Apoi mi-am amintit!

In bezna noptii aud un om racnind.
Ii dibuiesc ochii scanteietori printre ramurile inverzite ale unui copac. Erau verzi ca apele oceanului. Lacrimi cuminti tasneau cu presiune mica, scurgandu-se pana sub barbie, saturand iarba barbii. Tenul masliniu i se contopea in negura noptii si doar siragul de perle al gurii, frumos conturate, ii mai lumina chipul.
Imi apropii raza cadaverica de obrazul lui, mangaindu-l.
"Eu sunt Luna", ii soptesc zambind rece.
Isi ridica ochii, inecati in propriile-i marii, privindu-ma sfidator. "Ei, si!", il aud suierand printre dinti. Apoi rosi.
Se intoarse pe calcai, indepartandu-se. Il privesc cu ochii goi si reci.
Se opri la marginea paduri, unde carute colorate stationau in sir indian. Se aseza pe un bustean din imediata apropiere a unui foc. Isi lua ghitara, strangand-o cu dragoste la piept.
Zambi. Degete puternice gadilau delicat corzile, trezind padurea adormita.
O tiganca batrana ii servi cafeaua intr-o cana din aluminiu. Un caine mare si cam urat isi puse botul pe genuchiul tiganului. Cativa puradei, bateau mingea tipand cat ii tineau gura.
Dar tiganul continua sa cante. Muzica rasuna trist in padurea trezita la viata.
Isi sterse lacrimile cu dosul palmei, privindu-ma.
Zambea.
Apoi mi-am amintit. Tristetea si lacrimile varsate din belsug, se chemau Dor din Dragoste.

Casc. Inca mai vreau sa-mi intalnesc iubitul, dar el intarzie si azi.
Imi asez parul balai in bratele pufoase ale unui nor si inchid ochii. Ca prin vis aud un glas de copil chicotind vesel:

"Buna dimineata Soare"