-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi


de ondine la: 18/01/2005 18:44:00
modificat la: 21/01/2005 22:45:43
voteaza:
Sunteti casatorit (a) si intalniti iubirea vietii. Ce alegeti? Va urmati chemarea inimii sau renuntati la marea iubire de dragul de a va mentine casnicia?

Sa ne imaginam o dilema reala, pe muchie de cutit, nu o iluzie sau ceva superficial. In felul acesta, cred ca ar fi mai relevanta pentru discutie.

Renuntati la iubirea vietii, desi stiti ca e foarte probabil sa nu mai intalniti niciodata ceva care sa se ridice la aceeasi inaltime. Sau renuntati la casatorie, desi stiti ca raniti o persoana nevinovata si care va iubeste, langa care v-ati construit o viata, un confort, un viitor. Sau amanati decizia, cu riscul sa pierdeti ambele variante.

Problema alegerii se pune si in celelalte cazuri :
- Va indragostiti de o persoana casatorita. Ce alegeti, sa va reprimati sentimentul, de dragul unor considerente morale, ori sa lasati sa traiasca aceasta iubire, cu riscul suferintei altora?
- Persoana cu care sunteti casatorit (a) traieste iubirea vietii sale cu altcineva. Ce alegeti : sa asteptati, ca poate-i trece, si sa mentineti casnicia cu orice pret, eventual sa va si culpabilizati partenerul (a), ori sa renuntati, fiindca daca iubire nu e, nimic nu e…? V-ati putea ierta partenerul (a) de viata pentru faptul de a va fi inselat, ati trece peste asta pentru a va salva casnicia?

Ce ar mai insemna cuplul, familia, viata in doi, intr-un sistem in care ne conducem doar dupa firul sentimentelor, adesea si prin natura lor, atat de inselatoare? Ne-ar placea sa fim liberi sa schimbam partenerul (a), dar am accepta la randul nostru ca si acesta (aceasta) sa procedeze la fel cu noi? Cine poate spune cand o iubire e "adevarata" si deci, un argument mai solid in favoarea unei astfel de decizii?

Pe de alta parte, cata valoare au legile morale, in lipsa iubirii? Care mai este legitimitatea casatoriei intr-o astfel de situatie? Se poate ea baza exclusiv pe o promisiune, pe o obligatie, pe constrangeri, pe obisnuinta, pe mustrarile de constiinta, pe sentimentul de vinovatie?

Vinovat, nevinovat?

"Iubeste si fa ce vrei" (Fericitul Augustin)
"Nimeni, nici insusi destinul, nu ataca, cu inima usoara, o pasiune" (Giraudoux)
"Contrariul pacatului nu e virtutea, ci libertatea" (Kirkegaard)

dar si :

"Toate imi sunt permise, dar nu toate imi sunt de folos" (NT)
"Nu exista stapanire de sine mai mare decat aceea care se obtine prin renuntare" (Eliade)
" Isi foloseste pasiunea doar cel care nu poate face uz de ratiune." (Cicero)

Merci de opiniile si argumentele voastre, pro si contra.
Regret daca s-a mai discutat asa ceva pe acest site si eu nu am avut cand sa citesc...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (39):


cred ca cea mai buna atitudin - de maan la: 23/01/2005 15:57:26
cred ca cea mai buna atitudine e cinstea: incepand cu sine.
atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit.
daca nu fugi, ai toate sansele sa iei cea mai buna decizie si sa-i permiti si celuilalt s-o faca, oricat de dureros ar fi.

ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi?
ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?

toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori...

in sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale.


#34286 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
acum, miine nu stiu... - de Mi7haela la: 24/01/2005 10:36:41
Ce cred eu (acum, miine nu stiu...):
1. Iti esti dator tie
2. Dar le esti dator si celorlalti
3. Chestiile astea, cind lucrurile sint incurcate, au mari sanse sa iasa prost (din pacate).
#34348 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Eu am trecut printr-o astfel - de (anonim) la: 24/01/2005 11:52:49
Eu am trecut printr-o astfel de situatie. M-am casatorit, a aparut si un copil, i-mi iubeam sotia. Problema era ca nu prea mergea aveam probleme si pe plan sexual, nu eram foarte apropiati. Am cunoscut o fata-19 ani, care intr-o zi mi-a spus ca nu poate trai fara mine. Ea stia ca eram casatorit. Am inceput relatia la inceput ca o joaca, in momentul in care devenea prea serios eram hotarat sa renunt. Aceasta relatie a durat ani, multi - fata s-a maturizat, dorea lucruri pe care eu nu puteam sa-i ofer - familie, copil. A aflat si sotia de aceasta relatie, asa ca am renuntat la amanta. Sotia m-a iertat ne-am apropiat mult. Inainte credeam ca nu poti iubi mai multe persoane in acela timp. Acum mi-am schimbat parerea. Nu poti fi in doua locuri in acelasi timp. in timp ce eram cu ambele aveam si cosmaruri, voiam sa ma impart in doua ceea ce nu se putea. Visam sa ma pot clona. Bine ca s-a terminat. Experienta mi-a pus multe probleme morale. Daca sotia mea ar fi facut ce faceam eu? nu era corect nici fata de sotie care nu stia nimic, nici fata de amanta ca nu i-i implineam aspiratiile. A trebuit sa renunt. Cel mai nevinovat la faza asta era copilul. A fost unl din motivele principale pt care am renuntat. Acuma ea (amanta) este maritata, are un copil, i-si vede de viata ei. Timpul l-e rezolva pe toate.
#34354 (raspuns la: #34286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Vinovat..nevinovat...? - de Ice Queen la: 26/01/2005 22:54:51
Parerea mea este ca esti vinovat in ochii celor din jur in aproape orice situatie,adevarata vinovatie la care sper ca te referi este cea considerata de noi insine.In acest caz,daca ai valori clare si un "cod" dupa care esti ferm convins sa iti urmezi viata,esti vinovat de ceva atunci cand nu iti mai respecti "codul" doar de dragul unei,..povesti,sa-i spunem,dar pasiunea de inceput usor-usor se va stinge,si atunci va reveni ratiunea;da,vei fi vinovat!Vinovat,pentru ca nu te-ai respectat in primul rand pe tine,si cu siguranta,cum se intampla mai mereu,ai mai ranit pe cineva sau vei mai rani..Teoria mea este ca orice incepe cu un compromis moral sfarseste rau.
Totul depinde de cel ce este in situatia respectiva,pana la urma.Daca este adeptul teoriei conform careia in dragoste si in razboi scopul scuza mijloacele,nu va exista sentimentul de vinovatie..
Eu am un set de reguli pe care nu le-am incalcat,desi am fost in situatii..sa zicem "tentante",si sunt foarte hotarata sa nu le incalc niciodata,cum ar fi sa NU:
-stric eu o relatie,adica sa nu ii despart eu;daca sunt de prea putin timp despartiti nu incep o relatie noua cu el,orice ar vrea sau spune el,iar faza cu "nu merge,o sa ne despartim foarte curand" nu a tinut niciodata si nici nu va tine.
-devin amanta;daca el chiar vrea sa aiba alta relatie decat cea pe care o are cu sotia,trebuie sa o respecte suficint cat s-o anunte si pe ea,si sa ii acorde si ei aceasta "libertate";sunt total impotriva infidelitatii.
-am legaturi cu prieteni ai prietenelor;e ca si cum una ar cumpara o bluza,sau o rochie,si toate ar purta-o,ar deveni ca un "bun comun"..inacceptabil.
-ma mint singura sau sa il mint pe el ca aveam iubire cand nu e decat ceva fizic,sau de conjunctura,de umplutura;desigur,am aceleasi pretentii si din partea lui.prefer de 1000de ori adevarul "gol-golut" decat bine-cunoscutele "vrajeli",atat de neplacute,deoarece ambii stiu ca asta sunt.
Daca in vreun moment as incalca aceste reguli,da,as fi chiar groaznic de vinovata...groaznic!
Dar gradul si existenta vinovatiei depind de persoana.
In fond ,frumusetea depinde de fapt de privitor?Sau de privit?...
#34636 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vinovat? nevinovat? - de nimeni la: 01/02/2005 20:22:13
well.. trec in acest moment prin asa ceva. probabil ca sa iei o decizie (care se va dovedi candva corecta sau gresita) iti trebuie forta - fie de a te lupta cu curentul, fie de a inota in ritmul si pe drumul impus de el. cred ca cei comozi vor alege siguranta, oferita in cazul asta de cel pe care crezi ca nu-l mai iubesti (si poate chiar asa e) , dar cu care lucurile au mers, din inertie sau pentru ca unul a impins caruta.
in plus, mai ai mereu in vedere ca poate marea dragoste trece ... caci, hai sa fim onesti, la cati oameni din jurul nostru am vazut in timp sa dainuie flacara. poate dainuie prietenia (si asta deja e enorm), dar...
asa ca ... vinovat? vinovat ca nu mai iubesti? inseamna ca pe undeva, ceva a lipsit. nevinovat? poti sa zici: it happens. asa ca as vota nevinovat. dar in conditiile astea subscriu la onestitate. fata de cel pe care nu-l mai iubesti. si cred ca e bine inainte sa cazi in acest gen de 'nevinovatie' sa te gandesti daca:
1. pe el nu-l mai iubesti, de unde stii ca iti vei iubi la fel de mult in timp 'marea pasiune'?
2. ai siguranta ca marea pasiune exista la modul real si e reciproca sau e doar in mintea ta?
3. demult, cel pe care acum nu-l mai iubesti , n-a fost si el o mare pasiune?
mie imi e frica deocamdata sa raspund la intrebarile astea. din teama de dezamagire? din dorinta de a prelungi putin momentul de fericire?
#35126 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Casnicia = Iubirea Vietii - de Chriss la: 01/02/2005 22:56:55
Buna Ondine,

Punctul meu de vedere in legatura cu acest subiect este foarte simplu.
NU - nu accept "iubirea vietii" din partea unei persoane ce este casatorita. Am sa-ti explic de ce:
Eu consider ca atunci cind doi oameni s-au casatorit, au facut-o din dragoste. Ceea ce inseamna ca amindoi partenerii se vor devota unul celuilalt pentru restul vietii lor, la bine si la greu. De aceea cind doi parteneri se iubesc si decid sa se casatoreasca, sufletul lor ar trebui sa devina imun la ori ce fel de dragoste externa. Ma refer la faptul ca el si ea nu ar trebui sa mai primeasca sau simta nici un fel de atractie catre sexul opus, ar trebui sa-si opreasca acest instinct. In momentul in care " Iubirea Vietii" apare la o persoana ce este casatorita, inseaman ca acea persoana nu a fost suta la suta fidela, sau ca si-a lasat sufletul deschis, si ca atare a inselat. De ce spun asta? Fiindca nu cred ca se poate ca doi oameni sa se vada pentru prima oara si imediat sa se indragosteasca unul de celalalt. Dragostea se dezvolta trepatat. Dragostea trebuie sa treaca prin trepte, ca de exemplu: cunostinte, amici, prieteni, inceput de dragoste si apoi se naste dragostea. Ca aceste faze sa se dezvolte este nevoie de amindoi partenerii. Asa ca nu aprob sub nici o forma scuza ca o persoana casatorita a gasit" Iubirea Vietii ei/lui"

Criss
#35138 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Amuzant... - de Mi7haela la: 03/02/2005 09:40:36
...comentariul lui Criss:
"... sufletul lor ar trebui sa devina imun... el si ea nu ar trebui ...ar trebui sa-si opreasca acest instinct...acea persoana ... si-a lasat sufletul deschis".
Foarte amuzant! Ceea ce ar trebui sa se intimple - nu se intimpla intotdeauna. Ceea ce nu ar trebui - se intimpla adesea.
Serios, eu sper ca oamenii au sufletul deschis. Ar fi mult prea trist altfel.
#35235 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pentru Nimeni - de Chriss la: 03/02/2005 17:43:00
Am citit raspunsul tau si daca nu te superi vreau sa-ti raspund.
Da ai dreptate, ai nevoie de forta pentru a lua o decizie corecta.
Dar vreau sa discut un pic citeva din subiectele ce le-ai deschis. In primul rind ai spus " cred ca cei comozi vor alege siguranta, oferita in cazul asta de cel pe care crezi ca nu-l mai iubesti (si poate chiar asa e) , dar cu care lucurile au mers, din inertie sau pentru ca unul a impins caruta." Eu te intreb cum de sa ajuns sa devina totul o inertie? La inceput a fost iubire nu? Ce sa intimplat cu acea iubire? Cum de a murit? De ca amindoi au lasat acea iubire sa moara?
sa nu te superi ca scriu aceste lucruri, dar cred, cred orbeste in puterea dragostei si in mentinerea familiei. Nu cred ca un cuplu ar trebui sa lasa lucrurile sa devina "inertie".
Vorbesti la un moment dat despre flacara iubirii care cu timpul dispare. Nu cred ca dispare, ci se transforma. Flacarea iubirii din tinerete cred ca este necesara pentru doi oameni ca sa faca o familie, insa apoi acea iubire se ridica la un alt nive. Apar copii, apare responsabilitatile care unori nu sint usor de dus. Deci se trece de acea flacara cind totul era roz si frumos. Asta este viata, nu o putem schimba. Dar cred ca odata ce doi oameni au decis sa formeze o familie, ar trebui sa ia in considerare ca vor apare vremuri grele si bune, va fi sanatate si boala si de asemenea va fi saracie si bogatie.
Cred de asemenea ca acea flacara a iubirii poate fi mentinuta cu efort din amindoua partile si de la el si de la ea. E greu, dar trebuie luptat din greu pentru a mentine acea flacara.
Crezi oare ca noua "mare iubirea" nu se va transforma intr-o runtina, cu timpul? Eu cred ca da. Va fi frumos si inflacarat ca toate iubirile, apoi se va transforma, si atunci el/ea se vor trezi la inceputul jocului, de unde au plecat. Ce au sa faca au sa inceapa sa se uite iar dupa "marea iubirea".
Daca o persoana doreste sa traiasca minunata euforie ce ti-o da "marea dragoste" atunci acea persoana nu ar trebui sa se casatoreasca. Ar trebui sa traiasca burlac ( cred ca acesta este cuvintul portrivit ) si sa aibe prietenii, care ii pot aduce din nou si din nou acea senzatie ce toti am trait-o cindva. Marea Dragoste! Dar fiecare prietenie va fi extraordinara la inceput, insa cu timpul va deveni rutina, atunci prietenia poate fi rupta si o nou prietenie poate fi creata. D
Intr-o casnicie nu cred ca este corect sa aplicam regulile de mai sus.

Gata, am scris ce am avut pe suflet si sper sa nu mi-o iei in nume de rau.

Cu respect,

Criss
#35260 (raspuns la: #35126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Iubirea Vietii... - de wild wind la: 04/02/2005 19:05:42
Ondine...
Nu as vrea sa spun decat ca daca ai ales sa te casatoresti, la acel moment persoana aceea era iubirea vietii tale.
Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?
#35401 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
De ce amuzant? - de Chriss la: 07/02/2005 23:43:24
Raspuns pentru : 35235, de Mi7haela la Thu, 03/02/2005 - 14:40

Mi7haela, poti sa-mi spui te rog de ce crezi ca este amuzant? De ce odata ce esti casatorit/casatorita ar trebui sa nu-ti mai lasi inima sa se re-indragosteasca? De ce ne mai casatorim atunci? De ce nu stam numai prieteni?

Criss
#35611 (raspuns la: #35235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pentru ca... - de Mi7haela la: 11/02/2005 09:39:14
M-a amuzat taria convingerilor tale, pe care am simtit-o din expresii ca: "nu accept " sau "ar trebui sa". Eu constat mereu ca intre ce ar trebui sa fie si ceea ce este de fapt e mare diferenta, chiar si atunci cind toti sintem insufletiti numai de bune intentii. Ma mai amuza de asemenea oamenii care sint foarte siguri de ei in probleme de felul asta, ii judeca pe ceilalti si nu lasa nici cel mai mic loc indoielii ca ei ar detine adevarul. Cred ca oricine se poate insela cand spune "eu nu voi face asta niciodata". Viitorul poate sa aduca surprize. Daca era ironie in ceea ce am scris eu, atunci nu era decit o ironie amara pentru care te rog sa nu te superi.
Cind ne casatorim speram ca va fi bine si in unele cazuri poate asa va fi. Poate chiar in cele mai multe din cazuri, poate chiar in cazul nostru!! :)
N-as vrea sa creada nimeni ca sint un om pesimist, sint chiar mai optimista decit majoritatea celor din jurul meu. Niciodata nu am crezut a priori ca cineva poate sa vrea sa faca rau, sint "prea impaciuitoare si prea am incredere in toata lumea" cum imi reprosa fiica mea de curind.
#35936 (raspuns la: #35611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt. wild wind - de Paianjenul la: 12/02/2005 00:28:54
"...daca ai ales sa te casatoresti, la acel moment persoana aceea era iubirea vietii tale."

- Din nefericire exista si persoane pe care circumstantele le obliga sa se casatoreasca cu indivizi care sint departe de a fi "iubirea vietii lor". Citeva situatii:

a. X nu e ce mi-am visat eu, dar sint la virsta la care nu-mi pot permite sa mai amin casatoria.

b. X nu e ce mi-am visat eu, dar cum nu mai pot trai sub acelasi acoperis cu "batrinii", si nici situatia materiala/financiara pe care o am nu-mi permite sa ma mut singura, il accept asa cum e.

c. X nu e ce mi-am visat eu dar, ce visez eu s-ar putea sa nu mai apara niciodata, de nicaieri.

d. X nu e ce mi-am visat eu, dar... cel/cea care mi-ar fi placut mie, e casatorit/a deja.

e. X nu e ce mi-am visat eu, dar... bebelusul din burta e "de la el".

(...si daca mai stau sa mai "rascolesc" dupa ele n-o sa-mi ajunga tot alfabetul...).

...Nu oricine isi propune sa se casatoreasca va fi destul de norocos sa intilneasca in viata o persoana pe care si sa simta ca o iubeste, si sa-i fie compatibil/a (ca virsta, afinitati spirituale/intelectuale, religie - unde se aplica, statut social, nivel de educatie, etc.)...
#36080 (raspuns la: #35401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt Paianjen - de athos la: 12/02/2005 22:33:06
wild wind are dreptate:"la acel moment"
asta nu presupune(decat in cazuri mai rarutze) ca va tine
toata viata...
#36155 (raspuns la: #36080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
LOVE bites like a bullet - de Little Eagle la: 13/02/2005 20:48:40
Hi de ho Ondine,

f.f.f interesant subiect adus de tine,as zice extrem de interesant si din proprie experienta personala ce traiesc zilele astea,o REALITATE !

In primul rand si f. pe scurt,eu am fost casatorit de 2 ori,acum ultima oara am fost 15 ani casatorit ,tehnic inca sunt pt. inca 7 sapatamani cand divortul cerut de mine se va finaliza si voi fi liber in final sa-mi urmez adevarata fericire la care nu m-am gandit ca-mi va apre intr-o zi si daca ai credinta in karma si destin este definitiv ceva greu de explicat multor din cei cu capu bagat in nisip si conceptii invechite dupa care-si ghideaza o rutina a vietii.
Personal refuz a trai in sec.XVII lea !

Dar asta e alegerea mea,eu nu sunt aici acum sa critic sau sa dau sfaturi,si la fel trag nadejde ca nimeni nu va face la fel cu mine pt. ca asta va demonstra slabiciunea egotistica a celor ce ma vor ataca dar in final nu ma afecteaza cu nimic opiniile lor.

Deci am gasit femeia din vise si ea la fel pe mine si impreuna suntem mai fericiti decat fericirea insasi si atunci intreb:ce-i important in viata? sa fii fericit ori sa pretinzi a fi fericit de dragul unor inele de pe degete????
Cum am dat unul peste altul am decis si simtit in suflete ca NU putem trai unul fara celalalt si imediat prezentul a devenit o viata de dragoste intre noi si trecutul s-a pierdut acolo unde mereu dispare:in el insusi.

responsabilitati? le-am implinit destul in 15 ani si acum chiar fiind stors de bani pe orice lucruri de nimic pana la divort.Dar important pt mine si iubitra mea e sa fim impreuna si sa traim unul alaturi de altul dincolo de timp si spatiu.

Citind tema ta deci parca am citit despre noi doi azi si viata noastra de aceea nu m-am putut stapani sa nu scriu si eu cateva vorbe
si ea este in plin divort ca sa fim amandoi impreuna.Deci vreau sa spun inca odata ca in viata nu trebuie sa-ti fie teama de sentimentele tale ci sa-ti urmezi inima si sa asculti de ea,e mult mai importanta decat mintea care impiedica sa te descoperi pe tine cine esti cu adevarat.

Nu este o aventura si nici o infatuare ,iubirea nu cunoaste legi scrise sau nescrise,ea actioneaza doar si o simti in tine daca esti receptiv ei cu adevarat si nu traiesti o viata impusa de hartii si legi de conduita care nu demonstreaza nimic intr-o relatie din doi oameni fie casatoriti.
iubirea o simti si o traiesti si e de ajuns sa lasi totul in urma ta si sa o iei de la inceput intr-o noua viata mult mai buna si fericita,oare nu asta vrei de la tine si de la ea?

Iubirea adevarata nu cunosta timp si spatiu si nici varsta ea exista si daca o gasesti indiferent ca e mai devreme sau poate tarziu,este un act divin si a fugi din fata ei este o lasitate!intr-o zi te vei caina si suferi ca nu ai ascultat de sentimentele tale si va fi prea tarziu.....a trecut pe langa tine,te-a invitat sa o iei de brat si ai refuzat ,ea nu se va reintoarce niciodata la tine si vei tri in iluzia unei casnicii de rutina pe care o consideri un exemplu dar e ca o casa frumoasa pe din afara dar inauntru roasa de termite.

Astea am avut de spus si ca am vorbit referitor la tine Ondine nu este in mod intentionat si particular ci o exprimare la modul general

LOVE & PEACE,
Little Eagle





































#36216 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ONDINE ai scris tema parca din mine!!! - de samadhi la: 13/02/2005 21:11:28
Sincer spun ca am urmat calea inimii si nu am regretat o clipa, pentru ca stiam asa de clar si precis ca mi-am regasit sufletul geaman.Am renuntat la o casatorie, care s-a destramat de-a lungul aniilor putin cate putin... am oferit sanse de imbunatatire, sperand ca totusi nu se va anihila, am tinut cu dintii de casnicie, dar a venit in viata un moment care m-a schimbat, m-a facut sa inteleg ca viata are alt gust, si ca practic ma innecam in propriul noroi.... m-am trezit la adevarata viata si nu regret deloc deciziile ce le-am luat sau le iau.Merg in pas cu viata si imi urmez pulsul inimii, acum printr-o adevarata iubire inteleg sensul real, care il stiam teoretic dar practic nu aveam acces la el.... Sa simti adevarata iubire si vibratiile ei energetice in tine si omul iubit, e mai mult decat o minune sau un vis care majoritatea nu-l concep, dar traind zilnic iubirea ma contopesc adanc in aceasta FERICIRE DIVINA care e de fapt telul fiecarui suflet.
Nu m-am inselat pe mine, si am considerat ca relatia trebuia incheiata din moment ce nu mai purtam nici un sentiment.A tine o casatorie numai dupa principii vechi nu merita, viata decurge rapid si merita savurata din plin in fericire si iubire cu omul care impartaseste aceleasi sentimente.
Ma simt ca o pasare libera, iar fericirea mea e un stol de pasari albe ce se indreapta spre unica mea iubire.......
#36221 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Little Eagle, fara suparare... - de donquijote la: 13/02/2005 21:16:52
... si fara intentii moralizatoare.
citind postarea de fata, si punand-o cap la cap cu postari mai vechi ale tale cu referinte la subiect (marea dragoste, destin, fericire, femeia ideala) incep sa cred ca teoria existentelor paralele (si a destinelor - oare acest cuvant are plural cand se refera la o singura persoana?) e adevarata. cei ca tine mai norocosi sar dintr-unul in altul, gasesc adevarata dragoste de cateva ori in decursul unei singure incarnari...
oricum succes si sa fi multumit de alegerea facuta...
take it in a good spirit :)))
love&luck...
#36222 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt. athos - de Paianjenul la: 14/02/2005 04:21:18
"wild wind are dreptate:'la acel moment'
asta nu presupune(decat in cazuri mai rarutze) ca va tine
toata viata..."


- Inteleg unde "bati"... dar replica mea raspunde pina la urma la ce afirma wild wind, nu la ce, eventual, a vrut sa afirme... Concret, in cazurile la care ma refer eu, cel putin unul dintre parteneri era constient ca se casatoreste cu persoana "gresita", dar o facea totusi, asa... ca sa fie facuta...
#36245 (raspuns la: #36155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
de acord... - de Ice Queen la: 14/02/2005 21:10:06
nimeni nu spune ca daca o casnicie iti mananca nervii,zilele si banii trebuie sa ramai asa;dealtfel,numai prostii sunt constanti,nu?:)
dar daca in timp ce traiesti actuala mare iubire,gasesti alta?si tot asa?daca ne place sa numim ceea ce e nou bun din dependenta de progres?in definitiv,poate acum 15 ani spuneam despre ex-sot/ie ca e marea fericire..ce ar fi sa nu mai afirmam ca adevaruri general valabile ideile momentului x?ieri,azi,maine..sunt doar probleme de perceptie.poate ca azi-ul tau e maine-le meu sau ieri-ul altuia.nimic nu e constant,dintre sentimente;pareri si sentimente sunt atat de fluctuante..in viata asta si in altele,de asemenea,se pot schimba atat de usor..poate ca intr-un maine actuala mare fericire te va aduce in pragul disperarii si vei ajunge sa blestemi un anume ieri.daca le dai timp,toti te ajuta sa regreti clipa aceea in care ai crezut ca alaturi de ei ai gasit o fericire sau fericirea.:)
#36325 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iubirea - de Claudya la: 14/02/2005 21:16:40
chiar dak voi face pe multi sa sufere aleg sa fiu alaturi de persoana iubita.
#36326 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ice Queen - de samadhi la: 14/02/2005 22:53:26
E adevarat ce scrii, dar tu vorbesti de cazuri generale, mai exista insa si cazuri de exceptie care nu toti le au.... si nu toti pot gusta din acel fler al dragostei eterne! Depinde de ce persoana dai! Asta e tot.
#36348 (raspuns la: #36325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ICE ICE ICE....... - de Little Eagle la: 15/02/2005 02:29:30
De ce neaparat 15 ani?E o cifra ce ma indeamna cu gandul ca scrii despre mine Ice Queen.Te-au deranjat cumva opiniile mele mai din trecut?
Ma consideri un usuratic?Un Don Juan?Poate am fost candva dar oare ce conteaza, prezentul ori trecutul?
Te-ai gandit vreodata ca nu neaparat vrei sa te desparti de cineva dar ca destinul are la un moment dat un alt drum pt. tine de urmat in viata?
Eu cred ca statistic vorbind,in lume exista mai multe divorturi decat casatorii si asta poate explica multe.Nu stiu viata ta personala si daca ai fost sau esti casatorita?Sa judeci din afara cand NU stii nimic despre adevarul vietii mele e o mare greseala si chiar cinism,eu nu fac asta cu tine sau cu altii,cel putin nu de cand sunt un alt om si gandesc altfel decat cum crezi tu chiar acum citind randurile mele.
Ori poate nu crezi ca un om se poate transforma cu 360 incat sa devina chiar de nerecunoscut????
Si in fapt nu e o schimbare asa de usoara,in adevar pare la prima vedere, dar dupa cum cred ca stii si vorba:"nimic nu se face peste noapte",nu ar fi rau sa-ti dai seama ca daca am ajuns sa ma schimb deodata,am trecut prin zeci de ani de multe experiente ce sunt absolut sigur cu certitudine 100% ca tu nu le-ai avut si n-o sa le ai vreodata.
Crede-ma ca stiu ce vorbesc.

De unde stii tu ca in trecut nu m-am lovit decat de iluzii si ca abia acum m-am trezit la reala realitate?Ca abia acum vad adevarata iubire ce mereu am cautat-o si nu am gasit-o ,dar ca m-am incapatanat sa cred in existenta ei si m-am lovit numai de vise desarte???
Ori poate real crezi ca si acum voi face la fel ca in trecut?Aici e greseala celor ce arunca cu piatra inainte de a gandi.
Trag o concluzie si cu asta basta,nu-i mai intereseaza daca au sau nu dreptate.
Oamenii ca tine, si sunt din pacate destui,sunt aceia pt. care de ex. un fost puscarias ramane un puscarias in ochii lor indiferent ca omul s-a schimbat total si nu mai face ce a facut, pt. ca in sfarsit si-a gasit un drum sincer si onest in viata si mai mult in plus a descoperit si iubirea.
Ce faceti voi in schimb???Va luati in continuare de el si-l impingeti mereu la marginea societatii,nu-l acceptati intre voi,e doar un...hot.....!!!
Desigur ca nu fac aluzie acum la mine.Am stat o vreme in puscarie in romania pt. oameni ca voi sa fiti liberi sa aveti dreptul de a pleca oriunde vreti si sa fim cu totii liberi,dar asta nu conteaza acum, e doar trecut si deci nu mai exista,nu pt. mine.
Daca am luptat si am fost dizident politic nu am facut-o doar pt. mine ci pt. toti ca mine si erau destui,dar nu aveau curajul sa vorbeasca.....dar nu-i vina lor ci a fricii din ei ca-si pierdeau acel "tot"la care tineau cu dintii stiind adevarul,dar acceptand in schimb...minciuna.Pe undeva nu e ciudat cum seamana cu ce ai scris tu despre mine?
Gandeste-te putin.Societatea comunista fiind o sotie si deodata vrei sa fii real fericit si ce faci cand prilejul fericirii se iveste in calea ta?Ramai in continuare sa suferi ori te ridici la revolutie???O mica analogie venita pe moment.



In fine,am gasit fericirea adevarata si iubirea ce nu o gasisem nicaieri si mai putin in mine....am sa -ti mai scriu peste 15 ani sa-ti spun ca nimic nu s-a schimbat si ca sunt la fel de fericit ca si azi,ok?Astepti acest timp cu mine?

Si apropo,NU am blestemat nimic din viata mea,fie si acele momente grele ce am intalnit si NU regret NIMIC din trecut,mi-a fost o mare lectie de viata si as dori ca multi sa o capete pana nu e prea tarziu.
Dragostea mi-a venit pe neasteptate si m-a trezit brusc la realitate.Cel mai bun si frumos sentiment uman existent in univers ce mi-a deschis spre adevar sufletul si ochii.Iubitei mele ii sunt si ii voi ramane dator toata existenta mea si astfel de lucruri
nu le-am zis nici unei femei din viata mea!!!Nu mai exista un viitor care sa schimbe vreodata prezentul in care amandoi traim si gustam din el cu iubire orice clipa a lui.
Ori poate inca nu ai realizat ca exista posibilitatea chiar unica, sa fie doi indragostiti ce nu pot trai unul fara celalalt?
In viata mea NU am spus zilnic "TE IUBESC"niciunei femei si crede-ma ca am cunoscut f. multe!!!in fapt o spun sincer si cu dragoste femeii iubite mereu si mereu si in gand chiar de sute si mii de ori am spus-o si am s-o mai spun.In cateva luni doar am spus aceste cuvinte cat as fi spus in 10 vieti traite in trecut.Ori poate nici asta nu inseamna pt. tine un sentiment ca iubesc cu adevarat?

LOVE&PEACE,
Little Eagle














































#36363 (raspuns la: #36325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Circumstante? - de wild wind la: 16/02/2005 15:46:47
Astea sunt decizii personale...

Exista o varsta la care sa nu-ti mai permiti sa te casatoresti?
(chestie de perceptie proprie)
Daca nu mai poti trai cu batranii... cauta un job bun... care sa-ti ofere independenta.Schimbarea lanturilor nu inseamna libertate...
Daca ceea ce ai visat tu s-ar putea sa nu apara... poate ar trebui sa visezi mai aproape de realitate... oameni perfecti nu exista.
Bebelusul de la el... este greseala ta...pe care o puteai evita...

Singura care mi-ar pune probleme este:
"nu e ce mi-am visat eu, dar... cel/cea care mi-ar fi placut mie, e casatorit/a deja."
Si aici ar fi de discutat... Lupti pentru iubirea vietii care este casatorit ... sau iti reprimi sentimentele in baza principiului ca o casatorie este pentru toata viata.



#36451 (raspuns la: #36080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Hm! - de Ice Queen la: 16/02/2005 19:54:51
Scuzele mele sunt nemarginite.15 ani,am eu obiceiul sa consider ca perioada 15,fie ore,zile,luni,ani,nu era o referire la tine.regret,dar nu-ti cunosc "antecedentele",deci nu bat apropouri la relatiile tele sau la trecutul tau.m-ai perceput total eronat,si imi pare foarte rau,pt ca am citit comentariile tele de vreo 2-3 luni,unele macar,si iti port un mare respect!asa ca inca o data,iti prezint umile scuze si nemarginite daca ai crezut ca te-am atacat.pt a-ti raspunde la intrebare,nu,nu am fost si nu sunt casatorita,eu nu cred in casatorie si nu cred ca voi fi casatorita,cel putin nu prea curand oricum.iubirea adevarata am cunoscut-o si eu,cea care iti da aripi in fiecare zi si iti da motive sa mai traiesti 1000 de vieti chiar nefericite,atat de multa implinire mi-a oferit.insa am ales sa ii dau libertatea iubitului meu pt ca eu imi doream cu totul altceva decat el,in sensul ca el dorea enorm de mult copilasi,iar eu nu pot avea.a adopta nu era o optiune,asa ca l-am indepartat de mine,pt a-i oferi macar prin lipsa mea ceea ce-si dorea.unii m-au condamnat pt asta,au spus ca am gresit si ca nu am tinut cont de parerea lui,insa eu asa sunt,tin cont in principal de opiniile mele si prea rar de ale altora contrare..defect major,stiu,dar iremediabil.si acum il iubesc enorm si fiecare zi fara el mi-a fost iadul,de fiecare data ziua ce a urmat a durut si mai mult decat precedenta,am descoperit o sfera a durerii si chinului cu totul noua pt mine.asa ca ma judeci total grsit..dupa cate poti vedea,am ales despartirea pt a incerca sa-i ofer fericirea,chiar si prin lipsa mea,deci nu sunt adepta constantei.chiar o spuneam serios,doar prostii sunt constanti.si nici macar asa,desi am o viata pe care eu o calific nenorocita,nu regret nimic;intr-un film,am gasit ceva ce mi-a sunat perfect cunoscut:in fiecare dimineata trebuie sa imi amintesc sa ma trezesc,si in fiecare zi trebuie sa imi amintesc sa respir,si nu sper decat sa vina momentul in care nu va mai trebui sa imi amintesc..poate suna melodramatic,dar vreau sa intelegi,am cunoscut iubirea de care tu acum ai parte,zic eu.si a fost sublima..si cu amintirea ei voi trai toata viata,si pana acum nu am reusit sa trec peste moment,de 3 ani s-a terminat;acum el are un copilas;m-a sunat in ziua in care s-a nascut copilasul,vb macar lunar,desi eu incerc sa evit convorbirile pt ca ma dor,dar mai ales pt ca nu vreau sa il "deviez"de la familia actuala,oricat de mult l-as iubi.vezi tu,nimeni nu a inteles,din cunoscuti,optiunea asta a mea,sau ceva din povestea asta,de fapt..si nu ma deranjeaza,pt ca pt a o intelege ar trebui sa fi trait ceva similar,si nu doresc asta nimanui.
te inseli cand consideri ca sunt reticenta la schimbare,cand eu sunt un ex viu al ei,in rau,e adevarat,dar radical.in mod obisnuit,dupa povestea mea m-am schimbat de la o zi de primavara insorita,cu arome dulci in aer si floricele colorate,la o iarna moarta si tacuta.apoi,dupa un timp,am trecut la o vara obositoare si intimidanta,unde am ramas pana in prezent.experientele tele,nu pretind sa le fi trait,nici nu stiu daca as vrea si nu o spun cu o conotatie negativa.
cat despre puscarie,iar te inseli.eu sunt adepta sanselor,am dezamagitorul obicei sa le ofer tuturor,inafara de mine..:)..
despre sacrificiul tau,cateodata am impresia ca a fost irosit pt o cauza pierduta.am inlocuit PARTIAL comunistii,caci majoritatea sunt repictati in tot felul de culori(albastru,de ex..) si au ramas tot aceeiasi oameni acolo,sus,excluzandu-i pe cei ce au trecut in alta viata.acum ar parea ca au venit,in sfrasit,altii,dar cat e de bine e prea devreme sa ma pronunt..sau inutil...
am incercat sa ma "rasfoiesc" pt tine,sper ca ai inteles acum ca nu era un atac la persoana ta si poate ti-ai schimbat opinia despre mine..sper..
toate cele bune si respectele mele
#36470 (raspuns la: #36363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ai procedat corect!!! - de amybabe la: 16/02/2005 20:04:11
Sa iti inseli sotia este un lucru grav!!!Dar ce ai facut tu pana la urma a fost alegerea corecta!!!Te stimez foarte mult ca pana la urma ai fost corect si ai inceput sa te respecti pe tine!
#36472 (raspuns la: #34354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ice - de Little Eagle la: 16/02/2005 22:19:56
te rog sa primesti scuzele mele deoarece iar am dat-o in bara....defapt nu o mai fac demult insa cine stie ce m-a indemnata acum?poate acea cifra de 15,care coincide cu anii mei trecuti de casnicie....in fine,te rog sa ma ierti daca poti si gasesti in tine ca merit.

Imi place ce ai scris si te inteleg f. bine.La fel si sacrificiul tau,din pacate nu inteleg atitudinea fostului iubit...daca in adevar te iubea asa cum tu l-ai iubit,nu ar fi facut din dorinta de a avea copil un motiv de frustatie si neintelegere cu tine incat sa renunti la el pt. a-i darui libertatea.
acum cine sufera?TU!
eu insa zic ca nu ar trebui si ca e momentul sa intorci foaia,trebuie sa existe un nou capitol dupa ea in viata ta,asa ca sfatul meu,de-mi permiti,este sa traiesti clipa prezenta si sa uiti trecutul acolo unde-i este locul:in trecut!

Mi-am schimbat opinia despre tine si inca odata a fost vina mea si doar a mea.
imi pare sincer rau.

LOVE&PEACE,
Little Eagle

Imi dau acum cu o zicala peste nas sa ma invat minte,ca o uit uneori:
"nu vorbi despre viata cuiva atat timp cat nu ai umblat viata lui in mocasinii tai"
vechi proverb al triburilor Iroquois(Seneca,cele 6 triburi unite din est)










#36489 (raspuns la: #36470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Punct ochit... - de wild wind la: 17/02/2005 20:32:38
Punct ochit...

Imi place cum gandesti... Banuiesc ca nu ai nevoie de o confirmare... de o lauda... dar pur si simplu mi-a placut interventia ta.
#36544 (raspuns la: #36325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Sa ne imaginam o dilema reala..."ondine, - de DESTIN la: 18/02/2005 01:15:32
"Sunteti casatorit (a) si intalniti iubirea vietii. Ce alegeti? Va urmati chemarea inimii sau renuntati la marea iubire de dragul de a va mentine casnicia?"

Cand ai formulat aceste intrebari era necesar sa precizezi si felul casatoriei (Paianjenul a comentat excelent!) ...vezi :"#36080, de Paianjenul la Sat, 12/02/2005 - 00:28"


Apoi, "iubirea vietii" cum tu o numesti nu apare asa...la orice colt de strada...

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente in evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.


Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36570 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
#36598 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
little eagle - de Horia D la: 18/02/2005 21:12:23
deci marea iubire de 15 ani s-a dus:(( si zici ca ti-ai platit responsabilitatile timp de 15 ani. Nu crezi ca tot ceea ce faci e sa rationalizezi ca pur si simplu te-ai saturat de actuala (fosta) nevasta, si alergi dupa o alta "mare iubire" doar pentru ca e o femeie diferita?

Eu propun sa punem pariu cat te va tine noua "mare iubire"... Any takers? Pun pariu ca nu peste multa vreme o sa crezi ca alta mare iubire da peste tine. cred ca va trebui sa te hotarasti destul de repede, nu mai ai 40 de ani, dintii o sa inceapa sa-ti cada, parul destept paraseste capul prost, si asa mai departe:))
iti dau 1 an, si te vad inapoi aici. E prea frig in Germania.
#36677 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
little eagle - de Horia D la: 18/02/2005 21:45:55
uite ce ai scris in http://www.cafeneaua.com/node/view/2542, dupa ce ti-ai revenit din atacul de ciroza (la sfarsitul lui Nov. anul trecut, deci 2.5 luni in urma):

Marilyn imi face si enema sa-mi curat intestinul gros de toxine.
Apropo de subiectul cu barbati din diaspora,ce sa mai zic eu care am o asa sotie de buna si contrar unora ce au scris la cafenea,ea este americana si nu as da-o pe niciuna romanca in ruptul capului!!!


se pare ca frumusetea carpatina castiga pana la urma:))
#36678 (raspuns la: #36677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
HORIA ! HORIA ! - de samadhi la: 18/02/2005 22:00:17
Tu le cauti cu lumanarea!!!!! Gelosule !!!
Oamenii se mai schimba, din cand in cand ... sau asta tu nu poti concepe???
#36680 (raspuns la: #36678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Horia D - de Ice Queen la: 20/02/2005 09:55:42
citindu-ti comentariul nu am putut decat sa mi te imaginez vazandu-te undeva deasupra tuturor,detinator al adevarului absolut si cunoscator a toate.mi se pare mie sau crezi tu ca poti hotara pt altii ce simt,cred sau isi doresc?sa incerci sa lovesti fiinta umana exact acolo unde si tu stii ca e vulnerabila,pt ca si tu ai fost poate lovit,doar de dragul de a spune ceva...nu stiu,mi se pare deplasat.un om cu adevarata valoare se poate schimba,poate chiar peste noapte,din cauza unui sentiment de o atat de mare intensitate,iar tu ne negi tuturor acest drept de a ne schimba oare?vrei de fapt,poate,sa ti-l negi tie si exersezi asupra altora?sau e chestia ca daca tu nu poti,nu pot nici altii?
#36920 (raspuns la: #36678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ice - de Belle la: 22/02/2005 20:25:22
ref: "am citit comentariile tele de vreo 2-3 luni,unele macar,si iti port un mare respect" .... dovada de superficialitate care nu-ti ofera preivilegiul de-ai judeca pe ceilalti care nu sunt de acord cu tine sau cu obiectul respectului tau.

cele 2-3 luni (de absenta, in fond) nu sunt relevante. iti recomand sa mergi inapoi cu vreun an, un an jumate si sa renunti la conceptul "unele".

asta asa pentru cultura ta generala, ca mi s-a facut mila ;)

#37228 (raspuns la: #36920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
. - de Ice Queen la: 22/02/2005 22:05:59
in lipsa mea de cultura generala socot ca as avea dreptul sa aleg singurica pe cine sa respect sau nu si de ce,bine?sa ne amintim ca habar nu ai cum si cine sunt,e drept,nici eu despre tine,dar eu te-am tratat cu respect,zic eu.ma insel cumva?daca ti-e mila de mine,iti multumesc pt asta,inseamna ca mi-ai acordat suficienta atentie cat sa ma percepi cumva,nu?si e un semn bun,in orice caz:asta inseamna ca se mai pot naste astfel de sentimente si ma bucur,sa sti.nu stiu ce efect ai fi vrut sa aiba comentariul tau,dar ma bucura pana la urma.
eu nu cred in continuitatea de necontestat,asa ca lucruri de acum 1 an nu mi se par asa relevante cum sunt cele mai recente de atat,si nu refer la little eagle acum,ci in general.
mersi pt atentie,dar ti-as recomanda sa iti exerciti mila nu numai fata de mine,ci in cadrul unor alte cauze mai relevante.
mersi si pe curand
#37252 (raspuns la: #37228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intre confesiuni si principii - de ondine la: 01/03/2005 16:01:38
Nu stiu de ce, dar am senzatia ca de cand am precizat ca e mai degraba o intrebare de principiu decat problema mea personala, discutia a devenit brusc neinteresanta...

Sper totusi sa ma fi inselat.
#37774 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
raspuns - de assiral la: 13/03/2005 22:19:10
e prea scurta viata asta ca sa ne incurcam in conveniente, oricat de mult ar putea suferi altii in urma alegerilor noastre

si daca stam sa ne gandin, nimic dar absolut nimic de pe lumea asta nu ne poate face sa ne simtim in vre-un fel: raniti, dezamagiti sau mai stiu eu cum..
numai noi permitem sa se intample asta, numai modul in care percepem lucrurile ne poate face sa ne simtim intr-un fel
daca aveti norocul sa puteti spune " mi-am gasit iubirea" nu ezitati

cine stie cand veti mai putea spune asta
poate nu pe lumea asta
#39352 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sunt primul specialist in dragoste..ascultati ce spun. - de ADAM la: 09/08/2005 11:26:18
Mult folosita expresie:"te voi iubi toata viata"este imprecisa.Declaratia este adevarata numai pentru persoana fizica si spirituala din momentul declaratiei.Insa cu trecerea timpului,ne schimbam toti, fizic si spiritual, evoluam, suntem mereu alti oameni.La varsta de 20 de ani i-am facut unei fete declaratia de mai sus.Am acum 65 de ani si continui sa o iubesc pe acea fetita de 20 de ani , ma uit cu drag la fotografiile ei,dar nu am cautat sa o vad sau sa aflu noutati despre ea, care acum e bunica, de frica sa nu se altereze imaginea draga din tinerete.Numai sub aceasta forma declaratia iubirii "toata viata"e adevarata;Dar nu e adevarat ca voi iubi si persoana de 30,40 de ani evoluata din fetita de 20 de ani pe care o iubeam .
Tinand cont de cele de mai sus,este foarte firesc sa te poti intersecta de-a-lungul vietii cu mai multe iubiri, carora sunt de parere ca le poti da curs, cu conditia unei atitudini civilizate fata de iubirea stinsa.In privinta trecutelor iubiri, oamenii civilizati pun pe morminte flori.

Un poet spunea:Amarnic e s-ajungi carunt,
Stiind c-ai risipit la intamplare
Iubirea,
Ca pe-un simplu ban marunt.

Fie ca toti oamenii sa traiasca aceasta bucurie!

homo homini deus
#64287 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cand intr-o relatie pe termen - de rayro la: 23/02/2006 19:55:40
Cand intr-o relatie pe termen lung intervine un al treilea ce ar putea fi" jumatatea ta" imi pare cumva ca te afli intr- o situatie care are deja probleme. Daca partenerul tau este "iubirea vietii" nici nu are rost comentariul la subiect. Intr-o asemenea casatorie, zau de-ti mai vine sa privesti in gradina vecinului.
Da. Se intampla sa ne gasim in relatii ce nu ne mai aduc nimic. In timp, fiecare dintre noi ne schimbam. Asa cum scria cineva, cel de la 20 de ani a iubit sincer si pentru totdeauna. La 30 s-ar putea sa nu mai fie la fel. Sa fii capabil sa iubesti la fel de intens dar nu aceeasi persoana.
Si noi si partenerii nostri in timp ne blazam. Daca nu suntem interesati AMANDOI sa tragem carutza in aceeasi directie, atunci mai bine ne vedem de drum.
Un partener nou aparut intr-o relatie existenta este doar scanteia care detoneaza incarcatura. Restul le-ai facut singur.
#107622 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru ondine - de casandra_radu la: 07/08/2006 11:26:12
Stiu eu de ce nu m-am casatorit :)
Sunt cu persoana pe care o iubesc. Daca nu iubesc pe nimeni, sunt singura.
Nu se pune problema intre a alege casnicia sau iubirea vietii. Cand iubesti pe cineva si depinde de tine sa fii cu acea persoana, cu ea esti.
Daca nu, iti creezi o dilema, ca vai vezi Domane m-am indragostit, “dar cum sa dau cu piciorul casniciei, cum sa imi ranesc partenerul..” care de altfel o fi foarte “fericit” cand de fapt nu e iubit. Deseori in asemenea “indecizii” in numele iubirii, cel care e casatorit dar totusi indragostit alege calea cea mai jalnica, a unei relatii paralele. Asa, ca sa aiba si capra si varza...care iubire?!
Dimela nu exista cand iubesti. Esti cu persoana iubita. Ca e sotul/sotia sau ca este altcineva. Si esti doar cu acea persoana, nu mergi in paralel, nu minti si nu te minti.
Cand renunti, niciodata nu renunti la iubirea vietii. Nu se poate renunta la asa ceva decat daca nu a fost iubire. Mai exact in asemenea situatii, nu e vorba ca renunti, e vorba ca alegi altceva – alegi sa fii cu cel cu care te-ai casatorit. Si alegi asta din diverse motive – siguranta, confort, obisnuita, frica de schimbare, bani sau alte avantaje. Fiecare are motivele sale personale. Dar sa sustina ca au renuntat la iubirea vietii lor mi se pare chiar o prostie. Dar ce sa faci, e greu sa fii sincer si cu tine insuti, darmite cu altul.
Daca ramai cu sotul/sotia, iubind o alta persoana, ce bine ii faci? Se spune, cinic ca ceea ce un om nu stie nu ii poate face rau. Poate ca si acea fiinta are dreptul de a fi iubita, iar tu stai langa ea, o amagesti cu falsa ta iubire si mai rau, poate mai ai si o relatie extraconjugala. Ce viata ti-ai construit, ca inima ta bate pentru altcineva? Lucrurile sunt mereu schimbatoare. Poate la inceput ai iubit persoana cu care te-ai casatorit, dar iubirea a trecut, a ramas atasamentul. Da, exista un aorecare confort. Dar nu este multumire, nu este iubire. Si e firesc sa-ti doresti iubire, asa ca vei cauta in alta parte ceea ce nu ai...si intr-o buna zi te indragostesti de altcineva.

Sa vedem ipotezele propuse – daca ma indragostesc de un barbat casatorit., Nu reprim nimic, nu am de ce. Insa depinde de el ce va hotara, daca ma iubeste si alege iubirea sau ramane cu sotia, alegand cunoscutul, confortul, siguranta. Chiar daca altii ar suferi – in acest caz sotia – pana la urma adevarul este adevar si mai bine il infruntam decat sa traim in minciuna. In nici un caz nu accept sa ma iubesc clandestin. Aceasta nu face decat sa sporeasca sirul mincinilor si al prefacatoriei. Sa stiu ca el isi ia gentuta de antrenament si ii spune suav celei de acasa: draga mea, ma duc la antrenament, vin mai tarziu. Si apoi vine la mine si-mi declara iubire si...restul. Mai bine ne vedem fiecare de ale noastre. In acest caz baratul are o pasiune, isi doreste o aventura. Daca nu ma iubeste, asta e, imi ramane doar sa accept realitatea si sa imi vad de viata mea.
A doua ipoteza – in ce ma priveste, partenerul meu nu ar ajunge sa traiasca iubirea vietii lui, fiind in acelasi timp cu mine. Daca simt ca lucrurile nu merg, il provoc la o conservatie sincera in care sa ne spunem totul, oricat de dureros ar fi. Daca as afla asa ceva, trecand peste durerea pe care as simti-o, i-as spune ca daca o iubeste pe ea, cu ea trebuie sa fie, nu cu mine. Si chiar daca este indecis, eu mi-as face bagajele si as pleca. Ce rost are sa stau cu un om care nu ma iubeste? Poate ca am sansa sa intalnesc si eu iubirea vietii mele, dar asta sigur nu se va intampla daca stau cu un om care iubeste pe altcineva. Nu am cum sa nu tin, cel putin, la partenrul meu. Chiar daca nu mai suntem un cuplu, ramanem, in ce ma priveste amici. La mine va gasi un sprijin, o vorba buna, pentru ca am avut o viata impreuna, pentru ca tin la acel om si asta nu are legatura cu faptul ca nu mai suntem impreuna ca si cuplu ori ca iubeste pe altcineva.
Nimeni nu poate spune cand o iubire este adevarata. Cel mai adesea nu aflam niciodata cat de adevarata este iubirea celuilalt pentru noi. Insa putem sti cat de adevarata este iubirea noastra pentru acea persoana. Daca avem curajul de a lasa prostiile la o parte si a ne privi pe noi insine si a recunoaste ceea ce simtim cu adevarat.
Cat despre celula de baza a societatii...pai daca intr-o familie nu este iubire, atunci familia aia este degeaba si mai ales copii au de suferit. Ei sunt sensibili, ei simt atat de multe! Cum e mai bine? Ca un copil sa locuiasca doar cu un parinte sau cu doi parinti care nu se iubesc, se inseala, se cert..poate se si bat?!
Daca nu iubesti si nu-ti face placere sa fii cu celalat, atunci familia devine o sura de conflicte si de nevroze. Nu e de mirare ca societatea e bolnava, de vreme ce familia-celula sa de baza – este deseori o chestiune de convenienta, de confort, de inertie, cand oamenii nu mai simt mai nimic unul pentru celalalt.
Nu mi-as dori, in nici un caz, ca omul pe care-l iubesc sa fie cu mine, desi iubeste pe altcineva. E trist si pentru el si pentru mine. Daca imi spune: iubesc pe altcineva, chiar eu il ajuta sa-si faca bagajele. Ce rost are sa ma cramponez de el?
Casnicia este un act, o convenienta. Iertarea mea nu vine ca urmare a tentativei de a salva ceva artificial. Daca s-a ajuns pana acolo incat sa ma insele, cred ca lucrurile vorbesc de la sine si e cazul ca fiecare sa isi vada de viata lui. Il iert. Dar iertare nu presupune o continuare a relatiei. Nici nu-l cert, nici nu-l blestem, dar nici cu el nu mai stau.
Legile morale nu au nici un fel de valoare, nici in lipsa iubirii, nici in prezenta ei si nici in ceea ce o priveste. Sunt lucruri total diferite, situate in planuri diferite. Depinde de fiecare in ce plan alege sa traiasca.
Casatoria nu are nici un fel de legitimitate. Este o conventie sociala inventata de om. Doi oameni se iubesc fara a fi casatoriti, daca se casatoresc se pot iubi in continuare (desi de cele mai multe ori raturnari itneresante de situatie urmeaza acelui act, mai exact ideii ca te-ai legat printr-un act), iubirea nu are nimic de-a face cu casatoria. Casatoria nu presupune iubire, asa cum iubirea nu presupune casatorie. Planuri diferite...
Nu e vorba ca mariajul s-ar putea baza exclusiv pe o promisiune, pe o obligatie, pe constrangeri, pe mustrari de constiinta ori sentimentul de vinovatie. In realitate, deseori pe asemenea chestiuni se bazeaza, precum si pe alte considerente: bani, statut social, diverse avantaje, fuga de singuratate asociata cu obisnuinta, etc.
Da, iubeste si fa ce vrei, fiindca atunci cand iubesti nu faci rau. Da, faci rau, insa doar in ochii altor oameni. Nu in ochii lui Dumnezeu.
Misto citatul lui Kierkegaard.
In orice caz, citatele pot si comentate in ambele sensuri..depinde ce sens dorim sa le atribuim.
Nu cred in asa zicele “motive de despartire”, pana la urma totul ar trebui sa vina de la un simplu fapt: iubesc sau nu iubesc acea persoana. Sa faci asa cum simti. Multi vin si invoca diverse motive, diverse aspecte neplacute ale celuilat pe care le stia si cand s-au cunsocut, cand il iubea. Asa ca este vorba despre faptul ca iubirea nu mai este. Iar cand nu mai este, devine foarte trist sa o substituim cu aparenta de iubire, minciunile, fatarnicia si prefacatoria pe care le implica.
Pana la urma totul se reduce la o chestiune de optiune personala.
#137768 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...