|
te provoaca sa gandesti
Rupeţi-vă frunzele de pe mâini
şi lăsaţi-le să cadă în morminte. Nu vor răsări din ele nici flori, nici cruci, nici altare sfinţite. Lăsaţi-le să zboare în plutiri nesfârşite… Nu, nu vă opriţi! Rupeţi-vă frunzele din carne, din oase, din sânge, din toate… Lăsaţi-le să plece prin ferestre deschise… Veţi rămâne ca mine, cu braţe lungi de păsări măiestre.
comentarii (2):
multumiri
- de
Mircea2005
la: 14/02/2005 00:06:40
Draga Dle Pamfilie, va multumesc pt. aprecieri. Acest poem castiga valoare datorita comentariului dvoastra. Voiesc, de nu indraznesc prea mult, sa va cunosc parerea obiectiva, si fata de viitoarele mele poeme.
Cu sinceritate, N. Mircea.
|
 loading... |
m.pamfilie