-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Suflet impartit


de NaturalBeauty la: 26/01/2005 04:50:00
modificat la: 03/02/2005 23:09:57
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Intr-o noapte care abia isi asternu-se imperiul peste orasul cuprins de gustul amar al unui sfarsit de toamna, l-am vazut pe el...
Iubirea mea pentru el s-a nascut ca un superb rasarit de soare peste mare, iubirea mea pentru el a rasarit din necunoscut si impotriva vointei mele, impletindu-se cu visele, gandurile si preocuparile mele. Iubirea mea pentru el a facut ca din nimic totul sa devina insemnat.
Mi-amintesc cum stateam, asa cu ochii la el, parca sa-i tin minte fiecare cuvant, sa-i stiu fiecare gest, intrebandu-ma ce trebuie sa fie mai frumos: rasaritul soarelui care ne fascineaza mereu desi se repeta de mii de ani sau stralucirea zambetului lui? Seninatatea cerului sau cea din privirea lui? Caldura unei dimineti de vara sau cea din bratele lui?
Soarele parca rasarea mai frumos, iar zilele nu-mi mai pareau banale cifre in calendar, cand eram cu el nici un rau nu ma mai putea ajunge, nici macar in gand. Eram copil, uneori ma comportam astfel, dar era frumos ca puteam sa-mi urmez inima.
Iubitul meu avea puterea sa-mi umple sufletul de fericire, dar si sa ma transforme intr-o singura clipa intr-un simbol al suferintei. Si la un moment dat fericirea parca a incetat, ochii lui tulburator de frumosi se ascundeau in intuneric mascnad minciuni, prefacere, tradare. Se intunecase prea rau , nu mai puteam sa vad cum ascundea tradarea in cuvinte dulci, iar zambetul lui nu stralucea decat pentru a acoperi minciunile. Era el al meu...si totusi al mai cui? Se indoia de mine, doar pentru a-si ascunde propriile greseli.
Sufletul meu se transformase intr-un abis in care am ratacit sentimentul de iubire si ma temeam ca-l pierdusem definitiv.
Era chiar atat de frig sau raceala venea din sufletul meu polar?
DAR intr-o zi de vara cand crngile copacilor se leganau pe aripile nevazute ale vantului, care adia usor am realizat ca in sufletul meu mai exista acea sclipire. Iar de data asta nu ma mai tem ca somnul imi va fura clipe ramase, pentru ca am siguranta ca-l voi revedea si maine, si poimaine, si-n ziua urmatoare si tot asa. El, de acum, are puterea de a-mi umple sufletul de fericire fara nici un fel de artificiu de decor. Si il cunosc in de-ajuns sa stiu ca e o fericire durabila.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...