Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Septembrie...


de Omerta la: 28/08/2018 22:27:29
rezumat: Putina luciditate
taguri: ceai albastru La_o_cafea 
voteaza:
Cand eram copil, ma intrebam ce miros are praful, acela de pe coperta cartilor vechi, puse cu grija intr-un manunchi de rafturi, in care nu s-a mai umblat de mai bine de 30 de ani. Care-i praful si care-i coperta...?
[…]
Priveam, sezand cu pricioarele incrucisate pe podeaua alb-verzuie, luciul cartilor noi, le simteam mireasma, cerneala proaspata.
Era liniste...
Undeva, in capatul unui coridor scurt, o voce de femeie brazda injuraturi la telefon, tusind apasat de la fumul de tigara. Se simtea aroma de cafea; cineva facea undeva in depozit. Dimineata spintecase nu demult cerul cu vapaile rosiatice ale unui rasarit, parca, desertic.
Septembrie cu carte si miros de cafea...
Incepusem de-o vreme buna sa lucrez printre carti, insa tot trebuia sa ma lupt cu raftul de Istorie-Politica si cu Paideia. Imi placeau diminetile, mai precis cele 30 de minute dinaintea deschiderii. Totul era nou, proaspat si curat. Cerea o oarecare veneratie locul acela scufundat in jumatati de umbra, lumini aievea si licariri fugare ale literelor aurite de pe cotoare. Ca un templu al unor zei demult apusi...
Traiam acolo. De dimineata pana noaptea insiram mii de pasi pe podeaua de marmura albicioasa cu modele verzui. Aveam cateva tigari, o galeata de cafea in depozit si foarte multa carte. Uneori ploua si aveam timp mai mult sa fac fix ce faceam dimineata: sa ma asez pe podea si sa ma pierd intre carti.
Visam sa scriu... si era atat de departe. Inhalam autori ciudati, imagini cu maini si ochi, blocuri rosiatice cu batai de inima negre si rafturi cu ultime suflari. Imi placea ultima tigara, pastrata pentru seara, la inchidere.
Si gustul a ceea ce-a mai ramas in ceasca de cafea: praf si carte, cu putina apa de pe boabele maronii...
[…]
Dadusem teste si, candva aproape de sarbatori, primisem o scrisoare. Avea sigla unei edituri pe colt, un patrat negru cu rosu si alb. Ma gandeam ca m-au respins. De fapt cine eram eu sa-mi permit sa visez atat de departe? Sa lucrez tocmai cu ei; pana si scrisorile lor erau frumoase, cuvintele alese, cumva ca o atingere de aripa... sau asa mi se parea atunci. Scriau cu cerneala neagra.
Ma oprisem intr-o cafenea in acea seara, cu putinii bani pe care-i mai aveam, cu acea ultima tigara ce trebuia s-o fumez in librarie si cu scrisoarea. Mersesem singur; nu inteleg de ce ma temeam. Poate... de mine. Deschisesem scrisoarea dupa vreo trei fumuri si incepusem sa citesc.
Doamna nu parea foarte multumita. N-am terminat de citit... am inchis si ochii si scrisoarea si mi-am continuat tigara. Nu intelegeam … nici nu-mi bateam capul. Eram prea dezamagit sa mai ajung pana la semnatura cu cititul...
[…]
Trei zile mai tarziu merg din nou in cafenea. Ma retrasem cumva din lume, ma speriam de mine si ma uram adanc. Cafea era, cate-o tigara pe ici pe colo, carte si tramvaie... Ajunsesem la aceeasi masa. Era atat de frig, incat mi se parea ca fumul ingheata si se sparge – nu eram beat, desi ma intrebasera cei cativa prieteni care aparusera mai tarziu seara daca sunt.
-Da-mi sa vad scrisoarea! topai una dintre prietene.
-N-ai ce. Nu m-au luat, oftai eu.
-Da-mi, odata, aia! racni ea, infigandu-si mana in buzunarul meu. “... Din pacate inca mai aveti de lucrat la … insa ma voi gandi la o carte pentru dumneavoastra dupa sarbatori” citi ea cu voce tare. Ba, esti prost! De ce mama dracului nu citesti pana la capat? Te-au luat, omule!!!
Ametisem. N-am simtit niciodata o explozie de aproape, insa undeva in piept, ceva a fulgerat atat de intens, incat simteam cum mi se cutremura oasele.
In 7 ianuarie ma prezint la posta, tremurand ca un rabin electrocutat, sa ridic un plic mare portocaliu cu o carte si doua contracte.
Au urmat luni de lucru pe text, cafea, tutun si miracole. Fraza cu fraza, pagina cu pagina, spintecate si latite, intoarse si coapte, sterse si rescrise. Zilele se amestecau cu noptile si de fiecare data simteam rasplata cand intorceam urmatoarea pagina. Literele erau vii, pulsau viata... si acum o fac.
Carte zi si carte noapte, muzica, tutun si cafea... si a meritat revelatia de la sfarsit. Dac-ar fi sa dau timpul inapoi, as face exact aceleasi alegeri.
In tarzii ceasuri, multumesc celor care au fost acolo...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


Omerta - de alex andra la: 30/08/2018 17:41:07
Frumos text. M-ai facut sa simt parfumul ala inconfundabil de carte veche. Multumesc:)
#655888 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
superb - de INSULA ALTUIA la: 02/09/2018 14:46:56
text,tutunul,praful o combinatie deosebita,trairi emotionante,bravo!
#655891 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de latu la: 19/09/2018 09:38:37
M-ai facut sa simt. Si nu e prima data. Multumesc!

Totusi:
"Trei zile mai tarziu merg din nou in cafenea. Ma retrasem cumva din lume..."

N-ar suna mai bine "retrasesem"?

Ciao si bafta cu urmatoarele proiecte...
#655908 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Frumoasa - de ionbarb la: 21/09/2018 08:48:56
Combinatia de carte veche, cafea și tutun. Parcă m-am simțit intr-o imensă bibliotecă plină de carti vechi, gustând ceva din felul de a fi al unor înaintași îndepărtați...
#655910 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...