Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

PATRU FRATI


de Tot Areal la: 20/06/2014 05:45:13
voteaza:
Vara anului 1919. Orăşelul părea mort. Ziua, deosebit de călduroasă se apropia de sfârşit. Vântul de seară prinse a bate ceva mai răcoros stârnind suioare de praf din drum, asemeni unor mici tornade, iar copacii de pe marginea drumului prinseră viaţă, foşnind. Câte o caleaşcă mai trecea din când în când pe drumul pietruit, caii tropotind ritmic şi monoton, ameţiţi şi ei de căldura de peste zi.
Peste tot, la toate casele, geamurile se deschideau lăsând să pătrundă în odăile reci şi întunecoase, un pic de lumină şi aer proaspăt. Unde şi unde, câte o fata din casă prinse a scutura un stergar ori un mic covor pe geam , nu înainte de a se uita ca nu cumva să vină vre-un conaş sau vreo cucoană şi să-i trimită praful în cap. Trecuse de ora 18.
Casa lui Bubulea Costel, funcţionar la poştă, era puţin dincoace de mijlocul străzii, către Piaţa Veche, de unde se vedea foarte bine şi mai ales se audea, clopotul mare al Bisericii ce bătea la ore fixe de nici nu mai trebuia ceas în casă. Casa avea numărul 12.
Ceva mai în jos, imediat dincolo de mijlocul străzii, era casa lui Bubulea Leonid, fratele mai mare al lui Costel. Casa avea numărul 25. Acesta era funcţionar la căile ferate. Toată ziua se lăuda cu dreptul lui de a merge cu trenul gratis, iar uneori, întinzând coarda prea tare, susţinea că poate merge chiar şi la clasa a I –a, ceea ce era o mare minciună. Singura gratuitate o avea pentru clasa a III-a. Dar aşa era el. Nu se mulţumea cu condiţia lui.
Ceva şi mai jos, aproape către capătul străzii, acolo unde se întretăiau străzile ce duceau la gară şi la moară, stătea Bubulea Aurel. Cel mai mare dintre fraţi. Era singurul de pe stradă care avea balcon către şosea. Păi vezi doamne, doar era patron de cârciumă şi frizerie. Casa lui avea plantat un castan mare în faţă, ceea ce o avantaja pe coana’ Didina, soţia lui, care stătea toată ziua pe balcon, la umbra castanului privind la trecători, şi din când în când mai găsea pe câte cineva cu care să stea o clipă de vorbă. Era casa cu numărul 48.
Aceasta era strada pe care locuiau cei trei fraţi Bubulea. Dar mai aveau un frate. Bubulea George. Acesta plecase, cu mulţi ani înainte, în urma unor certuri de familie. Toată lumea se puse contra lui pentru că nu vroia să-şi vadă de un rost de viaşă în orăşel, ci vroia o condiţie mai bună, oriunde, dar să aibă şansa să devină cineva în viaţă. Aşa că plecase peste graniţă şi nu mai dăduse nicio veste de ani buni, de-l credeau cu toţii mort şi îngropat în vreo groapă comună. De atunci, părinţi muriseră şi doar fraţii mai rămaseră, fiecare la casa lui, cu familia lui şi înţelegându-se unul cu altul aşa cum dădea viaţa şi Dumnezeu. Asta până într-o zi când...
Nici n-apucă Bubulea Costel să intre bine în casă, când Sabina, nevastă-sa îi şi iese în cale cu o mină agitată. Costel se aseză încet, icnind şi dete să-şi scoată pantofii prăfuiţi.
- Zi mare Costele, zi mare măi! începe ea postându-se în faţa lui. Tocmai ne-a venit o scrisoare. Ghici de la cine?
Costel ridică din umeri strâmbând din gură cam nepăsător.
- De la frate-tu’ mă! De la frate-tu’!
- Da ce-i apucă de-mi trimite scrisoare când ajunge să strige şi îi auzim?
- De la mortu’ mă! De la fratetu’ mortu’! A scris, îţi dai seama ?!
- Mortu’ a scris?! face Costel nişte ochi mari.
- Mortu’ trăieşte mă. Frate-tu George, nu e mort, trăieşte şi încă bine. A trimis o scrisoare că vine acasă. A adunat bani destui iar acum vine să se stabilească aici. Îţi dai seama mă?! Cine ar fi crezut!
- George trăieşte? Vine acasă?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


PATRU FRATI 2 - de Tot Areal la: 20/06/2014 05:46:16
- Da mă... Prost mai eşti de nu înţelegi..ooohhhh niciodată nu te-a dus capu’ să pricepi ceva. Na! Uite şi tu! îi întinde ea scrisoare.
Costel se pune de-o citeşte, apoi se uită pe plic. La expeditor, ştampila era din Australia. După ce o citi, Costel rămase dus pe gânduri. Toate se cam învârteau în mintea lui. Se amesteca dorul de frate, cu supărarea lipsei oricărei comunicări ulterioare, miracolul revederii cu ocazia nesperată de a primi un...ajutor.
- Ăştialalţi au primit şi ei scrisoare? întreabă el fixând-o pe Sabina cu nişte ochi lacomi şi haini schiţând un zâmbet în colţul gurii.
- De unde să ştiu, dar nu cred. Păi dacă primeau şi ei, deja ştia toată strada, nu o cunoşti tu pe Didina şi pe Veronica? Aoleuuu... o veste cât de mică să afle şi a doua zi ştie tot oraşul.
- Păi dacă fratemiu’ăsta mortu, trăieşte şi vine...din Ustralia, sau unde-o fi asta, păi vine cu bani nu?! Crezi că, dacă ne vom ocupa de el, dacă îl ţinem la noi, îl găzduim, ne comportăm cu el numai lapte şi miere, crezi că ne va ajuta să scăpăm din situaţia asta şi să ne deschidem o afacere, a noastră! Uite, eu m-am gândit să cumpărăm nişte poştalioane, să ducem poşta iute ca vântul. Ies bani grei din asta măi Sabino, ascultă-mă pe mine. Tu, stai acasă şi conduci birocraţia, eu patron...cu mortu’, şi vom avea angajaţi care să mâne caii şi să se ocupe de căruţe! Ei, ce zici?!
- Păi vreau mă prostule, vreau, râde ea luându-l în braţe şi sărutându-l pe fruntea transpirată.
- Dar... continuă el ducând degetul la gură. Nicio vorbă! Mormânt! De află careva că vine s-a dus naibii afacerea noastră. Ce?! se porni el apoi agitat, gesticulând de parcă ar goni nişte muşte. Nu destul m-au jecmănit ăştia doi hapsâni de fraţi. Ba dă-mi una, ba dă-mi alta, iar când aveam eu nevoie...de unde. Gata. Acum s-a terminat. Acum e ocazia mea şi n-o mai scap.
- Aşa facem, prostule! răde Sabina fluturându-şi poalele. Voi fi o doamnă mă! O doamnă elegantă şi elegată mă!
- Elevată, Sabino!
- Taci mă! Tuiii...ce o să moară de ciuda Didina şi Veronica luda. Uite aşa, aşa, îşi vor înroşi ochii de plăns de ciudă, ca şi cum ar curăţa ceapa toată ziulica, toată ziulica!
- Mai încet mă că te-aude toată strada şi apoi mai zici ca facem ceva. Tacă-ţi gura!
Sabina îşi trase salul peste gură, dar ochii îi râdeau şi o roşeaţă îi curinse obrajii.
#652112 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
PATRU FRATI 3 - de Tot Areal la: 20/06/2014 05:47:30
...

Veronica Bubulea, abia îşi sfârşi somnul de amiază, când în vârful picioarelor, fata din casă veni de-i întinse o hârtie.
- Ce-i asta?
- Acuşica venise, doamnă. O aduse poştaşul.
- Proasto! se răsteşte Veronica la biata fată. Crezi că nu ştiu că poşta aduce scrisorile?! Dispari de aici, urât-o!
Fata dispăru mai repede decât apăru, iar Veronica deschise stângaci scrisoarea rupându-i marginile plicului. O despăturii şi citi.
Un strigăt de spaimă o speriă pe fata din casă care se repede înapoi în cameră şi o vede pe doamnă, cum îşi făcea vânt cu mâna. Era toată palidă la faţă.
- Cum vine conaşu Leonid, să îi spui să vină degrabă la mine, dar de grabă, ca vântul să vină. Doamnee, mortu’ trăieşte.
- Cine mort trăieşte, doamnă? se sperie fata de cele auzite.
- Taci fă proast-o! Mortu’, cum care mort. Mortu’ lu’ stăpânu-to. Trăieşte... Doamneee.
Fata îşi făcu fugar cruce privind-o cu ochi gravi pe cucoana ce păru că-şi pierduse minţile, dar nu mai zise nimic, ieşi şi imediat ce veni Leonid acasă îl şi trimise la doamna în cameră.
- Mă ! Mă omule! Frate’tu mortu’, trăieşte! Îţi dai seama?! Nu-i mort mortu’!
- Ce măăă...? Ce spui ?!
Ea se întinde, i-a scrisoarea de pe masă şi i-o pune în palmă.
- Na, uite!
Leonid o citeşte grăbit, apoi îşi trece o mână prin părul rar.
- Trăieşte! George trăieşte! De unde a venit.... întoarce el repede plicul să citească expeditorul. Australia?! Tulai Doamnee, da asta-i la ailalt capăt de lume. Hăhăăuuu...dă el din mână încercând parcă să-şi explice sie-şi cât de departe vine asta.
- Vine să se stabilească aici. Vine, că a câştigat destul şi va începe aici o viaţă nouă, de boier! completează ea cu ochii lacomi. O viaţă de boier! De domn adevărat! Auzi tu, de domn adevărat!
- Ce vrei să spui?
- Nu fi prost ca fratetiu ăla mic mă! îl repede ea dându-i un şpiţ peste fluierul piciorului. Ce d*cu’ mă! Nu-ţi mere mintea. Vine ăsta, iar noi îl vom primi aici. Îl ţinem la noi până îşi găseşte o casă demnă de el, şi dacă ai puţină minte, vei face în aşa fel încât să dechizi o afacere cu el. Ce?! Cât timp crezi că tot o să stăm aşa, în clasa asta de mijloc? Gata, m-am săturat! Vreau să fiu o doamnă cu adevărat. Voi să merg la teatru, la operă, la circ...
- Hoo măi femeie?! Ce operă, ce teatru... de când avem noi aşa ceva în amărâtul ăsta de oraş. Poate circ, asta da. Te şi văd îmbrăcată ca o prinţesă de Pompadur în primul rând la circ de să sară maimuţa păduchioasă pe tine! Aoleooo, da ai minte femeie!
- Taci mă! Vine mortu’, ne ocupăm de el şi devenim domni. Trebuie să profităm de situaţia asta şi gata.
-Ţi-am zis eu că vreau să fac altfel?! Normal că aşa mă gândesc, dar daca şi aştialalţi au primit scrisoare din asta? Atunci? Ce facem?
- Cine să primească? Ăla mic? De unde mă! Ăla e prostu familiei mă, crezi că mortu’ nu ştie asta? Sau cine? Ăla mare. păi cu ăla s-a certat cel mai tare. Tu eşti singurul cu care s-a înţeles mai bine, tu l-ai iubit cel mai mult, ai uitat?!
Leontin se fâstâci încercând să-şi aducă aminte cum se înţelegea cu fratesu’ asta plecat. Şi nu-şi amintea nici să fi vorbit prea multe nici cu Veronica. De unde o fi ştiut ea cum s-a înţeles el şi mortu’...? Mister femeiesc.
#652113 (raspuns la: #652112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
PATRU FRATI 4 - de Tot Areal la: 20/06/2014 05:48:28
Didina aproape aţipi în şezlongul ei, când poştaşul o strigă încet din stradă.
- Coană Didinaa...! Aveţi o scrisoare.
- Eu ? se miră ea ridicându-se şi aplecându-se peste balcon.
- E adresa dumneavoastră, uitaţi, Strada Cocorilor, numărul 48. Deci, dumneavoastră.
- Bine, bine... iacă cobor îndată.
De cum primi misiva, se retrase iar în şezlong şi, în adierea răcoroasă a vântului prinse a o deschide. O citi si rămase cu gura căscată. Dintr-un salt fu jos şi porunci băiatului din casă să fugă într-un suflet la conu Aurel şi să-i zică să vină degrabă acasă că-i o poveste de viaţă şi de moarte.
Băietul se sperie când auzi asta.
- Doamnă Didina, daca e ceva, mai bine stau eu să vă ajut, vă apăr...
- Nu, fugi şi spunei...fugi de-i spune că vine mortu’ acasă.
- Ce să-i spun doamnă? se înfioară bietul băiat speriat.
- Fugi de-i spune..oh Doamnee, îşi pune ea mâna pe piept unde inima îi bătea nebuneşte,...fugi de-i spune că mortu de fratesu’ nu-i mort.
- Cine a murit?
- Taci mă d*cu’ şi fugi odată! explodează ea strofocându-şi părul vâlvoi.
Bietul băiat o sterse pe uşă fără să mai stea o clipă. Aurel veni într-un suflet acasă. Tot ce auzi din gura băiatului era că : „ Cineva mort vine, dar mortu’ nu e mort, dar vine la doamna...”
Zăpâcit şi asudat, Aurel intră în dormitor unde se retrase Didina.
-Ce s-a întâmplat? întreabă el speriat.
- Fratetu’ mortu’, vine acasă.
- Îi repatriază cosciugu’?! Ce nemernici! Cine face asta?
-Nu mă, nu...nu vine în coşciug...vine personal.
- Ceee?! Nici măcar nu l-au pus în coşciug? Păi se descompune până aici!
- Taci mă că nu se descompune! Tacă-ţi gura! Trăieşte! Mortu’ trăieşte!
- George trăieşte?
- Da... Uite, a trimis scrisoarea asta, îi întinde ea scrisoarea.
După ce o citeşte, Aurel o lasă să cadă pe masă cu un aer de superioritate. Ştiam eu că la mine trage.
-Ce să facă? e nedumerită Didina.
-Păi cui crezi că-i scrie, dacă nu fratelui mai mare. Ştie el că numai mie mi se poate adresa.
- Păi ăialalţi crezi că n-au primit scrisoare?
- Nuuu... Ştie el cui trebuie să se adreseze. Dacă nu fratelui mai mare şi mai răsărit decât toţi, atunci cui.
- Da cum o fi ştiut că tu stai cel mai bine?
- Eeee cum...nu ştiu, poate s-o auzit până acolo unde-i el, de cârciuma şi frizeria mea...numai aşa se poate, îşi ridică el bărbia în semn de superioritate. Apropo, de unde vine?
- Nu m-am uitat...
Întoarce el plicul şi vede – Australia.
#652114 (raspuns la: #652113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
PATRU FRATI 5 - de Tot Areal la: 20/06/2014 05:49:22
- Auzi, Australia...
- Unde vine asta?
- Aici...nu departe...ceva mai încolo de...cam între..pe aici...lasă mă Didino cu astea! se răşteşte el brusc. Bine că vine. Acum trebuie să-l primim cum se cuvine. Îţi dai seama, că, până îşi va lua o casă conform statutului său, de domn adevărat măi, va trebui să stea la noi. Nu e nimic rău în asta, doar aşa mai vorbesc cu el, şi poate întră în afacere cu mine. Imediat aş deschide o băcănie...şti unde? În colţ, lângă Tudose pielarul..acolo şi apoi aş mai deschide o măcelărie chiar în Piaţa Veche. Cum ies oameni de la biserică, cum vor lua carne de la noi.
- Cum mă Aurele? Crezi că vor cumpăra ăştia când ies din biserică?
- Păi da! De ce să mai bată drumul apoi să caute când aşa o cumpără de la noi şi merg direct acasă şi o pun în oală... într-o clipă-i gata ciorba.
-Dacă zici tu...
- Ai grijă! Nicio vorbă. Să nu afle hapsânii ăştialalţi de fraţi că şi vor tăbărâ ca ulii peste noi, numa’, numa’ să se lingusească la mortu’ să pună mâna pe bani. Ahhh..ce lacomi!
Şi când zice că vine? pune el mâna iar pe scrisoare. Aoleu! Asta soseşte mâine?!
- Mâine?!
- Da mă Didino. O fi avut scrisoarea întârziere.
#652115 (raspuns la: #652114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...