Contextuale

Traversăm o perioadă care poate oferi, în cazul în care vrem asta, un bun prilej de introspecție. Captivi între ziduri și, cu precădere, între propriile frici, ne dăm seama că tot ce ne-am imaginat despre noi ca realitate socială este, de fapt, o însumare fragilă de convenții declamate, dar neparticipate lăuntric, care își pierd închegarea la primul talaz. S-ar parea că, dincolo de libertate, omenirea își pierde gradual iluziile despre sine.

Frica pare că ne însoțește pururea ca indivizi și ca societate. Stă pitită prin ungherele întunecate ale mentalului individual si colectiv și așteaptă momentul oportun să germineze hâd și purulent. Ca să fim drepți, frica are o contribuție importantă în supraviețuire. E important să îți fie frică de ceea ce te poate distruge. Problema e când oamenilor le este frică împreună. Când frica devine generală și disproporționată, rațiunea moare. Pe cadravul acesteia se înrădacineaza rapid întru manifestare diverse lighioane inepte și monstruoase. Frica te poate ajuta să supraviețuiești dar, nu există barieră mai mare ca ea pentru evoluție.

Contextul actual se dezvoltă independent de acțiunile noastre. Tot ceea ce pare posibil e un fel damage control. Atunci când umanitatea ia o pauză pentru câteva luni, pântecele refuză să colaboreze. Poți suspenda la nivel de idee activitatea umană dar nu poti stăvili pântecele. Un motiv valid pentru frică ar putea să fie ceea ce vine după, nu ceea ce e acum.

Se poate imagina, bunăoară, un sistem universitar unde toate cursurile cu număr mare de auditori să fie desființate. Se poate imagina o lume în care toate evenimentele sportive să fie cu număr restrâns de spectatori, o lume în care avioanele să transporte de trei ori mai puțini pasageri cu un cost al biletelor de trei ori mai mare, o lume în care magazinele să accepte un număr fix de clienți la un moment dat. Se poate imagina o lume în care sectoare întregi de activitate să fie distruse sau restrânse cu pierderi de milioane de locuri de muncă, o lume în care economia bazată pâna acum pe servicii să dispară pentru că omenirea suspendată si-a dat seama ca poate supraviețui foarte bine și fără multe din ceea ce păreau necesare până acum.

Cine ar fi cei vulnerabili într-o astfel de realitate? Destul de ușor de imaginat. Dacă lucrezi într-un sector de activitate ce nu cere muncă calificată atunci ești vulnerabil, concurența va fi probabil mult mai dură. Dacă faci o meserie calificată dar calificarea ta se poate obține ușor, viitorul nu e roz. Dacă lucrezi în servicii, turism, restaurante... mult noroc. Cine e în siguranță aproximativă? Sistemul medical (doctori, asistente, inhaloterapeuți, ergoterapeuți etc), cei care lucrează în livrări si distribuție și sectorul agricol/zootehnic. Această siguranță e relativă. Consider că o sa crească numărul de jafuri, furturi, tâlhării atunci când urmările punerii omenirii pe pause vor deveni evidente în economie.