te provoaca sa gandesti
Când cerul obscur luminează a ploaie
Cutez să-mi rătăcesc paşii curioşi pe aiurea, Pe străzi unde candelabrele pinilor mari Aşteaptă ca şi mine Primul sărut infiorat al stropilor rari… Tăcerea noastră parcă ascultă atentă O altă tăcere mult mai pregnantă, latentă, Slobozită din ceruri de puteri absolute Peste tot ce există, Să provoace la teamă simţirile consternate şi mute, În timp ce braţele bătrâne ale munţilor vineţii Îmbrăţişază cu grijă împrejurimile-acestea Încercând s-acopere cu pâclă opacă feţele stărzilor, S-acundă frunţile tuturor caselor De furia grăbită şi ameninţătoare a norilor. E o linişte care apasă şi doare… şi creşte, E forţa ce priveşte de sus prin ochiul unui soare învins Şi niciodată nu doarme. Ea impune respect aşteptării Fiind sora geamănă a acalmiei Nascută pe pragul dezlănţuirii furtunilor mării. .................................................. Când cerul obscur luminează a ploaie Doresc să colind bătrânele străzi de pe-aiurea, Unde candelabrele de ramuri ale pinilor mari Aşteaptă ca şi mine Primul sărut infiorat al stroiplor rari Si ştiu că prima picătură sfioasă de ploaie E taina dezlegată a bucuriei pământului Născând pe candelabre de pini alţi muguri noi Ce pregătesc flori cu polen Pentru viitorimea pinilor ce vor veni sub alte ploi.
comentarii (0):Nu exista comentarii
|
![]() |