-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Reflecsii


de gabriel.serbescu la: 12/01/2005 22:41:00
modificat la: 17/01/2005 23:11:34
voteaza:
Motto:

¨nara pe deal /mucii si-i suna cu jale¨
academia catavencu


Cand ma gandesc la Romania ma gandesc la o persoana, o entitate individuala cu atribute si trasaturi. Cu o personalitate si un temperament bine definite.
Cand ma gandesc la tara mea, ma gandesc prin reducere la un roman. La unul cu nasul mare de pilda. Nu fortez o comparatie cu Pinochio si nici nu acuz romanul de mitomanie, insa daca a avea nasul mare ar putea insemna o deficienta estetica, atunci vorbim despre un defect si evident il tratam ca atare: o lipsa oarecare, un joc difuz al naturii, evadarea din plictisul perfectiunii daca vreti.
Spunandu-i insa unui roman: ¨ba Gigi! tu ai nasu´mare!¨ el se va supara.
Comunicarea de orice fel poate fi alterata cand un interlocutor face o astfel de remarca, insa ludicul poate salva ridicolul, iar daca A face o observatie lui B vis-a-vis de niste trasaturi fizice sau de orice fel, asta nu inseamna ca B, Gigi adica, sa se supere sau sa dea cu pietre. Pur si simplu are nasul mare, el o stie, in definitiv traieste de ani de zile cu trompeta sa olfactiva, ba mai mult, e un element vizibil, si clar, nu si-o poate ascunde sub sapca, asa cum ar face cu urechile. Astfel, Gigi poate incerca o remarca spirituala, un cliseu in fond: ¨am nasu´ direct proportional cu sexul.¨
Insa romanul e prea putin ludic, si ce e mai trist, el se uita in propria oglinda si nu-si vede nici macar lungul nasului. Isi vede organul, il priveste, si mediteaza indelung... Ar putea admite ca are un nas ce-i permite sa poarte vreo sapte perechi de ochelari odata, ar putea incerca imaginar profesia de vanzator ambulant, ar putea sa se amuze in continuu si sa gaseasca un zilnic deliciu in el insusi, insa el nu, hotarat lucru, nu stie/nu vrea sa o faca. Obisnuit de zeci de ani cu exercitiul discursului mioritic, romanul va exclama atintindu-si narile in zare, ca asta este soarta lui, amara soarta, de a fi batjocura celorlati. Asa a vrut Dumnezeu, asa a fost scris. In timp ce va fornai indelung, fosele sale nazale vor inspira adanc aerul greu al durerii, odata cu aerul si stoluri intregi de randunele. Va deveni patetic. Va plange. Va jeli. Va doini. Isi va infinge doua buciume in narile-i atotcuprinzatoare si va sufla puternic iar instrumentul sau facut din lemnul padurilor sale sacre, va rasuna in toata valea.
Vale care se va numi a Plangerii. Si tacute, doar mioarele se vor aduna, niste mioare de dimensiunea bilutelor pe care el ar fi capabil sa le framante indelung intre palmele muncite. Romanul asta ar vorbi cerurilor, astrilor si intregului univers nepatruns.
Romanul asta ar fi el insusi.

A spune unei persoane ca are nasul mare e o impolitete chiar daca inseamna iesirea din corsetul conventiilor sociale. Suntem in general suficient de ipocriti pentru a nu afirma evidentul. Si in general desi poate vrem, nu putem trece peste o trasatura fizica pentru ca ne omoara estetica. Adica odata ce am definit frumosul ne impiedicam de urat. Si atunci ne prefacem un comportament natural gandind strategii ale disimularii. Vom mima acceptarea desi vom folosi in restul timpului adjectivul nasol. Vom reusi poate de fiecare data sa parem sociabili insa nu vom putea vorbi niciodata de integrare.
Dar daca romanului., un caz special, 0 ii spui ca are nasul mare, nici el nu-si va schimba din portofel calendarul Playboy pentru o mica poza cu Barbara Streisand. Nu va purcede la injghebarea unei asociatii de nasosi a carui logotip sa fie un furnicar, si nici nu va initia o campanie de sensibilizare pentru a sublinia eventual, diferitele si feluritele foloase ce le poate aduce un nas cu deschiderea gurii unei pesteri. Ca spre exemplu o perspectiva olfactiva mai ampla, o nazalitate mai profunda, sau de ce nu, o estetica noua. Romanul nu va face nimic din toate astea, pentru ca romanul nu stie a nu se lua in serios intodeauna, cum nu stie ca la Sfanta Vineri putin ii pasa de nasul lui, cum prea putin ii pasa de restul aparentelor sale fizionomice.
Astfel, desi balcanic, romanul nu-si accepta balcanismul ca pe o intamplare, cum nici istoria ca pe o insiruire de evenimente nascute mai degraba de factori externi, presiuni demografice, geostrategice, tehnologice si ideologice. In loc sa solidarizeze el se singularizeaza, si rugat sa se explice se va intelege doar el insusi.
Romanul nu va rade cum nici nu va construi pentru ca romanul mai crede inca in menire. El inca e ¨nascut pe acest pamant¨ si inca vehiculeaza cuvinte asa de importante ca predestinare. Romanul inca mai crede in mecanisme metafizice cand e evident: tuturor ciobanilor care au practicat transhumanta fara a o putea macar pronunta, singurele ganduri care le-au trecut prin cap au fost ca ii dor teribil picioarele.
Romanul nu-si poate vedea in nici un moment demiurgul masturbandu-se intr-o pauza in care exercita oficiul de geniu al liricii romanesti. Daca nu din convingere sau frustrare micleniana, macar odata, asa, de curiozitate. Nu va accepta nici un Crist fara crucificare cum nu-si poate imagina ca cineva il poate vedea asa cum e si nici decum asa cum isi imagineaza ca ar putea fi. Romanul in ultima instanta nu se admite, nu isi asuma identitatea, si, in general, in iernile lui geroase, incremenit de frig si cu nasul sau cat o lubenita, de rosie si mare, nu-si va face macar o batista. Va ramane intr-o expectativa solitara si cu mucii-i atarnand. Din aburii iesiti din nari isi va constri alte lumi imaginare, alte religii, sau alte intepretari ale ei. Va visa compulsiv pana se va mai naste un alt dictator, sau pana macar se va mai naste o noua gimnasta sau vreun alt driblangiu de mingi din piele de porc, care sa-i ridice autostima.
In general, fortelor sau presiunilor ce se manifesta la un moment dat, li se interpun alte forte, alte rezistente, si se declanseaza astfel alte reactii si alte presiuni. Sunt relatii fizice ce iau nastere ca raspunsuri naturale in mediul inconjurator. Romanul are insa o alta consistenta.
Chiar acum, la incheierea acestui text stiu ca l-am deranjat pe Gigi cand i-am spus confidential: ¨ba, tu ai un nas cat prova unui petrolier!¨. Iar el in loc sa-mi replice ¨da, da´io cu nasul asta pot despica marile¨ ma va injura, si frustrat se va mai gandi din nou la nefericirea de a fi ceea ce este, complicandu-se iarasi istoric, filosofic si metafizic.





comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


plecaciune, stimabile! - de Marius Pop la: 16/04/2005 10:50:02
Daca as mai ocupa una din cele mai dragi functii din viata mea - aceea de redactor la o revista anonima - as insista pana in panzele albe sa obtin permisiunea ta de a publica acest text. Cum nu mai sunt insa un umil redactor la rubrica de feedback, voi transforma intelesul frazei anterioare intr-un simplu si intentionat compliment. Imi place mult textul.
In continuare, as dori sa adopt o pozitie oarecum hilara vizavi de Gigi.
Presupune conflicte de rol si de statut aceasta pozitie. De ce asta - pentru ma revendic atat unei taberi cat si celeilalte. Sunt Gigi pana in maduva oaselor - recunosc asta si ma mandresc ca orice roman necajit ca este unde este si (ne)face ce (ne)face, si sunt asuprit si de mic am fost nenorocos. Ma dor picioarele, mama ei de transhumanta...
Dar rad in hohote de mine. Ma revendic cu aceeasi placere - ba uneori mai mare - taberei ce face haz de caracteristicile astea ale natiei. Imi asum identitatea privilegiata de roman, ma asociez, caut solidaritate si incerc sa-mi ordonez gandirea pentru a-mi putea ordona scrisul, minima moralia nu este pentru mine un miorlait fara sens si fac misto permanent de propria persoana. de ce? pentru ca ma iau in serios!
Dincolo de paradoxul de suprafata, permanenta autocritica mi-a fost draga de cand ma stiu si de aceea cred ca am reactionat la textul tau. Iti multumesc pentru el!!!








Consideratie, Marius.
#43900 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Stimate domnule, inalta dum - de gabriel.serbescu la: 10/05/2005 23:21:57
Stimate domnule,
inalta dumitale consideratiune pentru umilul meu keyboard ma face sa-mi recitesc textele ca si cum le-ar fi scris altcineva, un necunoscut mie...
O fac asadar si trebuie sa admit si eu: sint bune:).
E confuz uneori autorul, complica frazele si inghesuie cuvintele in ele, le striveste, le mai zdrobeste, uneori e fara indoiala un exagerat, insa are o oarecare inocenta... E macar un scriitoras onest... :)
Vorbind serios faptul ca pot fi util fericeste, si oamenii astia de langa mine, care stau acum si chinuie mesengerul in cautare de aventuri cibernetice, vad un om zambind cum nu a mai facut-o demult: cu orgoliu:)
Si eu iti multumesc

#48001 (raspuns la: #43900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: