Trebuie sa moara cineva ca ne dam seama cit inseamna viata?

Ma trezesc cu oarecare pofta (dupa multa, multa vreme!!!) sa fac ceva distractiv sau pur si simplu sa ma plimb sub soare; dar nu sint in stare sa las optimismul sa ma invadeze, pentru ca sint o pesimista innascuta, asa ca incep sa ma pling iar ca nu-mi convine aia, vreau mai mult, am o viata nasoala etc. Nu ma pling neaparat celor din jur, dar o gindesc, dezamagirea face parte din mine.

La un moment dat cineva ii spusese unei prietene: "eram tare dezamagit ca nu-mi permiteam sa-mi cumpar o pereche de pantofi foarte eleganti si foarte scumpi pe care-i vedeam in vitrina cind ma intorceam de la serviciu; intr-una din zilele astea am vazut un om fara picioare si mi-am dat seama ca pot trai si fara pantofi."

Astazi a avut loc un accident la serviciu (pe santier); un muncitor a cazut de la etajul trei, nu stiu sigur daca va mai trai; mi-am dat seama ca problemele mele nu valoreaza nimic, ca de fapt nici nu sint probleme.

Chiar trebuie sa moara cineva ca sa apreciem ce avem?sa ne dam seama cit sintem de norocosi?

Numai bine!