regasire

Trăim orinzontal. Trupul meu peste al tău.
Ai ceva ce mă învăluie şi pierdut, mă uit la lumea ta de inoceri,
Doamne, care mi-o fi numele,
Căci dezbrăcându-mă mereu devin doar piele goală
Albă , lăptoasă, strigătoare;
Aş fi vrut să mă joc căci sunt la fel ca cel de ieri
Indiferent de numele de azi,
Sunt mereu la fel – băiatul mamei
Dar ceva parcă mă nemulţumeşte, mă trage ‘napoi
Printre degetele moi îmi caut respirarea-
Care mi-e numele?


Trăim orizontal. La ceas pierdut de seară.
Eu te iubesc . Tu mă iubeşti.
Te rog rosteşte-mi numele,
Te rog deschide-mi ochii şi şopteşte-mi să tac.
Mai adâncă dragostea ta,
Mâna ta pe umărul meu, sălbatic mereu,
Şopteşte-mi uşor cum susură râul când coboară-n aval
La matcă, cand seara turmele de oi prea pline
Se-ntoarnă-n sat, şopteşte-mi să te sărut mereu
În noaptea reveriei care se naşte,
şopteşte-mi încet numele meu.