-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Efectul stresului asupra organismului


de zaraza sc la: 07/03/2014 09:59:31
rezumat: ce se intampla in organism cand simtim stres
voteaza:
Citind o carte de pe net, am gasit un fragment care mi-a placut pentru ca explica foarte clar cum actioneaza stresul. Intai vreau sa precizez ca stresul poate fi de doua feluri: stresul de circumstanta si stresul fiziologic. Un om obisnuit numeste stres, stresul de circumstanta. Stresul fiziologic este, simplu spus, un sistem nervos dezechilibrat. Testul variabilităţii pulsului (HRV) este testul medical standard cel mai important pentru măsurarea stresului fiziologic şi arată dacă sistemul este echilibrat sau dezechilibrat. Era interesant sa mi-l fi facut constant de-a lungul timpului... Acum nu mai am nevoie.
Avem sistemul nervos simpatic si parasimpatic. Cel parasimpatic raspunde de cerintele de crestere, vindecare, intretinere ale organismului. Sistemul simpatic poate fi denumit si sistemul "lupta si fugi". El este proiectat pentru gestionarea rarelor cazuri de urgenta.

"Când ajungem în zona luptă sau fugi, multe lucruri se pot întâmpla. Circulaţia sangvină se schimbă complet. Nu mai ajunge la stomac pentru digestie şi nici nu irigă lobii frontali pentru stimularea gândirii creatoare. Nu mai ajunge nici la ficat sau rinichi. Sângele se duce masiv către muşchi, pentru că organismul gândeşte că trebuie să lupte sau să alerge mai tare decât ceea ce vă ameninţă viaţa. Aşa că nu este nevoie să vă digeraţi mâncarea din intestin, să vă curăţaţi ficatul de toxine, să echilibraţi electroliţii din rinichi sau să aveţi gândire creatoare pentru că, dacă nu supravieţuiţi în următoarele câteva minute, restul chiar nu contează."

Ce o mai fi de comentat? Doar daca gaseste cititorul. :) Eu ma gandesc ca situatiile pot fi extrem de variate, nu numai muschii pot fi irigati cu prioritate, dar si creierul in anumite situatii, cand nu ai unde fugi sau nu asta e rezolvarea. Si daca repeti mereu situatiile astea, poate se creeaza un reflex automat. Se intrerupe prea des functionarea optima din organism si apar felurite efecte negative. Cel mai adesea se subrezeste un anumit organ, tesut. Sau simptomele sunt atat de discrete, incat organul respectiv nu poate fi salvat decat cu eforturi mari. Nu stiu daca nu cumva gandurile permanente ca viata e o lupta duce la stresul fiziologic. Mai ales cand persoana respectiva rezista cu greu in aceasta lupta si nu are satisfactii pe masura.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (13):


*** - de parola.uitata la: 07/03/2014 15:55:51
dar si creierul

Unii au ajuns până la conceptul de brain fitness, de unde şi bancul ăla "creierul e tot un muşchi".
#651202 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
;)) - de RSI la: 07/03/2014 16:13:25
mai, mie sistemul meu nervos imi este foarte simpatic! chiar tin la el!
#651203 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sc-ule - de om la: 07/03/2014 17:35:08
tu cam pui stresul in termeni de viata si de moarte...dar uiti ca stressul e de multe ori pe termen lung si de uzura neavand de-a face cu sitiatiile limita.

De ex, este uneori si nota de la examen/ascultat, vazutul unui film la cinema atunci cand nu sti cum sa o pupi, sa nu te prinda stuardeza in baie cu ea, etc ;) Dpmdv, stressul ala e benefic, iti pune mintea la contributie si-ti pune sangele in circulatie peste tot :))
#651205 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Daniel Racovitan la: 07/03/2014 22:01:38
exista doua feluri de stress: cel negativ si cel pozitiv, numit si eustress

cel negativ mareste nivelul de cortizol, care cu cat e mai mare cu atat e mai rau
#651213 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza sc - de Victorian Silă la: 08/03/2014 17:19:18
Intersant dar ""când ajungem în zona luptă sau fugi" e o situatie putin intilnita.
Mai folositoare ne-ar fi fost pasajele legate de stresul pur psihic.

Tin minte c-am vazut odata la stiri un studiu (pe scurt) despre asta si ideea era ca de multe ori cel stresat se poate gasi in acea situatie fara sa realizeze..

Cumva atasasera un dispozitiv de masura cu care monitorizau persoane peste zi... la program obisnuit.. si acul "stresometrului":) a sarit spre maxim in momentul cind tipa (care era si o mamica) a ajuns la gradinita si impotriva vointei copilului (care urla ca nu vrea sa mearga la gradinita) l-a scos din masina si l-a lasat acolo.
#651218 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Păi - de zaraza sc la: 10/03/2014 09:37:42
cam asta e, Victorian. Eu "pot" sa dezbat despre situatia de "victima" a omului de rand. Dupa ce am aflat/constientizat/realizat ca ma simteam victima, dar nu stiam, mi s-au aprins beculetele si imi dau seama ca foarte multi oameni sunt in aceasta stare dar nu realizeaza, dand vina pe exterior. Cel mai bine ar fi sa ating la fiecare punctul sensibil ca sa ma fac inteleasa, dar asa ceva nu se poate, nu suntem intr-un cabinet de psihoterapie si nici nu cunosc aceste puncte.

Organismul, ca sa se apere, creeaza un sistem de aparare care reactioneaza cu putin inainte de situatia stresanta. Adica... sufli in iaurt. Daca ai un sistem nervos mai slab, dar eu as zice asa: daca nu ai cum contrabalansa asta, ajungi sa traiesti in tensiune fiindca la orice pas sufli in iaurt ca sa te protejezi de stresul ala limita la care ai fost odata. Ce bine inteleg asta... :( Ar trebui sa fac psihologia... a vrut sa faca fiica-mea si a renuntat din doua motive: s-a convins ca nu-i place si a ramas cu un examen neluat. Asta mie imi spune ca ce se preda acolo e teorie pura, desi la facultate ar trebui mai multa aplicabilitate. In fine, daca as avea posibilitatea sa fac facultatea asta, mi-as pierde vremea cu teoriile lor? Nu stiu.

Clar ca buna ziua ca oamenii nu percep in psiholog (de doua ori am sters, caci era sa scriu pisholog) decat un om care nu-ti rezolva problemele, ci doar te vrajeste ca ele nu mai exista. Si iti ia bani. Dar tu tocmai de aia ai nevoie de psiholog, pentru ca ai impresia ca nu ai bani sau ai alte lipsuri. De fapt toata lumea ar trebui tratata de psiholog. Sau mai bine ar trebui predate notiuni de psihologie in scoala, inca din clasa intai. Dar nu le-as spune de psihologie, ci... de respect. :)) Da, da... sa iti respecti corpul tau, dorintele tale si pe ceilalti!

#651226 (raspuns la: #651218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de dumbo la: 10/03/2014 20:47:17
e prima data ca aud teoria asta.stres de doua feluri...interesant.

ce este stresul de fapt?cum poti sti modul in care actioneaza asupra organismului fara sa ai definitia clara a ce reprezinta?

stiai ca si o bucurie traita intens pt anumite persoane poate fi o sursa de stres?

ce inseamna a ajunge in punctul limita?si cand ajungi in punctul limita ce se intampla la nivelul creierului?si de unde stii ca ai ajuns in acel punct?

am auzit o istorioara pe cat de trista pe atat de ciudata.o persoana care, dupa 6 luni de pensie, a murit subit de inima.fara sa fi avut semne ca ar fi probleme.explicatia medicilor a fost ca in cele 6 luni organismul persoanei a inceput sa se relaxeze, sa se bucure de lipsa responsabilitatilor (avusese o functie suprasolicitanta intr-un domeniu de unde se iese la pensie destul de tanar).ca urmare a relaxarii organul cel mai sensibil a cedat.

stresul nu mi se pare usor de explicat.sunt persoane care dau mai bun randament in perioade de stres (cum eram eu...), persoane care cedeaza la cel mai mic moment de tensiune...

la ora actuala stresul mi se pare boala secolului, chiar daca nu e catalogat drept boala in sine.pt mine e ca o boala prin faptul ca provoaca atatea alte boli...

#651231 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dumbo - de zaraza sc la: 11/03/2014 08:33:05
Am mai auzit de stres fiziologic. Probabil de la radio Romania Actualitati. Acum 24 de ani aveam, inca, 24 de ani... :D Despre modul de actiune si lipsa definitiei putem vorbi la fel si in cazul iubirii. Toti ne pricepem... pe toti ne poate da peste cap. :) Definitie? E ceea ce ma face sa functionez in regim de suprasolicitare, cu efecte negative asupra psihicului si apoi asupra fizicului. Nu vorbim despre "stresul binefacator", pe ala il denumesc "provocarile placute ale vietii" si gata. :D La fiecare e altfel, asa ca prefer sa ma rezum la ce simt eu, cum simt eu...

Da, stiam. Normal ca si o bucurie te poate duce in regim de suprasolicitare, de aia exista lacrimi de bucurie... O bucurie=eveniment. Daca evenimentul acela are o insemnatate mare pentru tine si are efecte in lant, te da peste cap. Deci e important ce semnificatie dai unui eveniment. Ar fi bine sa nu facem inca din tinerete o scara a stresului si cand ni se intampla ACEEEL EVEEENIMEEENT, sa stim dinainte ca vom suporta greu emotional... Mai bine sa privim cu detasare emotionala si sa luam partea buna a lui, nu si partea care ne influenteaza peste masura.

Cand ajungi in punctul limita? E bine sa fim constienti ca trebuie actionat cu mult inainte de asta. Asta se face prin educatie, care nu se intampla insa decat foarte rar, fie in familie unde parintii, constient sau nu, dirijeaza copilul spre asa ceva sau individual, cand adolescentul isi pune problema la modul serios si gaseste rezolvarea. Cand ajungi in punctul limita e foarte greu sa iti revii. Trebuie timp, rabdare, vointa. Dar daca vrei cu adevarat, poti face minuni rapid. Prin educatie trebuie constientizat de timpuriu ca emotiile netinute in frau te duc la stres. Trebuie constientizat de timpuriu ca nu ceea ce ni se intampla e de vina, ci faptul ca reactionam disproportionat la anumite evenimente, imprejurari de viata. Fiecare avem punctele si zonele noastre sensibile de unde ne poate veni stresul. Indivizii trebuie sa cunoasca faptul ca in ei sta puterea de a face fatza acestora. In general fricile ne saboteaza puterea noastra de a face fatza.

De unde stii ca ai ajuns in punctul limita? E bine sa il consideri punct limita chiar atunci cand iti spui "sunt putin stresat". Si sa iei masuri si sa iti faci o analiza interioara asupra punctelor sensibile.

Istorioara ta e ciudata si nu prea. Sunt atatia care mor imediat dupa pensie, din pacate. E bine sa ne facem un program care sa semene cu cel avut dinainte sau sa ne faca sa ne simtim folositori, sa ne produca placere. Probabil ca acea persoana a avut o munca relativ stresanta, dar cu care s-a obisnuit. In momentul cand a trecut brusc la alt regim de viata, nu s-a putut acomoda. Ca sa fie trecerea la fel de "lina", era bine sa fi trecut la program redus de lucru. Dar cum statul si patronii nu au grija asta si nu prea poti sti cand e cazul, persoana respectiva trebuia sa-si faca un program atent conceput. Ceea ce e cam greu. Eu, daca eram in locul ei si stiam problema, as fi plecat intr-o calatorie in jurul lumii sau ceva asemanator. Fara o tinta precisa, adica sa pot ajusta oricand programul dupa cum ma simteam in stare.

Stresul devine o boala pentru ca a fost neglijat. Nu e o noutate sa spun ca ne intereseaza banii, serviciul, familia, iar stresul e privit ca ceva de acum, normal. Si statul, si cei mai multi patroni, uita ca avand stres, angajatii vor avea randament scazut, concedii de boala... Dar ce conteaza? Va angaja altii in locul lor. Daca noi nu avem grija de noi, cine sa aiba?

#651233 (raspuns la: #651231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 11/03/2014 11:16:58
Se zice ca este cauza principala in multe imbolnaviri...daca stresul dureaza mult. Si cred. :)
#651238 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
buna,zaraza sc - de dumbo la: 11/03/2014 14:28:34
ma bucur ca mi-ai raspuns.

eu am fost contrariata de ceea ce ai citit.in ultimii ani am auzit doar ca stresul poate depasi sfera normalului ajungand in cea a patologicului.asta se produce, probabil, cand se atinge acel punct limita.apoi am inteles ca acel punct limita difera de la om la om, in functie de istoricul emotional al fiecaruia.cu alte cuvinte, stresul devine patologic in momentul in care incepe sa produca reactii chimice in organism si reactiile astea pot fi din cele mai diverse.sistemul nervos are un rol extrem de important, e adevarat, dar nu este un factor decisiv in apararea organismului in fata stresului.inteleg ca atitudinea noastra in perioadele de stres sustinut ajuta doar la micsorarea daunelor, din pacate.cu cat incerci sa te detasezi mai mult, cu atat ai sanse mai mari sa previi diverse afectiuni.dar cine se poate detasa complet de probleme...

si eu vorbesc strict din experienta, din pacate.acum doi ani am depasit acel punct limita si exact cum ai spus, s-a intamplat asta fiindca am neglijat toate semnele ca stresul a atins cote alarmante.asa ca...

la mine punctul nevralgic a fost sistemul nervos vegetativ, care inteleg ca raspunde de sfera relatiilor.relatia cu mediul inconjurator, cu ceilalti si cu tine insati.unii isi imbolnavesc ficatul, altii splina, inima, etc.

niciunul din medicii de care am avut nevoie nu a pomenit de stresul fiziologic sau de alt fel, ci doar de limitele normale/patologice ale acestuia.

si ca stresul ar fi boala secolului nostru e doar concluzia mea personala.acum ca am aflat ce ravagii poate face si cat de greu e sa te aperi, dat fiind ca sunt atatia factori care influenteaza rezistenta fiecaruia si ca sunt atatia stimuli exteriori care-l provoaca, nu pot gandi la el decat ca la o boala.

oricum, indiferent de ce fel e stresul, e bine sa ne stresam cat mai putin :)...
viata merge inainte, chiar daca nu inregistram la orice pas o reusita...viata insasi poate fi o reusita...spun asta fiindca unde sunt acum (nu intr-un sanatoriu, slava Domnului :P ), aud foarte des de persoane care clacheaza pe motive economice si fie se sinucid, fie isi omoara copii, sotia apoi se sinucid.e un fenomen care-mi provoaca frica.e o tara in care au plecat multi romani sa munceasca, in care am plecat si eu mai mult pt a scapa de demonii trecutului, decat pt a castiga bani si nu ma asteptam s-o cunosc asa cum o cunosc acum.
#651248 (raspuns la: #651233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dumbo - de zaraza sc la: 12/03/2014 09:26:32
Pana la urma nu conteaza ce denumiri au pus medicii, conteaza ca tratamentul sa fi avut efect. :) Inventam alti termeni cu fiecare abordare diferita sau imbunatatita...

Ai spus intai ca problemele apar cand te apropii de punctul limita, si era sa te contrazic (ma rog, e parerea mea nu ca vreau sa contrazic pe cineva), dar cand a fost vorba de tine ai zis ca ai depasit punctul limita. Toate sunt chestii subiective... de fapt nici nu se poate altfel, fiecare avem o amprenta pe care ne-o punem peste tot si realitatea se dezveleste cu atat mai bine cu cat "treci" o idee prin filtrul mai multor persoane.

Din punctul meu de vedere nu istoricul emotional are importanta, ci felul cum reactionam la el. Cine spune ca nu are un istoric emotional incarcat, acela de fapt spune ca nu a sesizat, nu a simtit asta... Vorba aia, ne gasim foarte usor "scuze" si "motive". :) ;) Eu as spune despre mine ca nu sunt prea afectata emotional, dar... in ultima vreme am constatat ca sunt plina de urmarile emotiilor interiorizate. Unele chestii intr-adevar nu ma afecteaza, nu le pun la suflet, dar altele da. Si uite-asa ne putem pacali usor... Se poate sa ne detasam, dar nu e suficient. E mult mai important sa ajungem la cauza tuturor "relelor". Trebuie sa avem curajul, rabdarea si perseverenta sa detectam din trecut tot ce ne-a deranjat si sa intelegem ce si cum a fost. Asta ne ofera alta perspectiva asupra vietii si automat vom gestiona altfel si emotiile prezentului. Nu trebuie sa-ti fie frica, trebuie sa gasesti un punct de reazem. Si cel mai indicat punct esti tu insati, sa devii constienta de puterea care e in tine. Trebuie doar sa crezi ca exista totdeauna o solutie si sa ai rabdare pana apare, sa o cauti, sa folosesti ocaziile cand apar. :)

#651259 (raspuns la: #651248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de dumbo la: 12/03/2014 21:06:14
istoricul emotional se refera la evenimente marcante petrecute in primii 7 ani de viata.evenimente precum moartea unuia din parinti sau abandonul sau orice forma de abuz.cei 7 ani de acasa...de fapt vorbesc despre mai mult decat educatia primita.

inteleg despre ce vorbesti tu si cred ca inteleg si cum lucrezi cu tine.insa emotiile din viata de adult au radacinile in ceea ce ai trait in primii ani de viata.daca intradevar ai curaj si rabdare si vointa sa rezolvi problemele emotionale de acum, atunci aia e perioada in care sa cauti.in primii 7 ani...

cat despre frica...nu cred ca ai idee ce inseamna sa-ti fie frica :) sa privesti in interiorul tau, sa devii constient de tine...e un proces infricosator pt unii...


#651282 (raspuns la: #651259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dumbo - de zaraza sc la: 13/03/2014 09:39:04
Am citit ca introspectia adevarata e foarte grea pentru unii. Mie nu prea mi-era frica in general. Dar afli chestii despre tine de care nu credeai ca iti apartin. Si totusi daca vrei si ai curaj, confirmi adevarul lor, existenta lor in tine. Si te eliberezi, ceea ce e mai mult decat grozav. :) Oamenii au diferite legaturi care ii tintuiesc intr-un anumit mod specific fiecaruia. Intelegerea a ceea ce ti s-a intamplat te elibereaza de legaturi.

Abuz... nici macar, uneori. Poate fi un parinte foarte categoric, care nu-ti da voie "sa pasesti" nici in stanga, nici in dreapta. O rigiditate din asta poate afecta, chiar daca nu pare chiar asa dura. Sau poate certurile dintre parinti, neintelegerile lor.

#651285 (raspuns la: #651282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: