Nu stiu exact ce sa zic despre adolescenta.E o perioada dificila,de tranzitie,cand totul ti se pare complicat,cand incerci din rasputeri sa te afirmi si sa fii mai mult decat un simplu copil mai mare.E vremea in care realizezi ca nu mai esti rasfatatul fara griji de pana acum si cand trebuie sa ai mai mult curaj ca niciodata,e rastimpul in care iti descoperi puterea,si nu ma refer la muschi(desi ar putea fi si asta o chestie),ci la puterea de a uita,de a o lua de la capat cand simti ca toata lumea e impotriva ta si de a incerca si fii mai bun.Dar de fapt ce inseamna sa fii mai bun?Inseamna sa treci fericirea ta pe plan secund si sa te gandesti mai mult la ceilalti,sa te intrebi cum poti sa ii faci pe ei mai fericiti.
Cu ocazia trecerii de perioada copilariei descoperi ca nu ai puterea sa treci peste propriile sentimente si tot acum apar in minte multe intrebari ce raman fara raspuns doar pt. ca adultul de langa tine nu are timp de prostiile tale.Incerci sa te gandesti de ce unii oameni primesc totul,pe cand altora dorintele li se indeplinesc abia cand au renuntat la ele si te intrebi de ce o inima nevinovata trebuie sa aiba de suferit de pe urma unei minti incapatanate.Acum apar tentatii si depinde doar de tine sa ai vointa sa le ignori.Acum e si vremea cand iti complici singur existenta,pt. ca apoi sa incerci rezolvi totul,fara sa reusesti.E perioada in care ai primele dezamagiri de natura emotionala,cand traiesti sentimente contradictorii,cand ii spui cuiva "te urasc",dar de fapt vrei sa-i spui "te iubesc",perioada in care o iubire neimpartasita iti lasa inima golita de sentimente,dar in acelasi timp,gata sa o iei de la capat;acum afli ca de fapt un sentiment nu se exprima,ci se simte,dar adolescenta e si vremea in care realizezi ca nu te-ai indragostit de o persoana,ci de o imagine perfecta a acelei persoane,creata in propria minte,imagine care in realitate nu exista.
Pt.mine,adolescenta a insemnat sa dau "delete" tuturor amintirilor si sa o iau de la capat cu o cu totul alta personalitate,cu alte vise.Totusi,e cea mai frumoasa parte din viata,e perioada in care te simti copil si adult in acelasi timp.Acum descoperi prietenia adevarata,care e foarte greu de gasit,si incepi sa te intrebi daca prietenia depinde doar de exterior,sau vine din suflet.Poti sa fii prieten cu cineva,daca inainte il detestai?Se poate,daca acel om iti dovedeste ca ai fost pur si simplu nebun cand nu il suportai.Când vine vorba de prietenie, cuvintele ”minciuna” sau ”tradare” nu exista decât in dictionar.
Acum faci cele mai multe greseli,dar important este ceea ce inveti din ele.Adolescenta e ca o furtuna de sentimente si trairi,azi ai totul,maine,tot ce aveai se transforma in scrum(cel mai adesea visele),cam asta ar fi termenul alaturat langa cuvantul adolescenta.In aceasta perioada incepi sa iti formezi pareri care,din pacate,de multe ori,se dovedesc a fi total opuse realitatii.Ti se pare ca viata e un labirint care duce spre acelasi loc,tu alegi drumul care ti se potriveste,cel scurt sau cel lung.Multe lucruri se petrec mult prea repede pt. a putea reactiona,asa cum multe lucruri se petrec atat de greu incat pana la finalizarea lor pare ca a trecut o vesnicie.Asta e frumusetea adolescentei.Perioada in care vezi un baiat,il consideri dragut,apoi avanseaza la stadiul de perfect,usor-usor devenind eroul inimii tale,pt.ca apoi sa ajunga doar un gunoi in cosul cu amintiri.Trebuie sa inveti sa vezi dincolo de aparente,dincolo de o fatza de inger.Poate in spatele acelei fetze se ascunde o persoana mult mai rea decat alta care da impresia de rautate.Adolescenta e vremea in care cele mai multe sperante devin doar cuvinte fara sens,perioada in care trebuie sa renunti la cele mai multe vise si in acelasi timp, perioada in care ti se deschid usile si ochii si incepi sa fii tratat ca un adult.Si cand esti adolescent,incepi sa realizezi ca te apropii tot mai mult de a fi adult,dar nu vrei sa recunosti.Asta ma sperie.Perspectiva de a creste si de a deveni o persoana cu inima de piatra,oarba si surda la ce se intampla in exterior,preocupata doar de cum sa fac rost de cat mai multi bani.Ma si vad peste 15 ani,o persoana ocupata cu 2 copii crescuti mai mult de baby-sitter si cu un sot stresat si stresant.Si nu vreau ca viata mea sa fie tocmai asa...
Adolescenta e perioada in care totul pare confuz,in care ai cele mai multe indoieli legate de infatisare sau de propria personalitate.
Multe expariente traite in liceu pot schimba sau maturiza prematur un adolescent.De ex,pe cineva care e luat in bataie de joc de alti colegi,care de fapt isi ascund propria slabiciune in spatele unei false sigurante de sine.Acel cineva se schimba si dintr-un copil vesel si extrovertit,devine un morocanos inchis in sine,sau de multe ori alege sa traiasca in tacere,desi ar avea multe de spus si singuratatea devine prietena lui cea mai buna.De multe ori,acest lucru pare nesemnificativ pt adulti "o fatza neagra a vietii de liceean".Nu e chiar asa,pt. ca de multe ori,de fapt de cele mai multe ori,acest lucru afecteaza siguranta de sine,implicit schimba si relatiile cu cei din jur.De aceea,oricat de prost sau de urat e cineva,nu trebuie tratat diferit fata de o persoana desteapta sau frumoasa.Nu intotdeauna frumusetea e totul.Adica,la un test,oricat de frumoasa ai fi,daca nu stii raspunsul,pici garantat.Frumusetea e o chestie trecatoare(de-aia nu exista babe frumoase).In schimb,daca esti destept,calitatea nu se pierde odata cu anii.Te-ai nascut destept (sau ai devenit pe parcursul vietii),destept vei muri.
Atunci cand am intrat la liceu,m-am rupt de perioada in care totul era doar o gluma.Odata cu intrarea la liceu am aflat ca nu intotdeauna e de-ajuns sa iti doresti ceva ca sa il obtii,ci sa faci ceva in sensul acesta.Adica..."Ok,iti doresti sa fii medic?Atunci documenteaza-te;sa nu crezi ca te trezesti intr-o zi cu toti termenii invatati!"(desi nu ar fi rau deloc).Important e ca,atunci cand iti fixezi un tzel,sa faci tot posibilul sa il atingi si sa nu renunti la el decat daca cei din jur au de suferit,sau daca tu crezi k poti tinti si mai sus.Odata cu intrarea la liceu,mi-au fost taiate aripile(acum cresc din nou)si am aflat cum arata un vis in plina cadere.Am vazut cum e sa decazi la stadiul de prost,sa fii considerat prost(desi "prost" nu e sinonim cu "lenes").Am vazut cum visul trece pe langa mine si il ratez la o miime de secunda.Adolescenta e perioada in care am realizat ca nu mi se cuvine chiar totul,si perioada in care am reusit sa ma vad undeva mai sus,desi liceul in care sunt,nu e tocmai o mandrie pt. tara,desi poate deveni(yeah,right).Stiu,nu e important liceul,ci facultatea si mai ales ceea ce ai in cap.Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev sa aiba un nr. obligatoriu de ore,dar sa le aleaga singur,dupa preferinta.Stiu ca aceasta mentalitate nu va fi acceptata prea usor in Romania,dar sper ca intr-o zi,poate chiar copiii mei vor avea ocazia sa invete intr-un astfel de liceu.
Anii trec si tot ce ii ramane de facut unui om matur e sa priveasca filmul vietii sale.Si in adolescenta vine timpul sa hotarasti daca filmul va fi comedie,drama,actiune sau poate horror.De multe ori,ceea ce vine dupa copilarie,coincide cu intervalul de timp in care lupti de unul singur incercand sa iti faci dreptate.Dar ce dreptate iti poti face intr-o lume de snobi prefacuti(pleonasm :| ),pt.care banii sunt singurul scop si singurul subiect de discutie?De multe ori,sunt persoane care au tot ce isi pot dori,dar le lipsesc lucruri care nu se gasesc la magazin...bunatatea,dorinta de a-i ajuta pe ceilalti.Te trezesti adult,cu mai multe probleme decat ieri,dar mai putine decat maine si realizezi ca lumea in care traiai era doar o amagire si ca realitatea e mai cruda decat pare.Pt. mine asta inseamna sa fii adult:sa nu mai ai timp sa visezi cu ochii deschisi.
De multe ori,nu ai prea multe de schimbat la cineva,dar acele schimbari ce trebuie facute sunt esentiale.Un om adevarat nu e acela care are nu doar o inima care sa bata,ci si un suflet prin care sa priveasca si sa-i judece pe ceilalti cu mai putina severitate.
Adolescenta e un vis din care nu vreau sa ma trezesc...Daca atunci cand ma voi trezi nu imi voi aminti nimic?
Love is just like the wind...you can't see it,you can just feel it...(A walk to remember)...

-to be continued- later..never..forever..