Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Teritoriul vol 5


de sami_paris74 la: 06/02/2015 04:17:23
modificat la: 06/02/2015 04:18:50 arata originalul
rezumat: despre tigani si numai despre tigani
taguri: Salonul sami 
voteaza:
Teritoriul.

Prima parte.

Eu Samson Athinganos, am crezut încă din fragedă pruncie în libertatea mea, sunt născut pe data de 23 aprilie 1853 şi întreaga mea familie a fost dată în proprietatea unui domn românesc, dar familia mea nu se compunea doar din părinţi, fraţi şi surori. Familia mea era foarte numeroasă, pentru că tata avea nouă fraţi şi mama avea şapte şi cu toţii aveau la rândul lor copii. Aşa că noi ţiganii trăiam într-un grup mult mai mare care se numea « şatră » şi aşa mai departe (fiindcă n-o să vă plictisesc de la început înşirându-vă toate numele şi toate persoanele care făceau parte din familia mea şi din şatră) Tatăl meu era poreclit Samson uriaşul, Samson vrăjitorul, Samson bulibaşa.
Mă pregătesc să scriu pentru posteritate ciudate întâmplări ale vieţii mele; aşadar, cu frageda mea copilărie şi-mi voi urma povestirea an cu an, până când voi ajunge la acea dată fatidică a vieţii mele, cu vreo 12 ani mai în urmă, când în vârstă de 28 de ani, am înţeles că tata mă voia să fiu un om învăţat, boierii din acele timpuri cereau fete tinere de la bulibaşa tatăl meu, ca să se distreze şi de fiecare dată când era o petrecere mai mare, tata le aducea personal la curtea boierească.În schimb boierul îi plătea câţiva galbeni pentru fiecare fată.
- Să nu-mi aduci mie aici babe! Ai înţeles bulibaşă Samson?
- Boierule, am adus numai fete tinere, nici una nu depăşeşte 15 ani!
- Mărite boier te-aş ruga, dacă mare îţi este inima, să primeşti toţi galbenii înapoi, şi în locul lor să-mi împrumuţi nişte cărţi.
- Pentru ce-ţi trebuiesc cărţile?
- Sunt pentru unul din copiii mei mărite boier!; vreau să înveţe carte.
O dată cu primirea cărţilor, viaţa mea a început să capete « fericirea supremă » din care n-am mai reuşit niciodată să trăiesc fără ele. Cărţile pentru mine însemnau viaţă, şi ca să trăiesc mereu fericit citeam în fiecare noapte şi în fiecare zi, aceleaşi cărţi, aceleaşi întâmplări, până când intro bună zi le ştiam pe dinafară pe toate.
Această carte pe care o scriu în acest moment, nu este prima.De fapt am scris mai multe cărţi, primele sunt aşezate în mintea mea, ca într-o bibliotecă, aşa că încep să aştern pe hârtie puţin câte puţin, câte ceva din istoria neamului nostru ţigănesc şi mai ales istoria, pe care eu am învăţat-o de la bunici şi de la tatăl meu. Pentru mine bunicii mei au fost cei mai mari maeştrii ai istoriei orale - Mi-au fost timp îndelungat cei mai buni profesori şi cei mai buni prieteni.
Cititorii mei să nu se mire niciodată de iscusinţa stilului meu; şi doresc din toată inima să se ştie că eu însumi, Samson Athinganos, scriu această carte, pentru a (imortaliza) amintirile, nădăjduind prin asta că retorica va înlocui sărăcia unor subiecte şi că stilul plăcut va acoperi viciile. Aici vă jur: să moară fraţii mei şi mama şi tatăl meu, eu sunt şi secretarul şi cronicarul cel mai renumit din aceste timpuri întunecate.
Şi astfel, ce răsplată aş putea să aştept --- pentru bucuria mea personală de « a scrie »?
Aş vrea să menţionez că această scriere, nu este singura istorie a vieţii mele, mai am încă o scriere în bibliotecă, adică vreau să spun în biblioteca minţii mele şi această carte din mintea mea este destinată arhivelor « istoriei ţiganilor »
Viaţa ţiganilor este o poveste, puţin plictisitoare, cu care nu m-am mândrit niciodată şi pe care am scris-o doar la cererea inimii mele.
Adevărul adevărat este că pe atunci (cu cinci ani în urmă) aveam şi alte minunăţii de făcut, aşa că am făcut eu primul pas pentru cultura unui alt ţigan, pe care l-am învăţ alfabetul şi care la rândul lui a început să citească toate cărţile din biblioteca mea, cerându-i umil să mă ajute la scris şi să păstreze echilibrul frazelor şi să – mi corecteze unele greşeli de repetiţie şi chiar unele contraziceri cu mine însumi. Mărturisesc şi-mi cer scuze cititorilor ca aproape toate întâmplările scrise de elevul meu, cel puţin câteva istorii povestite de bunicul Pliniu cel Bătrân, le-a scris tot după indicaţiile mele.
Şi pentru că toţi ţiganii din şatra mea erau sclavi, iar eu eram considerat cel mai învăţat ţigan din acele timpuri, şi în acest fel am fost eliberat de tata şi de conştiinţa mea, iar elevul meu a devenit sclavul meu personal.
Sclavul - scrib, şi-a format stilul după al meu cu atâta inteligenţă, încât, după terminarea operei, nimeni n-ar fi reuşit să deosebească ceea ce fusese scris de mine de ce scrisese el.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...