-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Capitolul I - Azi, 25 Ianuarie, anul centenarului...


de TaciDracu la: 31/01/2005 01:41:00
modificat la: 03/02/2005 23:21:59
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Azi, 25 Ianuarie, anul centenarului...

- Iti mai amintesti povestea noastra de la inceput pana azi!
- Cum as putea sa uit ! i-am spus - isi incolacea bratele pe dupa gatul meu, ma strangea in brate, cu fata imi atinge ureche stanga, fierbinte, umeda de lacrimi...
- Atunci scrie-o, asa... ca Mircea Eliade! mi-a spus de parca scrisul e o joaca...
- Am incercat de atatea ori sa o scriu, am incercat, nu pot! i-am spus in speranta ca va intelege durerea cu care ii spun, ca va citi printre randuri: iubirea nu poate fi scrisa, e un domeniu interzis, e ceva ce se pastreaza ca un obiect cu o fata de diamant si una de goliciune, totul depinde de unghiul din care privesti...
- Ai sa poti s-o scrii atunci cand are sa se termine cu adevarat, deci scrie-o...

O cunoscusem cu doi ani in urma, legaram intre noi o prietenie superba, neconditionata, imparteam aceeleasi suferinte si bucuri, aceleasi ganduri, ascultam acelasi gen de muzica, adesea ne povesteam pana tarziu intamplari haioase sau triste...
(aceasta poveste necesita si un pic din existenta mea de pana atunci) Orasul natal Turda pare a fi mai mult o comuna decat un oras de 70.000 locuitori, din pasiune pentru muzica am luat lectii de pian inca de la varsta de 13 ani, imi facusem rost de cele trebuitoare unui compozitor si in cele din urma la varsta de 15 ani am compus prima piesa, un esec total... ceea ce urmeaza de aici pana la momentul in care am cunoscut-o e mai putin relevant in povestire...

“Ai sa poti s-o scrii atunci cand are sa se termine cu adevarat, deci scrie-o...” asa mi-a spus, chiar si acum dupa cateva luni de zile cuvintele ei imi deruleaza prin constiinta, parca totul s-a petrecut acum cateva clipe, parca o vad printre gene obosita, cu parul ei blond zburlit, rosie la fata, mazgalita de negrul strident al rimelului... ma simt vinovat ca nu am scris-o pana acum, desi nu i-am promis-o...

Nu mai stiu exact si nici nu vreau sa plictisesc cu povestea asta patetica. Ceea ce a fost intre noi acum imi apare ca o umbra a realitati din care am facut parte si de care nu-mi amintesc cu drag. Deci sa purcedem: intr-o oarecare zi din viata mea de licean imi bate in usa un domn negru la fata, ma intreaba politicos daca eu sunt Lucian, ma roaga sa ies un pic pe coridor si se prezinta ca a fiind Dadi, compozitor... intentia lui de a compune muzica impreuna pentru o fata cu voce si foarte frumoasa, el la clapa, eu la calculator. Zis si facut, a doua zi legam primele note...
- Maine am sa vin cu Diandra pentru primele pozitive...
La ora bine stabilita la usa mea se afla Dadi si Diandra... si asa am cunoscut-o, ceea ce urmeaza de aici pana in momentul in care am legat o prietenie si Dadi a disparut in cercul nostru e mai putin relevant, deci nu voi umple paginile aiurea... muzica a continuat ca o joca de-a nostra, multe ore le-am petrecut impreuna, multe...

“ Ai sa poti s-o scrii atunci cand are sa se termine cu adevarat, deci scrie-o...” sa insemne asta ca s-a terminat cu adevarat, nici macar nu mi-am dat silinta sa o scriu, nici macar dupa atatea luni de zile, mi-era teama ca n-am s-o uit in veci daca am s-o scriu, si acum nu mai pot s-o fac (chiar si de dragul a ceea ce a fost candva) de teama ca are sa-mi aminteasca prea mult de ea...

La cateva luni dupa ce ne cunoscuseram eram de nedespartiti, faceam totul impreuna, pana si dormeam adesea in acelasi pat desi teoretic nu ne lega nimic mai mult muzica, care, in cele din urma devenise o treaba serioasa. Desi parea putin probabil, ba chiar atunci cand imi parea mai putin probabil legaram o iubirea ascunsa de cei din jur, fiecare avand alte relatii de acest gen.
Ceea ce urmeaza de aici pana in momentul in care am stabilit ca trebuie sa schimbam relatia noastra aventuriera intr-una monogana e mai putin important, ca urmare n-am sa umplu paginile fara rost...

“ Ai sa poti s-o scrii atunci cand are sa se termine cu adevarat, deci scrie-o...” am iesit din casa ei cu gandul de-a o scrie, undeva in adancul meu stiam ca e imposibil s-o fac, stiam intr-un fel ca o asemenea iubire nu se scrie in carti, stiam ca realitatea nu poate devenii poveste, oricat de mult mi-as fi dorit asta, oricat de mult mi-as fi dorit s-o las in urma, undeva uitata pe niste foi, sentimentalisme prafuite pe dulap sau cam asa ceva...

... deci povestea urmeaza cursul firesc a unei relatii, fericirea si intelegerea au durat timp de un an, poate cel mai fericit si mai plin an din viata mea, am facut atatea impreuna, totul... muzica, cursuri de modeling, plaja pe blocul meu(atunci cand a fost vara), sanius (iarna), cumparaturi, gatit, curatenie... locuia singura, lipseam de acasa cu sapatamanile, imi mutasem calculatorul pentru a fi mai aproape de ceea ce ne legase... Totul decurse simplu si perfect pana intr-o zi in care (si de aici nu mai pot sa scriu, va rog a ma intelege ca totul pare atat de departe incat acum nu mai deslusesc nimic, si anevoie imi doresc sa strabat un drum de pe care am plecat) au loc primele certuri intre noi, incepuse a umbla cu o verisoara de a ei, cea mai curva femeie din acest oras, o muista si o iubitoare de aventuri... totusi o rog frumos a ma intelege, ii cer sa iasa din cercul in care intrase, se scuza pe seama faptului ca e totusi verisoara ei si nu poate s-o alunge atat de usor, incepam sa dorm din ce in ce mai rar la ea datorita faptului ca imi luase locul verisoara ei alaturi de gasca de curve a orasului...
Ceea ce a urmat e de inteles, aflasem ca fususe la discoteca fara ca macar sa-mi spuna, ca in casa ei adesea se dadeau petreceri, Diandra devenea din ce in ce mai distanta, in timp ce eu ramaneam in casa ore intregi in fata calculatorului sau scriind versuri (de atunci parca am o pasiune pentru ele), versuri pentru ea, compuneam adesea muzica, ea aceleasi petreceri, aceleasi chefuri, aceleasi scuze patetice, despartirea noastra a devenit inevitabila...

“ Ai sa poti s-o scrii atunci cand are sa se termine cu adevarat, deci scrie-o...” insa faptul face ca asa ceva nu se termina niciodata, e una dintre gaurile din sfera vietii, am incercat sa o scriu de atatea si atatea ori, niciodata, niciodata n-o sa reusesc sa pun pe foaie faptele asa cum au fost ele, fara a fi eu prea orgolios, sau fara a suferii.

Din acea clipa viata mea a devenit un infern, totul se nerauise incet si sigur, atunci am incercat a revenii la ceea ce eram eu candva, insa nu mai eram nimic din ceea ce fusesem inainte de Ea, toata muzica am lasat-o deoparte, versurile ce le scrisesem erau doar pentru ea, asa ca le-am aruncat, m-am descotorosit de tot ce-mi amintea de Diandra incepand de la prietenii mei la jurnalul meu, la pozele cu ea... nimic din ceea ce faceam candva nu am mai facut, timp de 2 luni (care au parut a fi o eterniate) viata devenea a semana cu o pestera lipsita de lumina sau caldura, iar eu – omul cavernelor...
Dupa aceea am incercat sa leg o alta relatie, sa redevin ceva, orice - insa amintirea ei zadarnicea strategiile mele, nici o alta iubirea sau macar prietenie nu am mai cunoscut de atunci... Amintirile cu Ea precedau gandurile mele, tot ce facem parca faceam in speranta ca ea sa afle, sa ma admire. Timpul nsa nu a stat in loc desi parea...
Mai incercase sa se impace cu mine, ba chiar ne-am mai intanit de atunci de cateva ori insa nimic nu mai putea fi la fel, am incercat a o ierta, si o iertasem (si aici te intrebi daca vine happy ending-ul, nu vine) insa eu nu mai eram cel ce fusesem candva, asta in masura in care nici ea nu mai era cea pe care o cunoscusem, peste orice eram in stare sa trec, insa nu peste inc-o dezamagire din partea ei, de fiecare data cand am revazut-o de atunci nu a mai putut fi la fel in pofida incercarilor disperate a iei...

“ Ai sa poti s-o scrii atunci cand are sa termine cu adevarat, deci scrie-o...” la naiba cu cuvintele ei, ce stie ea despre a scrie ceva, de ce nu o scrie ea, de ce trebuie sa fac eu pe scriitorul, habar n-am ce inseama asta decat in masura in care scriu pentru ea, poate de aceea acest text inseamna mult mai putin decat ce a fost cu adevarat, parca scriu doar in amintirea celui ce am fost candva...

- Simt nevoia sa-ti spun ca nu mai vreau sa te vad niciodata, nu mai pot sa continui, trebuie sa incerc a-mi cladi o viata care sa ingroape amintirile cu si despre tine, bune sau rele... trebuie sa alung chinul asta din viata mea ce, pe buna dreptate mi l-am creat vazand viata noastra ca pe o oaza in desert, era insa totul un miraj, tu erai seva gandurilor mele care acum a devenit nisipul si desertul ce ma sufoca, de aceea iti spun ca este pentru ultima oara cand are loc o asemenea intalnire intre noi...
- Dar de ce nu mai vrei sa fim impreuna, am incercat, am incercat din rasputeri sa fiu mai buna decat am fost candva, am recunoscut in lacrimi ca am gresit, te-am implorat in genunchi sa ma ierti, am plans in fata ta si a prietenilor nostrii, am jurat sa fac orice spre a fi fericiti impreuna, de ce ma alungi, de ce te razbuni?
- ...
- Ce a fost a trecut, te rog, arata-mi ca poti sa ierti, arata-mi ca putem sa trecem peste asta, arata-mi-te asa cum te-am cunoscut, un suflet mare...
- Un suflet mare este adesea slab, este risipitor, acum in urma amintiri tale o nepasare rece si ironica se aterne incet... incet... nu mai vreau sa incerc, nu mai vreau sa fie cum a fost candva, nu mai vreau sa fiu alaturi de tine fericit, nici de o alta; cuvantul “putem” prevede subiectul noi, care de altfel nu exista in decat in masura in care tu aspiri la el, defapt sunt “eu” si “tu” care de altfel nu au fost, nu sunt si nu pot fi “noi”
- Iti mai amintesti povestea noastra de la inceput pana azi!...
...

De aici pana azi, 25 ianuarie, anul centenarului se asterne incet nepasarea mea, raceala cu care fac totul. Cuvinte ce le-am scris sunt goale, in spatele lor se afla acea amintire aburita a trupului ei fraged adesea inlocuit cu trupurile altor femei, si altor amintiri a caror importanta n-o gasesc in viata asta, in realitatea in care nu sunt decat lupte fara invingatori, lupte ce a caror importanta, azi 25 Ianuarie, anul centenarului n-o mai gasesc...
Sunt momentele in viata noastra, pe masura importantei lor fara voia noastra le acordam acele efecte, ca in muzica: e Feedback-ul, e Delay/Echo sau e Reverb, rezultatul este unul: amintirea, care da amploare si prelungeste uneori exagerat o actiune ce a luat sfarsit...
De atunci am invatat ca viata e mai mult decat iubire, mai mult decat succesul pe plan social, mai mult decat cuvinte sau note muzicale, in spatele tutoror se afla acea perfectiune a tacerii, a nimicului, a neexistentei, lipsit de vise, de dorinte, plin de vicii ce scurteaza incet dar sigur existenta mea, e neculoarea, sunt nebucuriile si netristetile... e perfectiunea ce-am gasit-o si care-mi umple fiecare pas, azi, 25 Ianuarie, anul centenarului...

- Dar mai vroiam sa-ti spun ca eu nu sunt nebun...
- Da cine a spus ca esti nebun?
- Nu... da vroiam sa-ti spun ca eu nu sunt nebun, ma comport asa din pasiune!
- Din care pasiune?
- Cum din care pasiune, ce?! pasiunea are vre-un motiv?!
- Pai... cand spui ca un om este pasionat pe semne ca te referi la un domeniu, daca vezi un om pictand zece ore pe zi atunci poti sa spui ca e pasionat de culori, de pictura sau de arta in general, da tu ce pasiune ai, nu mai faci nimic, nu mai esti nimic din ce am cunoscut din si prin tine, esti tacere si nepasare!
- Exact! ei si vezi tu draga mea Diandra eu sunt insasi pasiunea pentru perfectiune...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


E mult prea diluat pentru gus - de XID la: 04/02/2005 11:32:09
E mult prea diluat pentru gusturile mele; un text la obiect face mai buna impresie decat o lungitura de cuvinte care se tot repeta; poate ca ai incercat sa pui accentul cat mai mult pe cuvintele ei, dar pana si cititorul ajunge s-o urasca atunci cand tu o iubesti din nou.
#35372 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...