Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

*****


de Tot Areal la: 20/06/2014 08:07:22
voteaza:
Toamna fusese seacă şi uscată, apoi, către sfârşitul lui octombrie, porţile cerului s-au deschis lăsând puhoaiele să inece pământul. Pământul până mai ieri uscat, se transformă într-o pastă lipicioasă în care picioare se afundau până peste glezne. Nu dorea, toamna, să plece fără să-şi fi pus amprenta asupra anotimpului ce-l stăpânea. Pădurea, prin care până nu demult vântul se juca printre frunzele ruginii întărite de vremea căderii, era acum golaşă. Nu se mai vedeau decât crengile uscate ce păreau a fi degetele uscate ale unui uriaş carbonizat. Şi ploua şi ploua. Cerul gri-cenuşiu părea că stă agăţat de vârfurile copacilor şi că nu mai vrea, sau nu mai poate să plece.
- Nu ştiu daca am ales bine momentul, zice Sergiu zâmbind usor ironic întorcându-se spre Marcu ce venea îmediat în spate.
- Asta-i vremea bună...acum muşca peştele, îi răspunde acesta din urmă respirând cu greu după efort şi oprindu-se o clipă. Ai să vezi că am dreptate..., porni el din nou smulgându-şi un picior din strânsoarea noroiului.
- Şi cu...blestemul...ce facem ? se ruşină puţin Sergiu.
- Doar nu crezi în aşa ceva ?!
- Cred, nu cred, dar există.
- Eeee există, se vorbeşte doar, asta-i o mare diferenţă. Spune-mi tu, de când a dispărut fata aia, ai mai auzit să se întâmple ceva aici ? Şi câţi nu vin aici la pescuit.
- Şti bine că nu mai vine nimeni pe aici. Un timp a fost şi interzis...
- Bine, a fost interzis că făceau ăia cercetări nu de altceva, dar, să fim sinceri, cine draq mai crede în blesteme în zilele noastre.
- Sincer, nici eu nu cred, dar..cine mai stie.
- Mai bine te-ai gândi cum facem să instalam cortu'. Va trebui să adunăm ceva crengi să punem pe jos, altfel am încurcat-o, în noroiul asta nu putem face nimic.
- Păi şti ce ?! Eu zic să întindem pasu', altfel ne apucă noaptea pe drum şi atunci chiar ca am încurcat-o, râde Sergiu scuturându-şi stropii de nori ce-i ajunseră pe faţă.
- Păi dă-i bătaie..tu şi blestemele tale...mormăie Marcu încet.
Lacul din pădure părea că fierbe de la picurii de ploaie. De la atâta apă, totul era alunecos, în special iarba amestecată cu noroi de pe mal.
- Hai să strângem ceva lemne şi vreascuri să avem pentru cort şi să facem foc, spune Marcu agăţându-şi cu atenţie rucsacul de crengile unui copac spre a nu-l lăsa în noroi.
- Ce foc o să mai facem cu lemnele astea ude...
- Las' că ne descurcam noi, hai numai să montam cortul, apoi ne descurcam noi.
Se înserase de-a binelea când sfârşiră să monteze cortul. Spre a fi mai siguri că nu-l va lua vântul, îl legară în plus cu nişte sfori de doi copaci mai apropiaţi. Sforile întinse vibrau ca niste corzi.
- Totuşi, dacă o să toarne mai tare, mă tem că o să se ude şi înăuntru.
- Atunci mergem la casa pădurarului, cel puţin nu ne plouă.
- Vorbeşti aiurea... Eu nu intru în dărâmătura aia...
- Ce dărâmătură mă, că-i din cărămidă.
- Da şi părăsită de 5 ani...Trebuiau s-o dărâme naibii.
- Pentru cazuri extreme e bună. e adăpost doar..
- O fi, dar nu pentru noi.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


***** 2 - de Tot Areal la: 20/06/2014 08:08:17
- Şti ce, hai să dăm la peşte, vorbim doar să nu tăcem, zâmbeşte Marcu lovindu-l în glumă pe Sergiu în coaste.
Întunericul se lăsă parcă deodată. Ploaia se opri preţ de câteva minute ca apoi să înceapă iar.
Reuşiră să facă un foc mic ce pâlpâia vesel în bătaia vântului şi după o masă frugală, îşi aprinseră câte o tigară.
- De era lună mai mergea, mai vedeam ceva, dar aşa... se joacă Marcu cu jarul ţigării desenând cercuri prin aer.
- Cred că aşa o să mă apuce un somn spre dimineaţă, zice Sergiu căscând zgomotos si cu poftă, de-i trosniră fălcile.
- Măcar de-am prinde ceva...
Ploaia se opri după miezul nopţii. În schimb se înteţi vântul care prinse a imprăştia norii lasând un colţ de lună să-şi facă o scurtă apariţie.
Dintr-o dată, Sergiu sare în picioare.
- I-a uite ! arată el cu mana spre casa părăsită. Să fiu a naibii de nu s-a aprins o lumină.
Marcu aruncă o privire spre ruina întunecată.
- Începi să vezi lumini, sau acum crezi că mă poţi speria..hahaha..ţi-ai găsit pe cine să sperii.
- Să mor eu că am văzut o lumină, ca şi cum ar fi aprins cineva ..o lanternă ceva...
- Şi ce ţi se pare aşa ieşit din comun ? Chiar poate este cineva acolo..doar nu am închiriat pădurea pentru noi, nu ?
- Mda... chiar, poate că mai e cineva... se linişteşte Sergiu aşezându-se langă foc.
Uitară pe moment de întâmplare, doar Sergiu , mai arunca câte o privire fugară spre casa părăsită ce, întradevăr, rămânea cuprinsă în întuneric.
Începu să picure iar.
- Hai să mai punem pe foc, altfel se stinge...hotărăşte Marcu.
Adunară aşa la-ntâmplare, pe pipăite niste vreascuri şi lemne, dar focul ce prinse viaţă le devora cu lăcomie.
- Ne trebuie ceva mai serios, un butuc ceva...
- Stai că am văzut eu ceva, undeva p-aici prin spate, îşi aminteşte Marcu rotindu-se după cort.
- Uite ! strigă Sergiu arătând cu mâna spre casa părăsită de unde licărea o lumină mică. Ce ţi-am spus, uite...
O văzuse şi Marcu acum şi rămase uimit.
- Da mă...i-a uite... se miră el.
- Crezi că e pescar ?
- Habar n-am, poate...ştiu eu...
- Ce facem ? Mergem să vedem ce e ?
- Cee ?! Pentru ce să mergem ?Ce mă interesează pe mine cine e...
- Întrebam doar...
- Bine măcar că acum ştim că nu suntem singuri, zâmbeşte Marcu.
Mai trecu o oră bună când dinspre casa părăsită se auzi un râset de copil. Padurea răsună de acel râs subţire, colorat.
- Astia-s copii ?se miră Sergiu. Numai din sat pot fi, că ăstia cunosc locurile. Te pomeni că vor să ne sperie.
- Hai măi..stiu că i-am văzut doar, când au aprins lanterna.
- Da ce părinţi au, să-i lase aşa în toiul nopţii şi pe vremea asta.
#652116 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
***** 3 - de Tot Areal la: 20/06/2014 08:09:17
O lumină mult mai puternică lumină casa şi imaginea unei fetiţe îmbrăcate într-o fustiţă şi cu codiţe împletite se văzu clar cum alerga în jurul ruinei. Râdea şi se uita în urmă ca şi cum se juca cu cineva.
- Da ştiu că se joacă ăstia. Chiar nu le e somn ? cască Sergiu.
- Da câţi ori fi ?
- Cine ştie,fi sigur că au venit mai mulţi...
Fetiţa râdea şi o luase la fugă pe mal spre ei. Luna se ivise iar scurt luminând suprafaţa lacului şi malul din jur. Acum se profilau şi siluetele lor mai bine. Fata se opri la vreo cinzeci de metri şi le făcu cu mâna. Sergiu îi răspunse zâmbind fluturându-şi mâna.
- I-a uite, au chef de joacă...
- Copii... sunt rezistenţi copii ăstia...nu le e somn lor...
Fata se apropie şi mai mult.
- Ce faceţi aici măi ? Vouă nu vă e somn? o interpelează Marcu curios.
Fata nu îi răspunse, izbucni în râs şi o zburghi la fugă înapoi spre casa părăsită, dar se opri o clipă şi se întoarse spre ei şi le aruncă un sal pe care îl avea în jurul gâtului, apoi o luă la fugă.
- Heiii...i-aţi asta-napoi ! îi stigă Marcu după ce ridică şalul din iarba udă.
- Du-te şi dă-l înapoi...
- Nu mă duc nicăieri, las că vine ea după el, şi-l înfăsoară Marcu pe mână.
Orele treceau şi începea să se lumineze de ziuă. Era prima zi când soarele îşi făcu o palidă apariţie. Norii se răsfirară şi ploaia încetă complet.
Dinspre pădure se apropia un grup de oameni. Erau săteni. Curioşi se apropiară de cei doi.
- Bună dimineaţa ! spune Sergiu când aceştia se apropiară.
- Bună să vă fie, răspunseră ei.
Erau sase persoane. Patru femei si doi bărbaţi, dintre care unul era pădurarul.
- Merge ceva ? se interesează acesta vizând pescuitul.
- Nimic...ridică Marcu din umeri.
- De mult aţi venit ?
- De aseară.
- Aţi stat peste noapte ? se miră el. iar femeile din spate facură ochii mari.
- Da, suntem cu cortul...
- Băiete, vine mai aproape o femeie din grup privind cu interes spre şalul pe care acesta încă îl avea înfăşurat pe mână căci îi tinea cald. De unde ai asta ?
- Ăsta... ? întinde el mâna.
- Da, şalul ăsta...
Femeia îl i-a şi îl desface în bătaia vântului. Avea brodat un desen cu o două iniţiale dedesubt.
- De unde ai şalul repetă ea întrebarea.
- De la copii ăia ce s-au jucat azinoapte la casa părăsită.
- Ce copii ? se miră pădurarul.
- Nu îi cunosc..s-au jucat, au fugit au râs...
#652117 (raspuns la: #652116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
***** 4 - de Tot Areal la: 20/06/2014 08:10:29
- Câţi erau ?
- Nu ştiu..fugeau se jucau...
- Ai văzut mai mulţi ?
- Am văzut numai o fetiţă..pe ceilalţi nu i-am văzut..dar erau mai mulţi căci doar nu se juca fata singură. Se tot alergau...
- Cum era fata ? întreabă femeia ducându-şi şalul la gură într-un gest de a-şi opri plânsul.
- Păi...cum am văzut-o noi..se întoarce el spre Sergiu să-i întărească spusele... era aşa, mai micuţă, cu o rochie..
- Avea părul prins în două cozi, îşi aminteşte Sergiu brusc.
Femeia începu să plângă. Celelalte femei prinse a boci şi ele. Atunci bărbatul celălalt făcu câţiva paşi spre băieţi şi le întinse o fotografie.
- Pe ea aţi văzut-o ?
Marcu şi Sergiu îşi întinseră gâtul sî vadă şi cu toata că fata nu se apropiase prea mult de ei, o recunoscură imediat.
- Daa, ea era, e acolo în casa părăsită, cred că au adormit acum.
- Nu, zice bărbatul. Nu e nimeni acolo.
- Sigur aţi văzut-o ? mai întreabă pădurarul odată.
- Da domnule, s-au jucat toată noaptea..ne-a dat şalul ăsta...
- E fata noastră, zice femeia care plângea. S-a înecat aici în lacul ăsta acum un an...
Sergiu şi Marcu făcură ochii mari.
- Am venit să facem patrastas aşa cum se face la noi, continuă femeia. Fata pe care a-i văzut-o, era fata mea...
- Nu se poate ...haideţi să mergem la casa părăsită să vedem, nu e convins Marcu. Nu există aşa ceva, doar s-au jucat toată noaptea aici.
- Da, aţi văzut, o fată care alerga, şi probabil lumină aprinsă în noapte, spune bărbatul.
- Da, exact...
- Nu sunteţi singurii care aţi văzut-o...au mai văzut-o şi alţii, dar...
- Dar ce? întreabă Sergiu
- Nimic.. ziceam doar aşa.
- Ar fi bine să plecaţi acum, spune pădurarul. Va veni lume multă aici şi...
- Da, sigur, oricum, vroiam să plecam.
Fără să mai aştepte, îşi strânseră la repezeală undiţele şi cortul şi porniră spre drum fără să scoată un cuvânt, fără să mai privească înapoi.
#652118 (raspuns la: #652117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...