Dominica pa-nsarace

In jurul lui uica Pavel dominică pă-nsărace
pă ulica prinșipală întreaga soșietace
dân sătucul giă pă geal s-o astrâns, ca să-i asculce
întâmplări giă gost și paor,pân orașul mare-avuce.
Cuprins parcă-n megitații pântre ghinți lă spuse tare:
-A mai bună dântre toace fu la zoo cu-arătare
giă joavine nemblânzâce șie-s la noi niecunoscuce,
nu ca lupul sau ca ursul or ca biecele cornuce.

După ștraful giă întrare am văz’t pajișce bogată,
ungeva în gepărtare pășcea o zevră vărgată.
-Cum arată?cum arată?... întră lumea în mirare
- Ca măgarul lui Istrace ,dar mai gras,nu zbiară tare
că s-o așăzat pă tronul văpsît proaspăt giă curând
ș-o rămas dungat pă space alb șî niegru alcernând,
încât ploaia șie ploiasă n-o putut s-o puțulească
c-așa bine s-o fixată cu pucere –mpăracească.

Apăi văz’t-am o jirafă ,o intruză arătare,
Sandu lu' Tontiku-ntreabă:-Cum îi la înfățoșare?
-Ca măgarul lui Istrace –zâșie uică-a doua oară
cu gâtul o măhăhaie și pișioară subsuoară!
Intr-un colț,mult mai retrasă, sta o namilă cu-n corn
drept pă nas crăscut aiurea și sulfa ca dântr-un horn.
Iară, Sandu îl întreabă:-Cum șî șinie-i astă fiară?
-Șod ca șăful lui Istrace ,rinoșier la el în țară.

Să propciră -apoi pă gânduri,când plecau cu tăț’ acasă,
de catârul lui Istrace, că-i giă viță- atât de-aleasă!