|
te provoaca sa gandesti
Atâta linişte gându-mi cuprinde,
când pasu-l plimb printre morminte… Amintiri mai ales… Azi aur avem în cuvinte. Cu el rostuim ale zidirii demult neînţelese veşminte. Răsar de sub cer toate ca noi. O primăvară dintotdeauna ne-nvăluie… Pe-alei şi-n inimi se trece ecoul petalelor ce în rod stăruie şi în priviri reproşuri mai vechi ni se năruie. Tulburaţi, tremurând ca şi vântul, când ramul trosneşte în muguri, sub tălpi ne fierbe Cuvântul… Doamne, Tu iartă-ne gândul şi tinereţea şi visul… În zâmbetul Tău ni se crapă pământul şi ni se deschide abisul. 30 ian. 2005
comentarii (2):
"Doamne, Tu iartă-ne gându
- de
paris_02
la: 05/02/2005 09:15:06
"Doamne, Tu iartă-ne gândul şi tinereţea şi visul…" :)) amin....i`mi place versul asta si nu numai...toata poezia...Tine`o tot asa
#35434
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
multumiri
- de
Mircea2005
la: 14/02/2005 00:08:47
Dle Paris, va multumesc pt. incurajari. Va astept parerea si alaturi de viitoarele mele poeme. Cu sinceritate, N. Mircea.
|
 loading... |
