|
te provoaca sa gandesti
Cu mii de ani-naintea
Crăciunului, în Nord Un zeu sărbătorea pe fiica-i Bucurie Când fiul său Tristeţe De Anul Nou pleca Fără să ştie unde Şi pentru câtă vreme În noaptea-ceea zeul Ce hotărăşte soarta Cu un blestem pe buze S-a-nchis într-un cristal Din câte ning în lume Şi se topesc pe faţă Nu îl gaseşte nimeni Pe buze sau în ochi Ca să destrame vraja Ce face-n fericire Să ne-amintim tristeţea Ca pe un fiu pierdut...
comentarii (2):
Craciunul nu este o zi SFANTA
- de
(anonim)
la: 31/12/2004 18:29:09
Craciunul nu este o zi SFANTA. Nu am gasit scris in Bibilie ca ar trebuii sa-l sarbatorim ca fiind ceva sfant si Isus nu a avut pretentia sa-I sarbatorim ziua de nastere. Printre altele imi place TRADITIA CRACIUNULUI ; acea atmosfera de pace,dragoste si in special cea din familie.
|
 loading... |
Să nu ajugem ca şi în povestea "Sarea în bucate".
De fapt cine s-a închis în acel cristal?
Metaforic vorbind un fulg de nea nu se poate compara cu un cristal.
Zeii nu pot fi şi vrăjitori. Aşa că nu poate exista nici o vrajă.
Crăciunul aduce numai bucurii, indiferent de starea sufletească din acea zi sfântă.Iar pentru un părinte copii reprezintă lucrul cel mai sfânt din lume.Fericire nu există decât în basme. Unde oare poate pleca un fiu, cu aşa nume, care inspiră teamă şi dezamăgire? Acolo unde există multă linişte sufletească, speranţă, unde? de găsit nu va vrea nimei să-l găsească.