Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

articol de M Cartarescu


de Victorian Silă la: 03/03/2014 17:56:07
taguri: Salonul 
voteaza:
Mircea Cărtărescu: „În 1989, aveam 33 de ani. Mă născusem în comunism şi credeam sincer că aveam să mor tot în comunism.
Nu părăsisem niciodată România, nici măcar nu aveam paşaport. Credeam că nici n-aveam să călătoresc vreodată în străinătate. Nu mi se permisese să candidez pentru un post la facultate sau să-mi dau doctoratul. Eram profesor la o şcoală generală şi toate şansele erau să ies la pensie chiar de-acolo. Locuiam întrun apartament, la etajul opt al unui bloc care nu avea nici un perete la nouăzeci de grade faţă de altul. Lumea părea încremenită în sordidul şi-n previzibilul ei. Comunismul era realitatea. Tot restul erau fantasmagorii de film american

Revoluţia ne-a luat prin surprindere şi am crezut în ea. Când eşti într- o mulţime de un milion de oameni care se îmbrăţişează şi plâng de fericire, nu te mai întrebi cine i-a adunat şi din ce motiv. O mie dintre ei au murit împuşcaţi. Apoi a fost împuşcat şi Ceauşescu, pe care îl credeam sincer nemuritor.

S-a dat totul la televizor. A fost, de fapt, un film continuu, care a durat câteva săptămâni, de exaltare şi derută. Şi, deşi totul era la vedere, deşi efectele erau facile, deşi decorurile erau ieftine, deşi replicile erau clişeizate, deşi se vedeau bine sforile care-l ţineau pe iluzionist într-o falsă levitaţie, noi credeam în acel vis cu ochii deschişi. Revoluţia a fost telenovela noastră, iluzia noastră siropoasă. Nu pot nici azi să mi-o iert că am crezut-o, căci, într-o lume normală, n-ar fi crezut-o nici copiii. Dar voiam prea mult să fie adevărat.

În 1990, am intrat în lumea liberă şi democratică fără să ştim nici ce e libertatea, nici ce e democraţia. După cincizeci de ani de dictaturi fasciste şi comuniste, nu mai eram un popor, nici o societate. Eram o gloată. Dictatura comunistă a continuat sub un nickname străveziu. Înainte fusesem minţiţi, acum eram minţiţi. Înainte fusesem săraci, acum eram şi mai săraci. La facultate, aveam un salariu de cincizeci de dolari pe lună. Soţia mea era şomeră şi aveam un copil mic. Inflaţia era înspăimântătoare, ne coroda ca o baie de acid sulfuric. Curând, nu mai aveam nimic. Dar nu mi-am dat seama cât de jos am ajuns până nu mi-am vândut paleta de ping-pong.

Într-o zi de toamnă de un fantastic blând, am luat un tramvai către târgul de vechituri din Colentina. Tramvaiul era mult mai aglomerat decât şi-ar putea vreodată imagina un om dintr-o lume normală. Mergea cu uşile deschise, cu oameni agăţaţi de bare, pe scări, cu oameni căţăraţi pe tampoane. Era acoperit, de fapt, de un ghem de bărbaţi şi de femei care se-ndreptau spre târg.

Anii ’90, cei mai mizerabili pe care i-am trăit vreodată, se vor lega mereu în mintea mea de târgul de vechituri în care tramvaiele lăsau, de la şase dimineaţa, sute, mii, zeci de mii de inşi care voiau să vândă şi să cumpere lucruri care, în mod normal, ar fi trebuit să fie în lăzile de gunoi. Sunt de neimaginat murdăria, şi praful, şi mirosurile scatologice în care pătrundeai, înghesuit din toate părţile de oamenii care se călcau în picioare.

Pe jos, pe ziare boţite, pline de poze cu femei goale, se-nşirau şurubelniţe strâmbe, cărţi ferfeniţite, pisoi urduroşi, abia fătaţi, parfumuri contrafăcute, păpuşi cu picioarele smulse, rezerve goale de pixuri, discuri de muzică populară, haine slinoase şi descusute, tacâmuri cu care n-ai fi mâncat în veci de veci, ştechere, lanterne, sârme, cuie, poze vechi, icoane mâncate de carii, piese mecanice imposibil de recunoscut şi un milion de alte lucruri.

Le vindeau inşi neraşi, femei grase, cu broboade, ţigani, copii scheletici ca-n Biafra. Acolo, în acel şuvoi dantesc care se scurgea neîncetat pe sub cerul melancolic al toamnei, mi-am aşternut şi eu, scriitor cu mai multe cărţi deja publicate şi profesor universitar, ziarul de obşte şi am aşezat pe el singurul lucru pe care-l puteam vinde, vechea şi draga mea paletă de ping-pong cu care câştigasem câteva concursuri. Speram, de fapt, să nu găsesc cumpărător, dar până la salariu mai erau două zile, în care ne trebuia măcar nişte pâine.

Paleta mea era deja tocită de milioane de priviri când, în fine, cineva, după ce-a cântărit- o-n palmă şi a lovit nişte mingi de celuloid imaginare, a scos banii şi a plecat cu ea. Am strâns ziarul şi ne-am îndreptat şi noi spre ieşire. Ne ningeau frunzele uscate. Vântul ne amesteca pletele cu praful.

Lângă ieşire, am scotocit printr-un teanc de discuri de ebonită, cu coperţile jerpelite, în spatele cărora stătea un ins cu creastă punk. Toţi banii de pe paletă s-au dus pe trei discuri: „Blonde on blonde”, de Bob Dylan, „Mind Games”, al lui Lennon, şi „The dark side of the moon”, de Pink Floyd. Am plecat cu ele fericiţi, la subbraţ, uitând şi de pâine, şi de faptul că nu aveam picup.

Am discurile alea şi acum. N-am putut scoate niciodată mirosul urât din ele. Miros a anii ‘90 în România, a frică, a nesiguranţă, a disperare."
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (46):


propun ca... - de Victorian Silă la: 03/03/2014 18:00:20
urmind exemplul prezentului articol de mai sus, sa facem un exercitiu... o comfa in care sa scriem "cu cuvintele noastre" cum ne-a gasit anul ala (sau anii aia): o intimplare, o scena draguta, sau invers, din 1990, 1991, in fine... zona aia.
#651033 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bineinteles, - de Victorian Silă la: 03/03/2014 18:03:13
presupunind ca erati nascuti pe-atunci :)
#651034 (raspuns la: #651033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
in 1989 - de anadaria la: 03/03/2014 18:49:01
eram in anul 1 de liceu. Am fost fericita ca s-a renuntat la uniforme si puteam sa ma intoc la atat de iubitii mei pantaloni.
Prima pereche de blugi prespalati mi-am confectionat-o singura, in hipoclorit.
Am facut parte dintr-o generatie timida, devenita brusc foarte indrazneata. Criticam profesorii ca nu erau destul de bun pentru noi, facem 'politica' in ore si fumam pe terenul de sport. M-am uitat la primele filme 'sexy' pe casete video.
:)
#651035 (raspuns la: #651034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
primul film - de Victorian Silă la: 03/03/2014 19:01:41
soft sexy l-am vazut intr-a 8-a era 1986. Am fost invitat la ziua unei colege si ne-a pus filmul cu parintii ei acasa. Stiu ca am fost socat din moment ce noi, baietii, nici nu incepusem sa dansam pe perechi, ci stateam in cercul binecunoscut :)
Tot atunci am baut Pepsi pentru prima oara in anii '80 (mai bausem pe la 4-5 anisori in anii '70 :) )
Revin diseara cu povestea, ca nu pot sa scriu prea mult, fiind la servici..

#651036 (raspuns la: #651035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 03/03/2014 19:27:26 Modificat la: 04/03/2014 00:52:30
Prima pereche de blugi prespalati, cumparati in chiar talciocul descris de Cartarescu (talcioc linga care stateam la 5 min de mers pe jos :) ) mi-au fost furati nici 2 saptamini mai tirziu de pe Strandul Studentesc. Ca sa nu ma intorc acasa, strabatind tot Bucurestiul in Speedos, un amic mi-a dat sortul cu care facuse el baie. Tipul era cu vreo 20 de kile mai gras ca mine.. iti dai seama cum aratam. In decembrie incepusem clasa a 11-a si-mi luasem deja bilete in tabara, la Sinaia. Maica-mea nu prea avea chef sa ma lase, pina la urma, cu greu m-am dus.
#651037 (raspuns la: #651036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 04/03/2014 01:22:16 Modificat la: 04/03/2014 01:30:09
Desi e adevarat ca ne-a luat prin surprindere, ceva vint de schimbare batea cu citeva luni inainte de Revolutie... si lumea vorbea si despica aceste zvonuri.
Spre sfirsitul verii lui '89, aveam 15 ani. Maica-mea si taica-meu vitreg erau amindoi membri de partid. Eu eram UTC-ist, clasa a zecea. Din cite mi-aduc aminte toata clasa era :) Tot in primavara aia, taica-meu vitreg se gindise ca e timpul sa faca si el o miscare smechera in ce priveste cariera, si isi luase un curs de 3 luni la Stefan Gheorghiu (sau poate toamna lui '88 - nu mai stiu sigur).
Imaginati-va ce inspiratie proasta trebuie sa ai... sa vrei sa-ti incepi micuta cariera de activist comunist tocmai in '89, dupa ce toti anii dinainte ai stat in banca ta :) Si acum imi vine sa rid cind ma gindesc.
Cindva in vara aia, ne-a vizitat unchi-meu - fratele mamei. Unchiul, din contra, nu fusese niciodata membru de partid, genul caruia nu-i era frica sa spuna bancuri politice si un tip destul de rebel, ca sa zic asa. Vizitele alea pe care ni le facea el, reprezenta cam singura chestie distractiva care se petrecea in familia noastra, asa ca de obicei stateam si eu cu ei, ma uitam cum jucau sah sau table si ascultam ce vorbeau (televizor nu era).
Din vorba in vorba, unchi-meu ii spune lui taica-meu vitreg (in gluma) sa-si arda diploma de Stefan Gheorghiu ca in curind or sa cada comunistii si o sa fie vai de pielea lui. Taica-meu, si el in gluma, ii raspunde sa zica merci ca nu il da pe mina Securitatii pentru vorbele astea, asa cum ar trebui.
In fine, dupa cum bine stiti, in decembrie '89, vorbele aruncate in gluma de unchi-meu s-au adeverit.
In noaptea aia, pe 22 (sau 21, nu mai stiu) decembrie, a trecut pe la noi, era in drum spre Piata Universitatii, si era foarte entuziasmat de schimbarile ce se anuntau. A stat in piata peste noapte, a primit arma, a aparat nu stiu ce sediu, etc etc, dar nu si-a luat niciodata certificat de revolutionar - cum unchi-meu nu a fost si nu este deloc genul asta de oportunist.
Taica-meu vitreg nu numai ca nu s-a dus in Piata, dar a si stat o saptamina inchis in casa. Si-a luat o saptamina de concediu ca sa nu trebuiasca sa se duca la servici. Adica a asteptat un pic "sa se mai linisteasca apele".
La vreo 2-3 ani dupa aceea, cind a inceput moda cu indemnizatiile pentru revolutionari, detinuti politici si deportati, taica-meu vitreg a reusit sa se foloseasca de o chichita (legala) prin care, desi nu el, ci parintii lui fusesera deportati in Bucovina, unde el se nascuse si statuse pina implinise virsta de 6 luni :) a fost trecut in acte "deportat politic". In felul asta multi ani a fost scutit de taxe pe salariu in timp ce unchi-meu a platit taxe toata viata, pina a iesit la pensie acum vreo trei ani, si inca cu pensie destul de mica, pentru ca datorita nebuniei de dupa Revolutie, nu a putut sa faca rost de dovada primilor 3 ani de munca. Iar asta i-a afectat serios pensia. Deci pina la urma, tot taica-meu vitreg a ris mai la urma si mai bine.
Ei.. as putea sa va spun multe povesti din zona aia tulbure, dar mi-am ales sa o spun pe asta... nici eu nu stiu de ce... Poate ca numai am vrut sa va fac sa intelegeti ca... dar mai bine ma opresc... nu vreau sa spun mai mult. Asta e tara... si cu asta basta!
#651043 (raspuns la: #651037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de pescadorul la: 04/03/2014 02:08:26 Modificat la: 04/03/2014 02:16:46
(vol.I)
Eram in 89 un tanar revolutionar dar in devenire caci incep cu o zi inainte de marea revolutiune cand ma aflam cu un grup de colegi si colege la marele miting de adio al marelui dictator. Ma scuzati dar atunci toate mi se pareau mari. Si cum stateam noi asezati in cerc si spuneam bancuri si glume deocheate si ne distram de minune ca de fiecare data in astfel de ocazii, ca eram cativa ce ne ofeream primii tot timpul sa participam la astfel de actiuni ca iesea halimai si aveai si zi libera.

Eu stateam cu spatele la tatucu si aveam in fata Athenee Palace si Calea Victoriei si la un momendat au inceput sa se auda tipete ce cretseau in intnsitate transformandu-se intr-un vacarm asurzitor iar pamantul sa trepideze sub picioare. A fost ca la film, cei din fata mea care priveau spre tribuna au trecut in cateva secunde de la veselie la groaza ce li se intiparise pe fata si instantaneu s-au intors si au luat-o la fuga.

Am apucat doar sa intorc capul si am vazut in spate valuri de oameni ce se revarsau spre mine alergand. Am pornit din instinct la goana sa nu ma prinda puhoiul caci deja pe langa mine am mai apucat sa zaresc o femeie ce a alunecat si a disparut pur si simplu sub tavalugul uman. Auzeam tipete, urlete, bufnituri. Nu aveai cum sa te opresti caci erai strivit pur si simplu de cei din spate, care la randul lor erau impinsi de cei din spate, care la randul lor...

Am ajuns in timp record la serviciu ce era pe la jumatatea Caii Victoriei la parterul Ministerului Industriei Constuctiilor de Masini ce intre timp si-a tot schimbat denumirea de nici noi de la Centrul de Calcul nu mai stiam pe cine deservim iar astazi nu mai exista, nu ministerul ci cladirea, una impozanta la vremea ei. Au ajuns si ceilalti, unii nitel tavaliti ba chiar o colega bine garnisita cu niste taieturi si sange de la niste cioburi in care alunecase in timpul busculadei.

Dupa comentariile de rigoare asupra evenimentelor petrecute, din care atunci nu intelesem mare lucru, am intins-o spre casa. Sera la Europa Libera, care se auzea binisor, am aflat ce se intamplase la Timisoara si am ascultat cateva apeluri inregistrate ale unor timisoreni, ajunse acolo via Ungaria, care rugau cu lacrimi in ochi bucurestenii sa iasa in strada caci altfel erau condamanti, deja murisera oameni. Erau declaratii ale unora care nu mai tineau cont de nimic si blestemandu-l pe Ceausescu invitau securitatea "Veniti criminalilor si omorati-ne!".
Mai tarziu am aflat prin vecini ca la Universitate ramasese un grup ce blocase zona.
#651044 (raspuns la: #651043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de pescadorul la: 04/03/2014 03:37:22 Modificat la: 04/03/2014 03:38:30
(Vol. II)
A 2-a zi eram la servicu dar nu la minister ca acolo aveam doar cateva birouri cu sefimea, administrativul, financiarul, securistul, etc. Noi plebea aveam birourile si calculatoarele la Institutul Central de Informatica unde cine era director? Dl. Badea Dinca, Badea ca asa il chema pe el si Dinca ca asa o chema pe ea, sotia. De ce luase si numele de fata dl. Badea pentru ca socrul era dl. Ion Dinca "Te-leaga" cand i se punea pata si i se punea des, chiar si-n cazul potentilor vremii, care daca aveau ciocul mare ajungeau unde este acum Dl. Nastase dupa procese trase la indigo dar care se rezolvau nu in 8 ani ca la Adrian ci in 8 ore ca era vice-prim ministru, adica avea coiele pana la glezne. Dansul ramasese deja in istorie ca era cam zbuciumat si cica statea cu pistolul pe birou care nu era bricheta. Tot dansul, ca primar intr-o perioada anterioara, a fost autorul "deschiderii" balcoanelor ce fusesera inchise, dupa moda vremii cu cornier, scapand doar pe ici pe colo doar cei care erau mai ascunsi prin planurile mai indepartate dar astia la bulivar, jos ca-ti pierdeai serviciul.

Nu era directorul nostru ca noi inchiriase-m spatiile acolo dar nu puteam sa nu-i admiram masina, o Dacie tunata vernil metalizat export Canada, cu bord de CNA, scaune trase in piele, radiocasetofon tare de ne uitam la si in ea la fel ca tineretul azi la un Ferrari. Altfel baiat de comitet din ce zicea lumea pe acolo ce nu prea se vedea des la fata si statea in apropiere in cartierul din preajma Arcului de Triumf intr-o vila, intr-un cartier adecvat numelui ce-l purta, de la sotie nu pe al lui. Ma mir ca i-a permis doamna sa-si pastreze si numele propriu. Ulterior dl. Badea a ramas asa scapand de apendicele devenit inutil ba chiar deranjant, Dinca si de sotia plecata prin SUA parca. Si a ajuns rau ca tot fusese o revolutie? Nuuuuu, la fel ca toti securistii si fostii mahari comunisti ce au devenit peste noapte prosperi si respectati oameni de afaceri, dansul avand printre altele si calitatea de presedinte la Dinamo o lunga perioada. Dintre aia despre care ne sfatuia dl. presedinte de atunci Iliescu, cand prostimea incepuse sa carcoteasca, sa nu-i mai consideram hoti ca si-au castigat averile din munca. Numai ca uita sa ne spuna ca unii, aia veritabili, acunulasera in 3 generatii iar astia in 3 luni.
#651045 (raspuns la: #651044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de pescadorul la: 04/03/2014 03:39:20 Modificat la: 04/03/2014 05:10:04
(Vol. III)
Normal ca in acea zi nimeni nu-si mai batea capul cu probleme de serviciu ci se discuta despre tot ce se intamplase, fiecare venind cu amnunte semnificative si faceam presupuneri. La un momentdat a inceput sa se auda un murmur difuz care crestea incet, incet deslusindu-se chiar si scandrile de genul "Jos Ceausescu", "Jos comunismul", "Nu va fie frica, Ceausescu pica". Ne-am uitat de la ferestre si am vazut o multime ce se apropia de zona noastra. Normal ca n-am putut sa mai stam cu mainile in san si iesiti de peste tot am inceput sa coboram scarile. Un amanunt insa pe care nu l-am uitat, ca din vreo 40-50 de oameni porniti "la lupta" am ajuns pana jos maxim 15-20, ceilalti intrau prin toalete pentru a mai face un pipi si probabil ca si acum sunt tot acolo ca jos n-au mai ajuns. In sfarsit, din alta cladire din incinta, aia a institului, a coborat un alt grup de oameni si in poarta cine era? Dl. director Badea si inca Dinca care pusese portarul sa ferece portile cu lantul si ne trimitea inapoi la lucru.

Noi deja surescitati am inceput sa vociferam si sa impingem in porta ce rezista din ce in ce mai greu presiunii. Dl. Badea vazand ca e depasit de situatie a spus ca putem pleca dar cu bilete de voie si noi l-am intrebat ce sa scriem acolo "plecati la revolutie?" ca sa aiba "baietii" dupa aia materialul la dispozitie cu toti "recalcitrantii", ca multi dintre noi chiar nu mai credeau ca se intorc iar mie deja imi clantaneau dintii, la propriu, mai ales ca eram asigurati de dansul ca lucrurile vor intra foarte repede pe fagasul normal si cei care pleaca acum vor suporta repercursiuni grave. Cu un ultim efort poarta a fost dezmembrata si am iesit buluc in strada pierzandu-ne in grosul marsaluitorilor. In momentul cand am intrat in multime toata frica ce ma cuprinsese si nu numai pe mine, caci era evident ca ne tremurau sufletele, a disparut ca prin farmec. Ne simteam protejati si priveam calmi acum la cei de pe trotuare care erau la fel de speriati ca noi, inainte sa intram in "hora", multi priveau de la geamuri ascunsi dupa perdele ca se vedea agitatia, cei mai curajosi ne urmareau de la balcoane si incet incet randurile au inceput sa se ingroase.

In bul. 1 Mai ne-am unit cu o coloana ce venea dinspre platforma Bucurestii Noi si deja eram viteji. Strigam de ne dureau plamanii tote lozincile din repertoriu intr-un vacarm de nedescris si intr-o mare de oameni. Printre noi securisti care se distingeau clar prin imbracaminte, majoritatea in haine lungi de piele, frizuri scurte si ingrijite si fizionomii ce contrastau evident cu starea generala de surescitare "revolutionara" dar nu ne mai speria nimic. Ajunsi in Piata Victoriei ne-am pierdut in alte coloane ce veneau de pe Grivita si dinspre Aviatorilor si am intrat pe Calea Victoriei. Vibrau cladirile de strigaturile la unison cu care scandam lozincile. Au fost momente emotionante, oameni ce aplaudau plangand pe margini, de la restaurantele si cafenelele din drum iesea personalul cu tavi cu ceaiuri si senvisuri si ne multumeau ca suntem acolo, deja eram in al 9-lea cer, fericiti si nebuni desi "colegii" incepusera sa lanseze zvonuri prin multime ca mai sus pe Calea Victoriei ne asteapta armata cu cartuse de razboi iar in Piata Palatului au fost aduse tancuri. Nu stiu cat adevar a fost la mijloc, daca chiar au fost dar s-au retras, dar tancuri n-am gasit in piata unde ieri eram la miting. Pe drum la trotuar era blocata, de multimea care trecea ca un suvoi, o masina de corpul diplomatic cu steguletele unei tari exotice, Costa Rica sau Panama, ceva de genul asta si cei dinauntru ne priveau paralizati de groza, cei maturi, ca erau si 2 copii ce ne zambeau, m-am strambat la ei si mi-au facut fericiti cu mana in timp ce, probabil mamica, statea sa lesine.
Chiar cand am trecut pe langa Athenee Palace am vazut elicopterul care decola de pe acoperisul cladiri CC-ului. Ceausestii plecasera spre plutonul de executie.
#651046 (raspuns la: #651045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Areal are un topic: - de Tot Areal la: 04/03/2014 06:02:38
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16698/amintiri-din-revolutie/1
#651047 (raspuns la: #651033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de pescadorul la: 04/03/2014 06:37:01 Modificat la: 04/03/2014 06:44:23
(Vol. IV)
In scurt timp la balconul de unde ieri Ceausescu dadea o suta de lei tramvai marind nivelul de trai al popoului au aparut deja primii revolutionari ce zbierau in portavoci "Victorie, victorie, dictatorul a fugit!" si in sfarsit am aflat ca "Armata e cu noi!" si fluturau tricolorul ce avea acum ca stema o gaura. Si dupa vechiul ritual ne-am strans iar in cerc si am inceput sa ne "distram" ca de obicei dar acum cu alte subiecte arzatoare la ordinea zilei. Unul mai zgubilitic chiar si decat mine a spus ca intra in CC si cum n-a gasit musterii sa-l insoteasca a diparut din zona. Alti vreo 2-3 au plecat cu un grup spre vila Ceausestilor din Floreasca, altii cativa au luat-o cu alt grup mai consistent spre televiziune. Noi cei ramasi am mai "luptat" vreo 2-3 ore dupa care razbiti de foame si oboseala dupa toate tensiunile indurate am inceput sa dam semne de plecare mai ales ca deja se adunau altii si altii ce curgeau din toate partile si riscam sa ne pierdem prin multimea ce devene din ce in ce mai compacta.

Am plecat cu o gagica ce locuia in zona mea spre casa printr-un oras al carui centru era deja inundat de oameni fericiti, ce strigau, cantau si scuipau pe portretul dictatorului ce ajunsese pe asfalt in mai multe ipostaze, dintre resturile unor tablouri aruncate de prin cladirile din jur si calcate in piciore de multime. Aparusera primii revolutionari "atestati" de banderolele tricolore pe care le purtau pe maneca, unii erau deja beti nu doar de bucurie, unii radeau iar altii plangeau, fiecare cum isi exterioriza in felul lui fericirea maxima. Cu mainile deja amortite de atatea semne ale victoriei aratate la toata lumea cu bratele ridicate si mai spre zonele mai libere dinspre cartiere unde circula ITB-ul era obligatoriu sa te saluti cu tramvaiul, cu autobuzul sau orice masina ce trecea, dupa procedeu descris iar raspunsul erau pe masura in functie de claxoanele din dotare, era o harmalaie ca la balciurile ce se tineau prin provincie de Sf. Maria.

Revin la colegul disparut dintre noi cand luptam cu reactiunea care a intrat in CC, asta asa ca si curiozitate ca stau si ma intreb si acum ce dracu o fi fost inauntru si nu-mi revin inca cand ma gandesc cat de bou am fost ca nu l-am insotit desi ne ruga ca era cam tarsa sa merga singur. Poate deveneam si eu prim ministru ca plover aveam si unde mai pui ca si ceva gat fata de altii ajunsi in functie dar cu capul plecat direct dintre umeri. Asta n-a ajuns chiar in FSN dar imediat dupa ce l-am daramat cu piepturile si din pacate si cu capetele goale pe dictatorul a devenit dintr-o data alt om din punct de vedere financiar. Au inceput sa curga tigarile, cafelele de unde pana atunci termina chistoacele noastre si ne scurgea cestile nu ca ar fi fost vai de mama lui dar se insurase impotriva vointei alor lui care l-au lasat in pielea goala oprindu-i robinetul cu techini si cazarea gratis de pana atunci si cum banii lui se duceau acum pe chirie si pe chiolhane cu sotia care nu prea muncea, cel putin nu pe bani, cam dadea din colt in colt mai spre sfarsitul lunii.

Si acum stigea kentanele la jumate ne inunda cu racoritoare, alune si tot felul de mezelicuri de la bufet, hainele au devenit mai haine, pe scurt devenise un fel de nabab peste noapate. Nu mai zic cum a sunat cand ne-a anuntat ca vrea sa plece de primul 1 Mai liber intr-o fuga pana la mare cu doamna si ceruse niste zile libere si cand l-am intrebat daca si-a luat bilet, ca aveam o cunostinta la Agentia CFR de langa Hotel Nord, mi-a spus ca nu conteaza ca merge cu taxi-ul. Atunci mi-au cazut primele plombe. Ulterior am aflat de la un coleg cu care era mai intim ca gasise la fata locului, cand lupta impotriva comunismului chiar la sediul central, intr-un sertar niste plicuri cu valuta, n-am inteles exact daca plicurile au fost multe sau valuta, cert este ca dupa ce a venit de la mare si-a tres un Fiat 850 si la scurt timp si-a dat demisia. Un revolutionar realizat.
#651052 (raspuns la: #651046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de pescadorul la: 04/03/2014 07:28:33 Modificat la: 04/03/2014 07:50:56
(Vol V)
Dupa "lovitura de stat" anterioara celei din 2012 Au fost cateva luni in care oamenii chiar erau fericiti in mod vizibil, relaxati, politicosi, saritori. Am ajuns pana in halul de marinimie sa ma duc sa-mi deschid abonament la TV fara sa ma oblige nimeni caci pana atunci, ani de zile, ai mei fusesera in "clandestinitate" bine dar oricum la bulgari nu trebuia platit si cum la noi nu ne mai uitam de mult chiar nu aveam remuscari. Dar parca prea merita fata de nimicul dinainte si cateva franturi de craci, mai o tata sau simularea unui sex oral prin filmele transmise de vecinii de peste Dunare, episoade urmarite destul de cu efort caci puricii isi mai faceau de cap pe ecran. Deja eram informati avand programul TV de la ei tradus in limba romana ce se vehicula pe la birouri in vremurile de trista amintire, ma refer la alea de dinainte de 89 ca sa nu incurcam borcanele ca intre timp... dar macar nu si la TV acum.

Ne uitam vrajiti sambata la show-urile de la Friedrichstadt-Palast la danseozele care ne produceau fiori desi nu erau asa de dezbracate cum umbla cate unele astazi pe strada, varietati transmise de "gardinarii" cu ceafa lata pe care culmea, ii vedeam cand eram copil la Giurgiu venind in piata de aici cu taxi-ul pentru a-si face aprovizionarea cu marfa pentru care tocmai lor li se dusese vestea. Ai dracu bulgaroi si ei nici nu fusesra in CC la revolutie dar la cat costa bezina atunci la ei probabil ca tramvaiele umblau goale. Pur si simplu am ramas blocat dupa atata amar de "castitate" vizuala cand intr-o zi, deja pe canalele televiziunii libere, ca era o moda atunci mai la debut cand toate erau libere si cautand eu asa fara tinta ceva interesant de vazut m-am oprit intamplator, fulgerat de o imagine ce mi se parea ireala pe micul ecran, o femeie goala intra intr-o piscina. N-am ajuns chiar la ejaculare dar sincer mi-am oprit-o cu greu si deja o priveam pe partenera mea cu niste ochi "mai critici" fata de fetele care, de atunci, tot intrau in piscina la fel de goale.

Incet, incet insa entuziasmul s-a stins, teama a revenit iar in ochii oamenilor, au redevenit ursuzi si indiferenti cu cat au saracit din ce in ce mai tare. Am fost pur si simplu pacaliti de niste excroci ordinari care ne-au folosit doar ca paravan ca sa faca schimbarea necesra ce devenise imperativa in zona si cum Ceausescu era de presupus ca nu va ceda printr-o "tranzitie de catifea" a fost scoasa in fata "carnea de tun" pentru a musamaliza si executia dementului ca fiind necesara fata de "gravitatea evenimentelor" ce se derulau in Romania. Ca se tragea de peste tot din arme teroriste fara sa se afle si de catre cine, cutremurator de asemantor cu ce s-a intamplat in Ucraina. Mai frate dar astia nu mai schimba dracu scenariile astea, folosesc tot aceleasi "revolutii" perimate in care trebuie sa apara victime, cand se impute treaba, pentru a parea cat mai veridica schimbrea?
#651053 (raspuns la: #651052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dimpotriva.. - de monte_oro la: 04/03/2014 11:29:28 Modificat la: 04/03/2014 11:30:36
...eu consider - rememorand starea de spirit de atunci - ca anii 90, chiar in integralitatea lor, au fost inca ani de mari sperante, in ciuda unor dezamagiri periodice. Dar Cartarescu, pe fondul depresiei ce l-a cuprins de vreme buna, vede doar disperarea si frunza batuta de vant. Inca visam, speram, ba chiar inca realmente se putea "coti" spre un alt destin, in general, al tarii..

Cu tot cu mineriade, dar cu tot si cu ceea ce parea opus spiritului gregar al mineriadelor... inclusiv speranta data de guvernarea CDR.. Ani mai amalgamati decat culorile curcubeului, ca o 'supa organica" din care tot ieseau diverse si nestiute , pana atunci, "forme de viata", oportunitati, ascensiuni, caderi. Cum s-ar spune icra neagra statea cu parizerul, la masa..

Sa nu uitam ca era deja 1999 cand fu ultima invartosare...dar una teribila... minereasca.. Pe fondul razboiului din fosta Iugoslavie, episodul Kossovo, si pe la noi inca putea fi posibil orice scenariu de viitor..Inca se visa la punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, dupa cum deja altii visau la viitoarea masiva punere a labei pe fosta economie de stat..

Abia dupa 2000, odata cu guvernarea Nastase, s-a vazut cine a castigat de fapt...din teribila, tulburea, bizantina lupta pentru o varianta sau alta a viitoarei istorii a tarii... Adica, au invins...tot ei.. Dar zbuciumul avu un farmec aparte, ca niste Crai vechi de-ai lui Mateiu...Parerea mea..
#651062 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de zaraza sc la: 04/03/2014 11:49:25
Ce faci, Victorian? Pui de o carte despre revolutie? :)

Abia intrasem in "campul muncii", de un ani si ceva, la revolutie. A, si mai proaspat, casatorita. Eram plecata din locurile natale, din Moldova, aici in Nasaud unde sunt si acum. Nu mai stiu daca am fost chemati in timpul serviciului joi sau vineri, 22, sa luam atitudine impotriva "elementelor destabilizatoare" din Romania. Stiam ceva despre ce se intampla... Mi s-a sters din minte aceasta intrunire. Parca au luat cativa cuvantul si ne-am intors apoi la locurile noastre de munca. Nu eram membra de partid, nici altceva asemanator. Pe 22, vineri, am aflat de la televizor ce se intampla in Bucuresti, eram in timpul serviciului. Am plecat suvoi de la fabrica de mase plastice, pe drumul pana in oras care dura cam jumatate de ora, si faceam cu mana soferilor si eram bucurosi foarte.

Au urmat seri petrecute la niste prieteni, urmarind cu sufletul la gura ce se petrece in Bucuresti. Locuiam cu socrii si numai ei aveau televizor. In vara lui 1990 ne-am cumparat si noi unul, color, la mana a doua. Eu eram insarcinata; in seara lui 22, cred, sotul si prietenul lui au mers in centru cu intentia sa traga clopotele, dar au gasit inchis si au renuntat.

O data cu anuntul ca fsn-ul se transforma in partid politic, lucrurile au fost cum nu se poate mai clare. Dar nu pentru toti.

Spre deosebire de Cartarescu, anii '90-92 i-as caracteriza drept o perioada de avant "financiar", cand salariile cresteau inainte de a creste preturile, ca stimulent electoral si ca sa inchida gura si ochii poporului: cum a fost si cu declararea zilei de sambata, zi libera. Praf in ochi. In octombrie 1992 am fost trecuta in somaj. De aici cumva povestea seamana cu a lui Cartarescu, dar fiind cu socrii ne-a fost oarecum mai usor, desi eu a trebuit sa fac fata... mie, mai ales. M-am reinventat, dar la inceput nu am facut asta. In 1996 si sotul a intrat in somaj. A urmat o perioada de framantari si pentru el. Eu inca nu imi gasisem un serviciu stabil. Abia din 2003 ne-am revenit.

#651063 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
monte_oro - de zaraza sc la: 04/03/2014 12:06:05
Dupa participarea la alegeri a fsn-ului nu au fost decat eforturi copilaresti de a face fata caracatitei comuniste care avea tentacule peste tot. Acum insa e clar ca trebuie o energie de marime cel putin egala ca sa o distrugi. Sa speram ca moare ea de moarte buna? Dar daca face pui modificati genetic si nu o mai recunosti? Ce versiune pesimista pentru a scapa de caracatita...

#651064 (raspuns la: #651062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
SC - de monte_oro la: 04/03/2014 12:15:15
Or fi fost copilaresti, privite acum, retrospectiv...dar fix in acele clipe, nu stiam ca-s copilaresti..ele existau, pur si simplu.. acele eforturi. Is anii in care eu insumi am refuzat o bursa in India, crezand ca soarta tarii o sa depinda de ramanerea mea sau nu...aici..:))

Sigur, cine stia deja cum merg lucrurile... si-a vazut de treaba mult mai aplicat si organizat, punand mana pe ce era de pus, in felul dorit de cei care au pus-o... Altii au tot sperat, visat, probabil cu doza de naivitate speciofica visatorilor al caror scop nu e puterea in sine, ci un Bine general la care ar putea contribui..

Acum, totul pare incremenit in concepte emfatice, dar adesea goale de continut... gen..democratie, stat de drept, proprietate(mai ales aia dobandita cu japca, prin transformarea proprietatii publice intr0una proprie si personala si, mvai, desigur, musai aparata de Constitutie..ca doar nu suntem in jungla, domle..

Acum orice incercare de contestare, in caz ca-si face loc prin labirintul birocratic trebuie sa aiba avizu CCR, sa zic asa.. Ma mir ca nu fixeaza si data Pastelui, la fel..ca poate n-o fi constitutional convenabila nush ce alta data...Orice ai face "contra", acum, faci chipurile, contra unui stat "democratic", desi aplicarea concreta a democratiei si justitiei a ajuns, pe alocuri, o vorba la fel de goala ca si Constitutia comunista, care, pe hartie, nu suna asa de rau cum ii era, de fapt, chipul concret...trait pe propria piele..
#651065 (raspuns la: #651064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Victorian Sila - de sami_paris74 la: 04/03/2014 12:35:14
1991.Iunie.

Je suis parti dans une Dacia 1310 jaune, que j’ai vendue en Pologne, à Cescin, pour deux mille marques West — Allemandes. Tard dans la nuit, j’ai réussi à passer illégalement la frontière allemande. Robert dormait, comme je vous ai dit, accroché à mon cou. Il était entré entièrement dans le sac à dos que je portais. J’avais avec moi un couteau avec le manche en os que j’avais fixé à ma cheville avec une bande adhésive. J’étais parti dans l’inconnu, dans un monde dont j’ignorais tout et je ne savais pas à quoi m’attendre. Je craignais constamment qu’on m’attaque.
En Allemagne, à un endroit à 10 km de la frontière, je me suis arrêté sur le bord d’un ruisseau, avec l’intention d’y passer la nuit. J’ai improvisé un lit avec une couverture et un petit coussin que j’avais emportés du pays. Je tenais mon enfant serré contre moi, je sentais les battements de son cœur, je l’entendais respirer doucement. J’essayais de m’endormir, quand soudain j’ai aperçu une petite lu-mière étrange qui clignotait parfois, à quelques pas de l’endroit où je m’étais arrêté. Elle apparaissait pour disparaitre après quelques minutes. Robert dormait tranquille à côté de moi. Poussé par la curiosité, je me suis levé doucement et, sans perdre l’enfant de vue, je me suis approché de cette lumière – là, convaincu que j’avais à faire à un vol de lucioles. Mais cette lumière était trop bleue et bien trop luisante. Elle persistait étrangement au-dessus de la terre. Sans trop réfléchir, j’ai mis la main dans l’eau boueuse et j’ai aussitôt touché un objet dur. En tâtonnant cet objet avec la main, je me suis aperçu qu’il ressemblait à un pichet au large goulot. Immédiatement, j’ai trouvé ce qui ressemblait à une anse et je l’ai tirée avec force. L’effort s’est avéré vain.
Pour l’arracher de sa cachette secrète, j’ai dû utiliser la force de mes deux bras. J’ai tiré à plusieurs reprises et j’ai enfin réussi à l’amener à la surface. Je me souviens que durant tout ce temps je n’ai pas perdu de vue mon enfant à aucun instant. Voyons ce qu’on a ici, me suis-je dit, comptant que Robert ne se soit pas réveillé. Il était difficile de voir quoi que ce soit dans cette obscurité-là. J’ai allumé plusieurs fois la briquette, mais je n’ai vu que de la boue. J’ai sorti le couteau et j’ai farfouillé dans la terre visqueuse. Rien. Il m’a traversé l’esprit de renverser le pichet pour laisser sortir ce qui pouvait. Quand la boue en surface, pleine de vers et insectes d’eau fut partie, grand a été mon étonnement : l’objet en argile était plein de monnaies brillantes (le matin, il m’a été clair que c’était de l’or et de l’argent), des colliers de perles, des pierres de toutes les couleurs brillaient dans la nuit sous mes yeux figés. Et tout ça allait briller encore plus à mesure que je les lavais dans le ruisseau.
Toutes sortes d’idées étranges me traversaient l’esprit. Je me suis souvenu même d’avoir lu quelque part que les perles ne vivent que 500-600 ans, ensuite elles meurent ! Alors leur couleur commence à s’étendre et se transforme du blanc brillant connu en une couleur opaque et grise.


#651066 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 04/03/2014 15:09:33
Eu deabia am facut ochi iar voi ati scris ceva intre timp.. :)
Dati-mi vreo 10 min sa citesc si pe urma raspund...
#651075 (raspuns la: #651066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 04/03/2014 16:18:06
Pesca, ai pus pasiune de data asta.. eu am citit pe nerasuflate si mi-a placut f mult. Ai talent!

Zaraza_sc: revolutia e un subiect cam perimat.. nu scriu despre asta :) Dar e interesant sa ne aducem aminte..

Monte: pt mine anii '90 de inceput se suprapun cu Terminus Paradis al lui Pintilie. Gheretele, ghiulurile, gri-ul saracia, alba-neagra. Aveam bani in week-end sa-mi iau niste napolitane si alune.

Sami: aici povestim numai chestii reale. Ce scrii tu acolo (mai ales ultima parte) nu pare :)
O sa mai revin si eu cu ceva povesti si in acelasi timp voi verifica acea comfa mai veche, Areal - merci!
#651078 (raspuns la: #651075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
VS - de monte_oro la: 04/03/2014 16:51:21
Deh... erai inca prea tanar, ca sa visezi a schimba tu ceva, concret, in jurul tau, nu ca altii... apoi ai devenit suficient de tanar..;).. incat sa-ti poti incerca sansa prin alte zari..tot nu ca altii..:)
#651084 (raspuns la: #651078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 04/03/2014 17:09:51
Eu cum spuneam, imediat dupa revolutie, am plecat in tabara. In libraria din Sinaia bagasera Shogun la liber si care avea bani de asa ceva si l-a procurat (eu nu). In discoteca puneau lambada si eu impreuna cu o tipa care arata traznet eram centrul atentiei, pt ca invatasem exact pasii din videoclip. Tipa dadea asa de bine din fund incit efectiv, de fiecare data cind ieseam cu ea mi-era frica sa n-o iau in barba. (De fapt intr-o dicoteca din Bucuresti, m-au impresurat odata niste tuciurii sa ma intrebe care e pretul ei - ce incredibil mi se pare acum!)
Melodia asta era atit de la moda ca in blocul de vis-à-vis de ai mei, unul isi “trasese” o caseta numai cu lambada, de la inceput la sfirsit astfel ca am ajuns sa urasc melodia aia.
Oricum, in tabara a fost super. Profa de chimie care era cu vreo 7 ani mai mare ca noi ne-a lasat complet liberi, puteam sa dormim baieti cu fete (by mutual agreement :)) nu ne duceam la masa de dimineata, fumam in camera, beam pe strada. Odata cind ne-am dus la una din mese am facut scandal (noi, elevii) pt ca mincarea era naspa si imediat au schimbat meniul si ne-au adus gratare. Profa era logodita cu un tip la doctorat, care la un moment dat a venit la Sinaia sa ne viziteze. Avea o fata de tocilar si facea niste glume la care nu ridea nimeni iar intimplarea face ca pe profa o cam agatase antrenorul lotului de lupte Greco-romane (asta tot intr-o discoteca) care si ei erau in cantonament la Sinaia. Antrenorul avea la vreo 28-30 si arata super. In plus, in discoteca aia plina de dubiosi dintr-odata ne sinteam cei mai tari cu asa un "spate". Asa ca incercam sa o convingem pe profa sa-l lase dracu pe tocilar si sa se cupleze cu antrenorul. Faceam o gramada de glume pe chestia asta si bineinteles tipul la doctorat nu se prindea.
Cind ne-am intors la reinceperea trimestrului doi, eram hotariti sa facem scandal ca sa o schimbam pe directoare. Era o comunista nenorocita, care tinea (inainte de revolutie) niste discursuri propagandistice interminabile la care trebuia sa stam nemiscati in careu. Trimestrul precedent eu luasem o palma peste fata pe culoare, din mers, pe motiv ca aveam parul prea lung! Profa de germana – o chema Fogel. Sotul era mare mahar in ministerul invatamintului. Dar la intoarcere – surpriza! – tipa fusese mutate rapid, tot directoare, dar la alt liceu, unde nu stia nimeni ce pramatie fusese! N-am mai vazut-o niciodata.
#651085 (raspuns la: #651078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Monte - de Victorian Silă la: 04/03/2014 17:26:54
Da, e adevarat.. in anii aia: intii elev, pe urma student.. intotdeauna in lipsa de bani.
Dar eram genul care n-ar fi plecat niciodata din Romania, nationalist din ala cam fraier, daca ma intelegi... Intimplarea e ca eram impreuna cu o fata, indragostit.. ea studenta la mate.. majoritatea colegilor ei plecau.. ea a luat intii o bursa de vreo 2 luni in Italia (o scoala de vara) apoi alta, tot in Europa si in cele din urma s-a ajuns acolo unde mi-a trimis vorba in armata (unde imi satisfaceam stagiul militar de 6 luni la Rimnicu Vilcea si nu erau mobile): sa ma hotarasc, daca vreau sa vin cu ea, trebuie sa o iau de nevasta pt ca depunea actele de "plecare" si odata plecata totul s-ar fi complicat. M-am hotarit pe loc: permisie, cununie civila, in doua zile eram inapoi: luna de miere cu 24 de barbati in dormitorul comun!! :) Procesarea actelor a durat ceva.. m-am "eliberat" am si muncit citeva luni in Romania apoi taica-meu vitreg mi-a dat banii de avion - vreo 3 salarii) si mi-a spus raspicat ca aia erau ultimii bani pe care aveam sa ii mai vad vreodata de la el (intre timp i-am dat inapoi :) ) Biletul de avion al (acum) sotiei) a fost luat printr-o donatie Soros. De-aia am si raspus odata pe cafenea unuia, ca eu nu aveam cum sa spun ceva rau despre unguri si ca in mod sigur m-a confundat :) Ceea ce fusese adevarat :)
#651086 (raspuns la: #651084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 04/03/2014 17:54:21
Inainte de plecare, prietenii au pus-o de o ultima petrecere.. in vila unchiului unuia dintre ei (unchi care plecase in Germania in '86 si in '91 isi cumparase doua vile super misto in Bucuresti - ce investitie buna). S-a pus la nesfirsit melodia aia S-a spart gasca (Sarmalele Reci). Pe care desi n-am mai ascultat-o de atunci, inca o stiu pe dinafara: "S-a spart gasca/Soarta i-a imprastiat/ S-a spart gasca. in lung si-n lat/ Cite petreceri la bloc/Citeconcerte de rock/Si cite peripetii.. /Unde-or fi?
apoi..
Fane la Frankfurt, s-a lasat de furt, spala rufe si/Ingrijeste de copii/Mircea in Canada, cind cu mineriada/ Numai bietul Tuti e / Mort la Revolutie.. etc
La petrecerea aia s-a plins un pic ...
:)
#651087 (raspuns la: #651086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Victorian - de zaraza sc la: 05/03/2014 09:03:11
Doar atmosfera, nu revolutia ca atare. Oricum, totul e posibil, sa nu folosim cuvantul imposibil. :D

N-am scris despre primele alegeri libere din fabrica, unde ne-am ales directorul. Habar n-aveam pe cine sa votez. Un "binevoitor" mi-a soptit un nume, era inginerul-sef, l-am votat pe el, dar facusem o greseala. Din fericire nu a iesit.
Cu banii luati la intrarea in somaj (nu erau pe atunci salarii compensatorii) si cu ce mai aveau socrii am inceput sa facem pufuleti. Dar cum socrii voiau sa fie corecti, n-am castigat nimic, productia fiind si foarte mica, noi fiind singurii angajati. Altii din oras castigau bine cu pufuletii. Se pare ca vindeau fara facturi. Soacra-mea era contabila, dar tot nu a ajutat asta prea mult. Dupa moartea ei, in 1995, am vandut masina de pufuleti si am incheiat cu tentativele de a intra in categoria privatizatilor. Ar trebui sa fac un efort supraomenesc sa gasesc aici ceva pitoresc. Mergeam 22 km pana la Bistrita sa inlocuim partea care se uza cel mai rapid, si avea grija mecanicul ala sa se uzeze rapid... Apoi in sens invers, de acasa, mergeam iar vreo 15 km unde aveam curent trifazic si nu plateam chirie pe spatiul unde produceam. Soacra-mea primise pamantul inapoi si de acolo aveam porumbul. Am mai adus acasa orzoaica si o vindeam, fiind foarte buna pentru hrana porcilor. Am avut si grau, am facut si paine in casa in perioada aia. Bine, de fapt in casa=cuptorul altuia... Acum pamantul este vandut. Era la cca 100 de km de noi.

#651108 (raspuns la: #651078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza_sc - de Victorian Silă la: 05/03/2014 14:48:45
pufuletii nu erau ei o idee rea de afacere - materia prima fiind ieftina si un produs sanatos, comparat ci chpsi.
oare o merge pufuleti cu ciocolata?

si acum ce faci?
#651135 (raspuns la: #651108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
VS - de monte_oro la: 05/03/2014 15:08:22
Inseamna ca tu n-ai mancat pufuleti... "trasi" in ciocolata... ca existau si din aia... E deja inventata si asta, sa stii..:))
#651136 (raspuns la: #651135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 05/03/2014 17:44:44
Nu, dar sa stii ca as incerca :)
Pe continentul nord american nu exista pufuleti.
Iti dai seama?...
Si aici s-a "inventat" porumbul..

Iar la sucuri.. mi-e pofta de socata.
Pufuleti cu socata :)
#651140 (raspuns la: #651136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
VS - de monte_oro la: 05/03/2014 17:58:02
hmm..una dintre cele mai crunte intamplari bahice din viata mea, fu cauzata, culmea.. de socata.. imediat dupa 90. Ca l-am baut ca pe suc, nah... la vreo 5 litri..:)) God, fu teribil.. cantam pe strazi si-am vrut sa deschid un bar pe la 3 noaptea..
#651143 (raspuns la: #651140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Monte - de Victorian Silă la: 05/03/2014 20:13:59
neaparat s-o povestesti pe larg, odata..
Monte baut... e cam greu de imaginat :)
#651149 (raspuns la: #651143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
VS - de monte_oro la: 05/03/2014 20:54:28
oho, fu boema mare, candva..au crezi ca m-am nascut deja batran si-ntelept?..:))
#651151 (raspuns la: #651149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 06/03/2014 01:09:50
Deci nu tu erai Benjamin Button...

Dar nu poftesti sa scobori in negura timpului si sa ne istorisesti ceva dragut din timpul primei domnii a lui Iliescu Voda?
#651153 (raspuns la: #651151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
VS - de munteanu rodica la: 06/03/2014 08:01:09
socată nu, dar pufuleți am gasit în Toronto și chiar foarte buni.erau insă sub forma de bilă .pe mine m-a tentat borcanul imens pentru că găsisem un pește (de jucarie)care era identic cu unul adevărat,dădea din coadă ,dar nu avea borcan.surpriza plăcută au fost pufuleții pentru toată lumea.
în ..89 eram plutistă,o plutistă cu trei copii.prioritatea mea erau copiii
și cam aveam emoții căci nu știam ce-i așteaptă.pînă atunci nu ieșisem deloc din țară.termenele de comparație au aparut după 93 cind m-am mai mișcat și eu.copiii de cele mai multe ori se descurcă singuri iar după plecarea la școli este inutil să mai încerce cineva sa-i controleze.eu am avut noroc să nu am parte de surprize.aveam un serviciu bun iar ca si colegi de serviciu întimplarea a fost sa fim aceisi foarte mult timp.cei foarte tineri pe atunci(stagiarii)mă monitorizează și acuma privind de la ferestrele actualului lor serviciu la balconul meu și dacă deschid fereastra foarte tîrziu îmi spun la tel.că m-am babețit.mă bucur ca înca primesc un buchet de ghiocei de 1 martie de la ei.de...sentimentalisme ;)
să povestesc ce a fost pe parcursul acestor ani(din 89 am înteles)ar însemna să ocup prea mult din spatiul conferintei și chiar nu este ceva spectaculos.
#651156 (raspuns la: #651140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Victorian - de zaraza sc la: 06/03/2014 09:21:12
Pai se faceau pufuleti inveliti intr-un strat subtire de ciocolata. Si pe vremea lui Ceau, si acum. Imi plac, daca-s de calitate. Daca s-or vinde? La cate varietati de preambalate sunt... mici vanzarile!

Acum is la statia de epurare veche. Au inceput lucrarile la aia noua.

#651160 (raspuns la: #651135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de zaraza sc la: 06/03/2014 09:53:43
Evident sau nu, am mancat pufuleti cand eram "la lucru", dar nu "mi-au iesit pe nas". Mai mananc si acum. La lucru am incercat tot felul de varietati, fara sa vreau, dupa cum era faina. Mai umeda, si atunci ieseau "scortosi", parca erau din hartie. Daca era faina uscata aveau suprafata "zbarlita" si capatau usor miros de ars in masina. De fapt noi umezeam faina acasa cand era cazul, dar nu o nimeream perfect. Altadata o incalzeam acasa in tavi, amestecand, ca sa o uscam. Asta n-as mai face-o! Mirosul ala de faina incalzita... era partea cea mai neplacuta se pare...

O data nu am legat suficient de bine sacii cu pufuleti si am scapat doi intr-o vale abrupta. Dusi au fost!... am coborat din masina, ne-am uitat, nu i-am vazut... hai acasa ca e tarziu si intuneric... Dar asta era cand ii transportam cu Dacia 1300. Pe urma ne-am luat un Barkas nemtesc, in spate puteam incarca linistiti sacii. Nu stiu de ce, n-am pus la socoteala pana acum ca ne-am luat Barkas-ul din banii de pe pufuleti... Am ramas in minte cu cele doua perechi de sandale, pentru mine si soacra-mea. Dupa experienta cu pufuletii am vandut Barkas-ul si Dacia si ne-am luat un autoturism Fiat la mana a doua. Ala ne-a tinut cat ne-a tinut si acum avem un Logan pe benzina+gpl.

#651163 (raspuns la: #651140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza_sc si rodica - de Victorian Silă la: 06/03/2014 16:56:55
Rodica: i-am vazut o data intr-un magazin de polonezi... dar eu si Zaraza vorbim de pufuletii aia lungi, sarati care nu se compara.. ma rog.. poate ca totul avea alt gust, atunci la inc anilor '90..
Dar cei mai buni pufuleti i-am mincat pe-atunci, cumparati din Focsani.. inca ma duceam la bunici in vizita. Pufuletii aia erau gigantici, va spun.
Nu stiu de ce dar m-a prins povestea asta cu pufuletii.
Mai ai? :)
#651170 (raspuns la: #651163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Daniel Racovitan la: 06/03/2014 19:59:25
"soft sexy l-am vazut intr-a 8-a era 1986. Am fost invitat la ziua unei colege si ne-a pus filmul cu parintii ei acasa. Stiu ca am fost socat din moment ce noi, baietii, nici nu incepusem sa dansam pe perechi, ci stateam in cercul binecunoscut :)"

wow, chiar ca e jenant; pe de alta parte inteleg ca nu era decat "soft sexy" (adica un sexy mai lejer, presupun ca nu era vorba de soft-porn, care e alta poveste), dar chiar si asa...



#651172 (raspuns la: #651036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daniel - de Victorian Silă la: 06/03/2014 20:32:43
Da... o tipa la bustul gol calare, doi baieti ascunsi in sauna de fete pe sub banci, etc. Nu-mi vine sa cred ca inca mi-l aduc aminte - vorba ta: senzatia acuta de jena mi l-a intiparit in minte (filmul) )
Ei, fata asta era "high-class" in sensul ca la ea in "oraclu" (asa se numeau caietele alea?) am vazut prima poza cu DM si Rod Steward (peste care ea pusese inimioare - si R.S. avea vreo 30 de ani pe-atunci.. tin minte ca m-am intrebat.. ce naiba i-o place la babalicul asta? deh, eu avea 14.. :).
Tatal ei era reparator de frigidere iar mama croitoreasa cu o masina de "impletit" acasa. Era cea mai "bogata" din clasa, dovada ca avea si video :)
Am ami vazut-o prin cartier o data cind eu eram in facultate, eram curios ce s-a ales de ea, asa ca am strigat-o: "Marinescu Simona" la care ea a intors capul... era seara, aveam parul lung si fiind in Drstor a grabit pasul, daca nu chiar a luat-o la fuga.. asa ca n-am mai insistat.
#651173 (raspuns la: #651172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Victorian - de zaraza sc la: 07/03/2014 08:34:52
Sa le fi zis si oraclu? Eu stiam de oracol. Poze? Inafara de cele lipite acolo, aveam vederi cu Abba, Boney M si Bee Gees. Interesanta senzatie fata de vederile astea. Totdeauna cand avem o impresie puternica fata de ceva nou, ne ramane intiparita acea senzatie fara sa o mai putem repeta in alta perioada temporala.

#651183 (raspuns la: #651173) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza sc - de Victorian Silă la: 07/03/2014 14:56:12
"oracol", ai dreptate. Cred ca am amestecat pronuntia din engleza cu aia din romana :)
#651199 (raspuns la: #651183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 11/03/2014 11:32:35
Eu eram studenta la Iasi dar revolutia m-a prins fix la Bucuresti unde eram pentru serbarea de Craciun a baietelului meu mai mare. Nu am simtit nici emotie si nici frica , dar nici incredere. Dpmdv comunismul dadea stabilitate, cultura, invatatura si alte bunatati. Viata mea se imparte fix in viata de dinainte si dupa '89.
#651242 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Baby - de zaraza sc la: 11/03/2014 12:26:05
Mai, bunatatile alea mie mi-au stat in gat! :))

#651244 (raspuns la: #651242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Z - de Baby Mititelu la: 11/03/2014 14:06:58
Mie bunatatile de DUPA mi-au stat in gat! :))
#651246 (raspuns la: #651244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Baby - de zaraza sc la: 12/03/2014 10:10:17
Celor care zic ca era mai bine pe vremea comunistilor le-as spune doar atat: atunci de ce s-au revoltat oamenii? Oricat ar fi fost de orchestrata din exterior revolutia, oamenii si-au dorit-o fara sa fie impinsi de altcineva decat de dorinta de a fi liberi. Fara libertate nu se poate trai, cu toate "bunatatile" servite noua de comunisti. :)

#651263 (raspuns la: #651246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Z - de Baby Mititelu la: 12/03/2014 14:28:34
Eu m-am simtit foarte libera in comunism. Poate ca de fapt nu eram dar eu asa ma simteam. Libera sa studiez, sa citesc, sa ma cultiv, sa ma instruiesc, sa-mi ingrijesc sanatatea. Nu aveam grija zilei, nu eram torturata de lipsa banilor, a casei, a unui loc de munca. Nu-mi era frica de oameni si de libertatile lor. Mergeam la medici cu incredere si eram tratata cu respect chit ca nu le bagam banul in buzunar. Dupa revolutie asa ceva nu a mai fost posibil. Libertatile romanilor? Parte sunt folosite inspre bine, parte mare inspre rau...
#651278 (raspuns la: #651263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Baby - de zaraza sc la: 13/03/2014 10:14:54
Si mie mi-a fost destul de bine in comunism. Ce a scartait: familia dezmembrata de catre comunisti a bunicii dinspre tata, tata si fratii lui din care patru au facut facultate in conditii mai mult decat vitrege si unul care nu a facut facultate. Capul familiei, bunicul meu, murise cu ani inainte sa vina comunistii. Ei fusesera un fel de boierasi de la tara, avusesera in proprietate imprejurimile unui sat.

Familia mamei mele, numita familie de chiabur si ca urmare unii sateni se uitau chiorâş la noi. Asta nu a fost mare paguba, desigur. Mai rau le-a facut comunistii acelora, ca le-au pus in cap aseemenea ganduri. Bunicul meu o fi avut ceva de suferit ca a simpatizat cu legionarii, nu stiu exact, nu e asa important.

Destinul frant al tatalui meu. A vrut sa urmeze facultatea de italiana, dar asta i-a fost interzis dupa un an de cursuri. A se vedea rigiditatea de care pomeneam la conferinta despre stres. :D

Destinul frant al atator oameni cu studii, capabili, inteligenti, oameni adevarati, bagati in inchisori si multi dintre ei morti sau pusi pe linie moarta. Practic disparitia acelei paturi de oameni cu coloana vertebrala care fie au fost inchisi, fie au plecat peste granita. In locul ei a fost impusa cu forta o patura de activisti, oameni scoliti peste noapte, arivisti si oportunisti.

Orele de ideologie politica, monstruozitati ale somnului ratiunii. Disparitia psihologiei din scoli.

Erau locuri de munca, fireste. Erai liber sa invarti hartii, sa te faci ca lucrezi fara tragere de inima. Ce conta, cata vreme partidul te tinea in viata cu aparatele puterii? Erau locuri de munca unde romanii au invatat sa se descurce cum pot, caci utilajele vechi trebuiau sa mearga cu piese de schimb improvizate.

Am invatat sa aplaudam ca sa ne fie bine, sa tacem cu incapatanare peste tot ca sa nu facem rau familiei.

Se dadea mita ca si acum, dar mai discret si mai putina, cred. Pe vremea aia circulau cartusele de Kent, sapunurile Fa, Amo etc.

Medicii nu erau mai de incredere ca si acum. Dar nu se facea atata valva cand se mai gresea. Oameni suntem!... Diplomele sunt insa mai multe si ca urmare... si mai multi oameni nepotriviti in anumite posturi, meserii.

Crezi ca acum dau mita oriunde ma duc? :)) Am dat un pachet de cafea la o doctorita din scoala fetei ca sa aiba scutire la sport, prin 2004. In rest mai functioneaza relatiile, ca si in occident, de altfel. Nu agreez nici mita, nici relatiile. Daca pot ajut pe oricine imi cere si imi sta in putere. Numai ca inafara de sfaturi... :D nu prea pot altceva.

Mai scartaia agricultura. Tarani saraciti, munciti, care traiau la limita saraciei.

Si peste toate astea zburau revistele straine, ideile noi, cibernetica, simteam mirosul de "friptura", dar nu puteam manca. Magazinele de orice fel erau tot mai decolorate si marfurile repetitive pana la exasperare, magazinele de legume-fructe aveau sali lungi pline de conserve. In Iasi disparusera in ultimii ani ciocolatele aproape cu totul. Am prins sfarsitul comunismului in judetul Bistrita-Nasaud, unde fusese un prefect mai cald cu oamenii si si zona Nasaudului reusise sa nu fie cooperativizata. Gaseam in Bistrita, rareori, ciocolata la pachet cu biscuiti ordinari sau ceva asemanator. Se mai gasea unt la tarani in piata, caci la magazin era pe ratie. Ah, apropo de unt/margarina. Prefer totusi untul natural, cu vitamine si saruri minerale furnizate de natura, decat margarina in care baga vitamine izolate (prin ce metode?) de alti componenti vitali.

Daca mai era aici comunism, eram ca in Coreea de Nord. Nu aveam grija zilei de maine? Nu aveam nicio grija, nu mai aveam suflet, viitor, speranta, nimic.

#651286 (raspuns la: #651278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Victorian Silă la: 17/03/2014 14:19:51
sint de acord cu tine Zaraza..
pacat doar ca tot securistii au ramas sa tina friiele si dupa aia..
a iesit un capitalism hidos, unde contractele se dadeau pe spaga, certificatele de pensionar se luau pe bani, voturile se iau pe cirnati, fasole sau intimidari.
#651353 (raspuns la: #651286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: