neagra si un pic mai la caldura) arata -5 grade, afara dupa cum le-am simtit eu mi s-au parut ca erau pe undeva pe la -10. Pe portiunile de urcare nu era o problema, dar atunci cand mergeai cu 30 de kilometri la ora la vale situatia se schimba.

Din fericire Bostan Abad apare repede la orizont si gasesc cu usurinta hotelul, astfel incat am timp sa caut si un frizer in seara asta pentru par si pentru barba. Dupa 2 dolari si dupa ce ii explic prin gesturi ce ar trebui sa faca plec inapoi prin ger catre hotel. Si in timp ce pedalez imi dau seama ca barba chiar tine putin de cald, dar sper ca asta sa fie ultima rabufnire a iernii, cel putin pana cand ajung in Pamir.
A doua zi incepe la fel de friguroasa, dar cu cer senin si cu un soare cu foarte multi dinti. Planul pentru ziua de azi e sa ajung pana in Miyaneh, un mic oras situat pe fostul drum al matasii unde ar trebui sa il intalnesc pe Amir, gazda de pe warmshowers de acolo.
[...]
Si cand intru si eu in sacul de dormit si ma pregatesc de somn apare prietenul lui Amir impreuna cu inca 2 iranieni tineri, care desi vorbesc extrem de putina engleza vor sa mai stea cu mine putin in seara asta. Bun, dar pana acolo trebuie schimbat un bec, caci in camera in care suntem (o camera de urgenta de deasupra unei spalatorii auto care arata destul de darapanata) nu merge lumina. 2 becuri, 4 oameni dupa multiple incercari in care imi venea in minte bancul cu “De cati politisti e nevoie pentru a schimba un bec” reusim sa ne dam seama ca problema vine de la siguranta si nu de la bec. Tot in stilul iranian, de obicei nu exista scaune, doar covoare astfel incat un iranian statea capra, unul se urca pe el si eu si cu celalalt iranian in stabilizam pe cel care schimba becul. Toata operatia de cel putin 5 ori pana sa ne dam seama ca problema vine de la siguranta. Iar in minte doar bancul cu politistii."


#651627 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Moscheea din Myaneh, - de zaraza sc la: 10/04/2014 10:48:14
complet diferita de cele vazute pana acum.

#651628 (raspuns la: #651627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
A treisprezecea zi de Nowruz - de zaraza sc la: 11/04/2014 09:05:10
http://www.diaconescuradu.com/13-zi-de-nowruz

"Nowruz-ul e probabil cea mai importanta sarbatoare in Iran si in tarile care au fost la un moment dat sau altul sub influenta unuia din multele imperii care s-au format si care au disparut aici. Originile sarbatorii se pierd in negura timpului si predatateaza islamul.

Sarbatoarea incepe odata cu echinoctiul de primavara si tine 14 saptamani, timp in care iranieini isi viziteaza rudele si prietenii, calatoresc foarte, foarte, foarte mult (motiv pentru care au fost si drumurile destul de aglomerate) si ies foarte mult in natura, la camping sau la picnic. E un motiv pentru a sarbatori primavara si calatorind mai bine de o saptamana prin Iran mi se pare foarte interesant faptul ca in foarte multe locuri oamenii sunt iesiti la iarba verde (pe unde exista), sau pur si simplu la aer curat si se bucura de timpul petrecut afara. In orase exista locuri speciale pentru camping, iar magazinele care vand echipamente pentru asa ceva abunda in orice orasel mai mare (practic au un fel de corturi imense gen two seconds, doar ca mult mai mari si nu sunt duble).

Iar in a 13-a zi de Nowruz, pentru a evita sau pentru a alunga ghinionul care e asociat si aici cu numarul 13, toata lumea iese pe langa orasele natale la picnic. Daca se calatoreste oricum mult in cele 12 zile pentru a vizita prieteni, practic ziua a 13-a e asociata unui exod la picnic pe langa orasele natale, cu muzica, kebab si voie buna. Ca o nota legata de muzica, in Iran e ilegal ca un barbat sa danseze cu o femeie (prinde alte ciudatenii), dar un barbat poate dansa cu un alt barbat.[...]"

#651635 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Domul din Soltanyieh - de zaraza sc la: 14/04/2014 11:47:37
http://www.diaconescuradu.com/soltanieh-un-dom-de-aproape-800-ani

"[...]Revenind acum la povestea pedalelor invartite din ziua respectiva, dimineata a inceput cu plecarea din Zanjan impreuna cu Enzo, si dupa ce am fost escortati pana la iesirea din oras de catre Amir si de catre parintii lui am inceput sa luptam cu un vant potrivnic ce in curand a inceput sa fie insotit si de o mica ninsoare pentru a condimenta lucrurile. Astazi ar trebui sa fie o zi “mai de recuperare” pentru mine, dupa cei 135 de kilometri de ieri, dar Enzo vine dupa 8
zile in carea fost sechestrat de ospitalitatea familiei lui Amir, astfel incat am dupa cine sa ma tin in primii kilometri.

Mi se pare incredibil cat de mare e diferenta atunci cand pedalezi cu inca cineva si atunci cand stai in trena, mai ales atunci cand vantul e potrivnic. Dupa 3 zile pedalate impreuna cu Enzo pana in Teheran mi s-a parut ca pentru acelasi numar de kilometri efortul e cam cu 30% mai mic atunci cand esti in doi, iar 30% nu sunt de ici de colo. Iar
Enzo, impreuna cu accentul lui italian e mult prea tare.

Initial de profesie economist, dupa un an de birou s-a hotarat ca nu vrea asa ceva si s-a angajat intr-un fel de centru cu lucruri de gradinarit din Elvetia (satul lui era la coada lacului Como, destul de aproape de Elvetia) si a invatat de unul singur cele necesare. Dupa care, cu teren de la parinti si-a facut o casa pe care a terminat sa o plateasca anul trecut. Satul si respectiv casa, fiind intr-o zona relativ turistica, din inchirierea ei primeste cam 9000 de euro pe sezon, bani cu care s-a hotarat sa calatoreasca prin lume pana cand i se face dor de casa. Si ca toti italienii de pe la munte, e catarator, maratonist, ultramaratonist, schior si toate cele, astfel incat am gasit cu cine sa ma potrivesc in astea trei zile.

In timp ce se scurgeau kilometrii catre Soltanieh, vedem cum se apropie din departare doua siluete pe bicicleta si cand ajung langa noi descoperim ca e vorba de un tandem, primul pe care l-am intalnit pana acum in calatorie. Sunt doi francezi (Les Tandemaimer), plecati anul trecut din Franta pana in India, care sunt acum pe drumul de
indoarcere, iar noi ii intalnim pe un mic viscol. In ciuda acestuia, stam de vorba pe indelete si facem schimb de adrese si de website-uri, si in jumatea de ora care se scurge apare si soarele, un exemplu perfect pentru cat de schimbatoare poate sa fie vremea in Iran.
[...]
De la Soltanieh ne asezam din nou la drum catre Abhar pedaland cu spor si mergand in trena, astfel incat kilometrii se scurg cu usurinta, pana cand, in stilul clasic, o masina ne depaseste si se opreste in fata noastra, si doi iranieni se opresc sa vorbeasca cu noi. Si astfel il intalnim pe Menji, cicloturist iranian cu multe ture lungi la activ
prin Iran si prin Turcia, Georgia si Armenia care ne cheama sa stam in noaptea urmoare la el. Fara sa stam prea mult pe ganduri spunem da si ne asezam din nou la drum catre Abhar.

Dupa inca 10 kilometri opreste langa noi un profesor pe motor care vine cu aceasi oferta si dupa ce ne chinuim sa-i explicam ca avem deja unde sa dormim si ca ne asteapta cineva ne asezam din nou la drum. Menji ne asteapta la intrarea in oras pe bicicleta si ne ghideaza catre casa lui, facuta dupa design-ul propriu, caci omul e arhitect.
[...]"

#651644 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Drumul catre Teheran - de zaraza sc la: 16/04/2014 10:18:54
http://www.diaconescuradu.com/drumul-catre-teheran

"Iranul, mai ales in partea destul de industralizata din nord, nu cred ca e tara cea mai potrivita pentru cicloturism din cauza traficului. Da, oamenii sunt mult prea tari si compenseaza din plin dar pentru experienta mersului pe bicicleta Turcia mi s-a parut mult mai faina. Bezina este ieftina si sunt extrem de multe masini, masini ieftine, fara orice fel de norme de poluare. Astfel incat inevitabil atunci cand pedalezi zgomotul de fond e acela al masinilor si al camioanelor care trec pe langa tine, iar aerul inhalat miroase aproape tot timpul a gaze de esapament sau a bezina arsa incomplet.

Poate si din cauza asta chiar m-am bucurat ca impart drumul pana in Teheram impreuna cu Enzo, caci pe langa faptul ca efortul e mai mic, e si mai putin plictisitor, caci ai cu cine sa schimbi o vorba atunci cand iei o pauza. Vremea e buna si avem din cand in cand chiar vant din spate, dar peisajul in schimb devine din ce in ce
mai neinteresant, iar muntii se indeparteaza de drumul pe care mergem noi. Practic in stanga si in dreapta e mai tot timpul un fel de desert atunci cand nu ne aflam pe langa o localitate. In locurile acestea orice localitate e legata de o sursa de apa si automat e inconjurata de plantatii de pomi fructiferi sau de verdele graului, dar in rest se desfasoara intinderi imense si aride.
[...]
Acum trebuie spus despre pedalat, despre lumina si despre locuri ca sunt si zile in care nu ai aproape nimic interesant de vazut, in care lumina e aspra si arsa si in care traficul nu te inspira sa faci nicio poza, iar in general zilele respective se leaga foarte bine cu kilometri multi in cazul in care vantul nu e potrivnic, si asa e si astazi.

Poate singurul moment fain al zilei e acela in care gasim un loc de cort in mijlocul desertului, langa doua cladiri de chirpici abandonate, dar care arata destul de estetic in lumina apusului si cu norii negri ai furtunii in departare. Ferit de drum si de zgomot, locul e chiar fain si putem sa ne desfasuram pe indelete, o seara linistita dupa o zi extrem de zgomotoasa. Legat de calatoritul singur, poate momentele care imi place cel mai putin sunt cele in care pui tabara seara si o ridici dimineata, si timpul petrecut cu indeletniciri domestice gen gatit. Cand sunt singur incerc sa mai citesc cate ceva in timpul acesta, dar e destul de complicat si e intotdeauna mai interesant sa stai de vorba cu cineva cat timp faci toate astea.

Maine ar trebui sa intram in Teheran intr-o zi cu ceva mai putin trafic, si chiar sunt curios cum se compara traficul de aici cu intrarea pe care am avut-o in Istanbul in urma cu o luna, mai ales caci Stefan si Monica m-au avertizat ca e destul de nebun."

#651654 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intrarea in Teheran si traficul din oras - de zaraza sc la: 16/04/2014 10:57:18
http://www.diaconescuradu.com/intrarea-teheran-si-traficul-din-oras

Orasul rage din cauza zgomotului motoarelor camioanelor si milioanelor de motorete ce se strecoara printr-un haos de nedescris pe strazile Teheranului, in timp ce in spate se aud destul de des injuraturile lui Enzo. De fiecare data cand cineva da cu spatele cate 300 de metri sau atunci cand cineva ne taie calea, lucruri care se intampla destul de des, din spate se aude un “Che &@!#&!” sau “&*%#&@%&!”, si asta din partea cuiva care e obisnuit cu traficul din Italia.

Dar totusi am ajuns considerabil mai usor in mijlocul orasului in comparatie cu Istanbul, cel putin cu asta suntem amandoi de acord, sau poate e si faptul ca pana aici am avut 900 de kilometri prin Iran pentru a ne obisnui cu traficul. Istanbul e probabil primul oras care te surprinde cu un trafic ce pare sa functioneze dupa alte reguli decat cele cu care suntem noi obisnuiti.

Initial ai zice ca iranienii ar trebui sa fie niste soferi foarte prosti in momentul in care vezi aparentul haos care domneste pe strazi, dar dupa aproape 3 saptamani in Iran mi-am dat seama ca poate sunt de fapt soferi foarte buni, tinand cont ca nu am vazut prea multe accidente. La prima vedere te-ai astepta sa vezi cel putin cateva mici accidente in fiecare ora, dar stilul de a baga botul insistent si de a evita lucrurile in ultimul moment pare sa functioneze. Trebuie spus inca odata ca in comparatie cu Istanbul mi s-a parut mai ok, poate si din cauza ca traficul prin orase nu se misca cu o viteza foarte mare.
[...]
Cu toate astea verificand din cand Google Maps reusim sa ne strecuram prin trafic pe strazile Teheranului si sa ajungem in centru la hotelul la care Monica si Stefan au lasat un urma cu 2 saptamani doua seturi de placute de frana si unde ar fi trebuit sa ajunga salteluta care s-a stricat in Turcia. Practic a fost trimis de la oamenii de la Thermarest acum 2 saptamani si ceva si am sperante sa fi ajuns intre timp. Si cum cei 100 de kilometri de astazi au trecut neasteptat de repede gratie unui vant prielnic din spate, ajungem destul de devreme la hotelulul cu pricina, unde ne hotaram sa impartim si o camera pentru urmatoarea noapte. Nici unul din nou nu are chef sa petreaca mai mult timp prin traficul din Teheran pentru a ajunge la o gazda de pe warmshowers si e nevoie si de ceva timp in care sa nu fii in postura de oaspete. Iar la 10 euro de persoana pentru o camera de hotel care arata chiar bine nu e chiar asa de rau, si un plus hotelul e si aproape de centru si de palatul Golestan, unul din putinele ramasite istorice ramase in Teheran.

Cand ajung la hotel in schimb dau de doua probleme, salteluta nu a ajuns iar omul la care au lasat Monica si Stefan sabotii e in concediu. Nu-i nici o problema cu ajutorul tipul de la receptie dau de Mousavi, omul cu sabotii de frana si el spune ca ma rezolva maine prin intermediul cuiva, iar in cazul in care nu ajunge salteluta zilele urmatoare ar avea prin cine sa o trimita in Uzbekistan. Oricum ar fi extrem de complicata procedura pentru ca ar trebui sa vad de unde o recuperez din Uzbekistan, dar incep sa invart deja in minte planuri alternative si sa ma hotarasc ca in doua zile sa vad ce gasesc la magazinele de munte din Teheran.
[...]"

#651658 (raspuns la: #651654) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Teheran si ultimele doua piese din puzzle-ul vizelor - de zaraza sc la: 17/04/2014 11:46:24 Modificat la: 17/04/2014 12:07:51
http://www.diaconescuradu.com/teheran-si-ultimele-doua-piese-din-puzzle-ul-vizelor

"[...]Din fericire pentru mine e inca o coada considerabila si dau aici de toti calatorii care urmeaza sa plece spre est din Iran, 3 biciclisti, un german si o taiwaneza pe bicicleta, un spaniol, o familie din Franta care calatoreste cu 2 copii intr-un motor-home, un francez plecat cu autostopul pana in Thailanda,un neamt care stie si farsi, si o multime de oameni de la agentii de turism iraniene. Si cum sunt oameni la coada, primesc asigurari ca o sa intre toata lumea si ma mai linistesc. Si cum sunt ceva iranieni pe lista inaintea noastra apuc sa stau un pic de vorba cu oamenii pana cand multimea se imputineaza, toti fugind de aici la ambasada Turkmenistanului pentru a depune actele.

Viza pentru Uzbekistan a fost pana acum de departe ce mai scumpa viza de pe lista, mai ales daca pun la socoteala ca o sa petrec cam 10 zile in tara. Practic daca ai nevoie de o scrisoare de invitatie de la o agentie care costa 70 de dolari la care se adauga costul vizei, de 75 de dolari pentru o singura intrare. 15 dolari pe zi doar pentru viza pentru o tara, nu e chiar de ici de colo.

Partea buna e ca daca ai scrisoare de invitatie de la o agentie si un numar telex de la acestia, primesti viza pe loc si din momentul in care mi-a venit randul la coada nu cred ca a durat mai mult de 10 minute. Cu viza pentru Uzbekistan in buzunar, vine momentul pentru partea a doua, aplicarea pentru viza de Turkmenistan.

Turkmenistan cred ca e cea mai inchisa si mai ciudata tara din Asia Centrala, atitudine ce e reflectata in politica vizelor. Practic pentru viza turistica ai nevoie de traseu planuit si de ghid (gen Corea de Nord) astfel incat ramane viza de tranzit, de fix 5 zile, cu date fixe, pentru care trebuie sa aplici inainte de a o ridica. In cazul meu planul e sa aplic pentru ea in Teheran urmand sa o ridic in Mashad ultimul oras mare inainte de granita, folosind astfel timpul de procesare al alicatiei pentru a pedala pana acolo. Tot dintre ciudatenii, aici e nevoie de o copie color a pasaportului, astfel incat mai pierd o jumatate de ora incercand sa gasesc un copiator color in zona pentru mine si pentru francezul cu autostopul, si ajung la fix inapoi inainte de ora inchiderii, reusind astfel sa rezolv in mod nesperat doua tari intr-o zi, una complet si una partial.[...]"

alta poza nu mai era...

#651667 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Palatul Golestan, despartirea de Teheran si rolul calatorului - de zaraza sc la: 18/04/2014 09:28:54
http://www.diaconescuradu.com/palatul-golestan-despartirea-de-teheran-si-rolul-calatorului

"Teheranul are foarte putine zone istorice ramase, caci la inceputul secolului Reza Shah a considerat ca Teheranul nu trebuie sa fie impedicat sa se dezvolte, de vestigii de odinioara, astfel incat s-a demolat si s-a replanificat la greu. Totusi aproape de centrul orasului s-a pastrat palatul Golestan locul din care dinastia Qaraj a condus Persia vreme de aproape 200 de ani.

In orice ghid de calatorie Teheranul nu e in topul lucrurilor interesante de vizitat in Iran si as putea poate sa-l compar destul de bine cu felul in care apare Bucurestiul pentru un vizitator strain. Nu zic nu are si Bucurestiul cateva parti frumoase, dar cred ca sunt mult mai multe locuri interesante de vazut in Romania, dar poate e doar perspectiva mea. Intre aglomeratia plina de viata a unei capitale si farmecul unui oras mai mic sau a unor locuri pustii, le-as alege intotdeauna pe cele din urma.

Revenind in schimb la Golestan, ce s-a pastrat din fostul palat arata ca un amestec dintre un mic Versailles sau Schonbrunn combinat cu elemente orientale. E un amestec in mod egal interesant si inedit, cu un tron de marmura al fostilor regi, cu sali imense cu o multitudine de oglinzi si cu o curte interioara plina de verdeata si de liniste intr-un oras atat de aglomerat.

Dupa palat vine in schimb timpul sa ma despart de Enzo, care trebuie sa astepte o saptamana viza pentru Uzbekistan si care planuieste sa mearga cu bicicleta spre sud in timpul acesta. Chiar mi-au placut zilele petrecute alaturi de el si s-ar putea sa ne mai intalnim in momentul in care o sa ajunga si el in Kyrgystan pe drumul catre China, si atunci s-ar putea sa mai impartim o scurta bucatica de drum. Si dupa despartirea de Enzo trebuie sa vad cum reusesc sa ies din oras si sa scap pentru o perioada de traficul unui oras mare. Partea buna e ca Teheranul e ultima metropola prin care voi trece in urmatoarea perioada si urmeaza locuri salbatice, mai putin populate si mai pe placul meu.[...]"

#651684 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cea mai lunga zi de pana acum - de zaraza sc la: 23/04/2014 12:46:37
http://www.diaconescuradu.com/cea-mai-lunga-zi-de-pana-acum-gonind-cu-vantul-din-desert

"Principala lectie invatata pana acum e ca atunci cand esti pe bicicleta, vantul poate fi cel mai mare inamic, dar si cel mai de pret aliat. In functie de directie,te poate face sa zbori fara efort cu 35 de kilometri la ora sau sa muncesti de 3 ori mai mult pentru fiecare kilometru parcurs. Si in consecinta, atunci cand se anunta o zi cu vant din spate e bine sa profiti de fiecare ora cu vant prielnic, in vreme ce atunci cand vantul bate din fata uneori e mai bine sa astepti ziua urmatoare.

Dar in cazul meu, prognoza pentru ziua de astazi e un mic uragan prielnic de care vreau sa profit cat mai mult, chiar daca inceputul zilei nu e stralucit si ajung din nou cu Hashem la sectia de politie din Garmsar pentru a face oamenii o fotocopie dupa pasaport. Iar dupa micul drum pana la politie si despartirea de Hashem si de mama lui reusesc sa ma astern abia la 10 la drum si ore pretioase de vant prielnic sunt deja pierdute.

Totusi cum iau azimutul, kilometrii incep sa se scurga cu extrem de mare usurinta, cu o medie de 30 de kilometri la ora ce nu e foarte greu de tinut, astfel incat primii 110 kilometri pana in Semnan trec pe nesimtite si ajung aici putin dupa ora 15, la timp pentru o masa de pranz cu doi pepeni galbeni geniali. Prin Iran fructele si legumele se gasesc destul de usor, nu sunt foarte variate, dar sunt mult mai gustoase decat cele din vestul Europei, astfel incat mi-am facut un obicei din a manca cate doi pepeni galbeni pe la mijlocul zilei, daca sunt pe langa un oras. Apa si energie intr-un pachet gustos.[...]"

#651702 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Apus peste Shahrud - de zaraza sc la: 23/04/2014 13:09:16
http://www.diaconescuradu.com/apus-peste-shahrud-inaintand-catre-desert

"Kilometrii prin desert pot parea plictisitori, dar un lucru e cert: lumina si culorile sunt mult prea faine atunci cand apune soarele. Pe langa asta, desertul are si alte avantaje si desi afara sunt aproape 30 de grade pentru ca umiditatea e extrem de imbacsita, transpiri mai putin si te imbacsesti mai greu. Pe de alta parte, in momentul in care vrei sa iei o pauza, inevitabil ochii cauta un loc cu umbra, ceea ce e imposibil de gasit cateodata.

Cum ziua de ieri a fost extrem de lunga, astazi e in plan o zi de relaxare, cat sa ajung in urmatorul oras-oaza, Shahrood, aflat la 70 de kilometri departare. Shahrood e ultimul oras inainte de o bucata lunga de 250 de kilometri unde nu e nimic pe drum in afara de 2 mici sate unde au fost odata si caravanseraiuri. Ar trebui sa fie facubili in 2 zile, dar asta inseamna sa planific pentru prima data in multa vreme cum o sa fac cu apa si cu mancarea pentru cele doua zile. Ar trebui sa fie un exercitiu foarte bun pentru miile de kilometri care urmeaza, unde vor fi mai multe portiuni in care apa si mancarea pot deveni o problema.

Dimineata e somn de voie, si dupa ce fac un dus care ar trebui sa ma tina 300 de kilometri si dupa ce parasesc camera de hotel minimalista in care am petrecut noaptea, iata-ma din nou pe bicicleta, fara prea mult chef de pedalat catre urmatorul oras. Iar in momentul in care nu ai chef de pedalat kilometrii se scurg parca interminabil de incet. E putin demoralizant si atunci cand te gandesti ca pentru urmatorii 1500 de kilometri peisajul va fi mai mult sau mai putin neschimbat, nu e niciun munte in apropiere catre care sa te intrepti, nicio mare care sa fie aproape, niciun rau de-a lungul caruia sa se unduiasca drumul. Doar desert, strajuit in stanga de munti si intretaiat de mici orase-oaza.[...]"



#651703 (raspuns la: #651702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cu cortul in inima desertului - de zaraza sc la: 25/04/2014 10:42:08
http://www.diaconescuradu.com/cu-cortul-inima-desertului

"Portiunea dintre Shahrood si Sabzevar e prima bucata de drum de pana acum in care chiar simti ca esti pe fostul drum al matasii, gratie caravanserai-urilor ce se gasesc din 30-40 de kilometri pe marginea drumului, majoritatea cazute in paragina, dar cateva renovate pentru a ilustra cum arata odata un astfel de loc. La 60 de kilometri de Shahrood se mai afla un mic satuc cu nume melodios, MMMMM, dupa care aproape nimic pentru 180 de kilometri.

Si astazi bate vantul, doar ca directia e una complet neutra caci bate dinspre nord. In ultimii kilometri prin desert, pe unde vantul poate sa alerge fara piedici, am inceput sa dezvolt tot felul de teorii despre cat de mult conteaza vantul la bicicleta. Iar unul din rezultate e ca daca vantul trece de 20 de kilometri la ora nu exista vant neutru, caci si daca bate din laterala tot trebuie sa muncesti impotriva lui pentru a ramane pe directie. Vantul bun cred ca incepe atunci cand unghiul pe care il face cu directia de inaintare e mai mic de 75 de grade, iar daca e mai mare de 75 de grade deja poate fi considerat vant rau, dar cred ca am nevoie de o diagrama pentru a exprima lucrurile.

Cert e ca astazi vantul nu a batut din fata, dar in rest a batut din toate directiile posibile, numai bine pentru a ma gandi la teoriile mele. Tot din categoria teorii, in functie de unghiul din care bate, conteaza si pozitia corpului si poti incerca sa “tai” vantul tinand doar o mana pe ghidon si cealalta la spate in momentul in care care unghiul se potriveste.[...]"



#651752 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Drumul catre Neyshabur - de zaraza sc la: 25/04/2014 11:35:25
http://www.diaconescuradu.com/drumul-catre-neyshabur

"Dimineata ma trezesc cu acelasi vant care a scuturat cortul toata noaptea si dupa strangerea rapida a bagajelor pentru a evita praful care parea sa intre peste tot, ma asez la drum pentru urmatorii 135 de kilometri pana in Sabzevar, urmatorul oras de pe drumul matasii. Ziua e din nou calda si senina, asa cum sunt probabil majoritatea zilelor din desert si poate ce e mai important, extrem de uscata. Buzele sunt uscate, gatul la fel, iar desi nu e foarte cald, soarele arde puternic si sunt fortat sa trec la pantaloni lungi pentru a nu ma rotisa ca un pui in bataia lui.

Drumul e la fel cum a fost ieri si la fel cu va fi in zilele urmatoare, cu lungi portiuni drepte inconjurate de desert, cu caravanseraiuri abandonate pe marginea soselei si cu camile salbatice. Drumul traverseaza un fel de parc national in care se incearca pastrarea biodiversitatii tipice desertului, iar camilele fac si ele parte din aceasta biodiversitate. Astfel incat, dupa un semn rutier pe care il iau in deradere la una din pauze, chiar vad de fiecare parte a drumului cate o turma de camile inaintand agale prin desert, mult prea departe insa pentru a le poza.

Ultimii kilometri catre Sabzevar se scurg din nou extrem de incet gratie unui vant potrivnic care ma face din nou sa lupt din rasputeri pentru fiecare metru castigat, ajungand in oras cu putin inainte de lasarea intunericului. Si aici e timpul pentru un hotel ieftin, pentru a da jos de pe mine praful din ultimele zile, dar gasirea lui de unul singur nu e treaba chiar asa de simpla. Noroc cu iranienii care sunt binevoitori si care vin curiosi sa te intrebe de unde vii si incotro de indrepti, si daca iti place Iranul, iar printre sirul de intrebari pot sa strecor si eu cu ururinta o intrebare despre un hotel ieftin. Astfel incat, dupa 20 de minute de urmarit o familie (mama, tata, fiu) pe o mica motoreta prin traficul din oras, imi gasesc si hotelul pentru seara asta, hotel ce a fost unul din cele mai faine hoteluri de 10 euro la care am stat pana acum.[...]"

#651755 (raspuns la: #651752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
In sfarsit la Mashhad - de zaraza sc la: 28/04/2014 12:32:34
http://www.diaconescuradu.com/sfarsit-mashhad-ultimii-kilometri-din-neyshabur

"Mashhad a fost orasul catre care ma indrept de aproape 900 de kilometri, de cand am parasit Teheranul. Initial, desi distanta de pe placutele indicatoare parea insurmontabila, zilele au trecut si gratie unui vant ajutator am ajuns aici mai devreme decat m-am asteptat. In aplicatia completata pentru viza pentru Turkmenistan luasem in calcul 9 zile pentru cei 900 de kilometri, dar iata ca ajung cu o zi mai devreme cu tot cu ziua de pauza din Neyshabur.

In Neyshabur la Yaser m-am si cantarit pentru prima data de cand am plecat si nu mica a fost supriza sa vad ca am reusit sa pun pe mine 4 kilograme de la plecare. Inca e un mister cum am reusit sa ma ingras cu o medie de peste 100 de kilometri pe zi din ultima vreme, si vina cred ca apartine painii si orezului din Iran care insotesc aproape fiecare masa.

Pe de alta parte, efortul depus per kilometru in Iran a fost considerabil mai mic decat in Turcia si probabil fiind obisnuit sa mananc ca acolo, diferenta a inceput sa se puna. Nu-i nimic, sunt mai mult ca sigur ca voi ajunge din nou la greutatea normala cand voi trece de Pamir, dar e un semnal de alarma legat de ce credeam ca e adevarat cand am plecat. Nu poti sa mananci chiar orice si oricat fara sa te ingrasi, la un moment dat corpul se obisnuieste cu efortul si chiar pui kilograme pe tine.

Revenind acum in schimb la ultima zi de pedalat inainte de Mashad, din fericire de data aceasta nu am avut parte doar de desert, caci dupa Neyshabur drumul se apropie de munte, si implicit unde sunt munti sunt si mici paraiese astfel incat primii 30 de kilometri drumul era strajuit de o parte si de alta de pomi fructiferi in floare. Dupa 700 de kilometri e o adevarata bucurie sa poti sa stai jos pe iarba sub un copac inflorit, astfe incat zabovesc putin la poze prin livezile de pe marginea drumului. Din fericire vantul de astazi nu e nici bun nici rau, si pentru a trece mai usor kilometrii ma joc cu un fel de intervale gandite pentru a iesi din ritmul constant si monoton al desertului. 3 minute de pedalat mai tare, 2 minute de recuperare, si tot asa de 10 ori pana cand se face un antrenament destul de bun, ce face si kilometrii sa treaca mai repede.[...]"

#651767 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...