Invatatoarea pentru mine

cand eram in clasele primare in RO invatatorii erau cred ca diferiti fata de cei din ziua de azi
ca sa explic ce inseamna:erau un model de urmat,aveau silinta sa predea in asa fel sa priceapa copiii,ne dadeau teme,ne ajutau va in afara educatiei de acasa sa devenim oameni disciplinati
in ziua de azi nu se intampla acelasi lucru,mai rar gasesti invatatorii de pe vremuri care te puneau sa inveti,si culmea ca-ti si placea sa stii cat mai multe
imi pare rau pt copiii din ziua de azi,ce exemple vad si ce influente(negative) absorb...deh,grele vremuri am ajuns

Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille

Invatatorii si profesorii mei din Ro majoritatea erau membrii cu carnet de PCR-ist probabil multi dintre ei fiind si turnatori la securitate desi nu-i forta nimeni sa o faca.
La Scoala de pe calea Plevnei(Bucuresti) devenita mai tirziu liceu erau niste "glume" de cadre didactice care de fapt trageau doctrina comunista la litera...ca sa nu mai vorbesc de directorul scolii Tovarasul Blideanu care mai si batea elevii dindu-le cu multa ardoare socialista suturi in fund.
O profesoara de geografie ne batea pe miini cu linia cind se enerva asa degeaba fiindca nu avea nici in clin si nici in mineca cu pedagogia, o alta de limba romana ,Tamara ...ne indocrina la fiecare ora cu istoria partidului dinsa spuneau gurile rele fiind sotia unui stab PCR.
Amintiri,amintiri,....:):):)

ce m-a uimit la inceput si m-a inspaimantat in egala masura fu coama de par rosh. Dar spaima s-a transformat iute-n iubire la glasul bun ca mirosul de paine calda proaspat franta-n maini!
Femeia aia, oameni buni, a sadit in fiecare dintre copiii ei seminte de bunatate, de cinste si de-ambitie.
In inima mea si in alte inimi, de-acum imprastiate prin lume, e macar un gand comun - "tovarasa" Virginia Batraneanu, Dumnezeu s-o tina inca si sa-i dea putere!

N-am asa amintiri urate (una, doua, trei, cu ore de PTAP si tablouri cu poza lu’ Ceasca de carat la parade)...dar astea-s in acelasi timp amuzante, desi pe vremea aia nu erau, cand iti cam scadeau nota la purtare!

Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!

Mi-as dori si eu ca, peste ani si ani de zile, elevii mei sa vorbeasca cu atata drag de mine. Atunci voi simti cu adevarat ca ceea ce am facut nu a fost in zadar.
Oricum, daca ti-a fost atat de draga si daca ii porti atat de mult respect, poate ca o scrisoare de multumire ar fi mai mult decat suficient. Sunt convinsa ca si dumneaei se intreaba pe unde sunt fostii sai elevi, ce fel de oameni au ajuns.
Ma bucur sa vad ca majoritatea oamenilor au doar cuvinte de pretuire pentru dascali.

Si totusi era fain, cand cu pancarte si stegulete ne plimbam pe sub tribuna oficiala. Greu pentru niste copii, dar amuzant. Acum nu ma gandesc decat cu drag cum ne impodobeam cercurile cu prime colorate, cu cata nerabdare asteptam sa mai primim o insigna.
Chiar daca uneori nu mai puteam sa stam in soare, dascalii nostrii ne faceau sa uitam de greu, si totul devenea ceva interesant.
Oare cum ar fi sa fie de ziua Romaniei la fel ca atunci?

Atat de bine vorbesti despre aceste lucruri, de inclin sa cred ca ai trecut prin asta. Dar spui ca nu. Atunci de buna seama cunosti pe cineva in situatia asta.
Eu am trecut prin asa ceva si stiu exact despre ce este vorba. Doar ca eu ma trezeam la 4 dimineata si mergeam 5 km pe jos printr-o pustietate de-mi ingheta sangele in vine. Mi-au dat putere ochisorii copiilor si parintii lor, care mi-au spus ca ma asteapta ca pe painea calda. Am plecat de acolo cu durere in suflet, dar mai merg din cand in cand de dorul lor.

Oare copiii de azi sunt influentati negativ de dascalii lor? De ce acele persoane care si-au facut pe "dincolo" o viata vorbesc doar de rau ceea ce se intampla aici? Chiar nimic nu e bine? Chiar nimeni de aici nu mai merita credit? Nici cei care au fost si nici cei care sunt?

nu toti oamenii au o vocatie pentru meseria pe care o fac.
in viata intalnesti tot felul de oameni:
INVATATORI fara a fi profesori
profesori fara a fi INVATATORI
oameni INVATATORI
si invatatori care sunt doar OAMNENI.

sa ne bucuram ca am avut ocazia sa-i apreciem
pe INVATATORII nostri

Scuzele mele pentru pauza indelungata in ale scrierilor, dar mi-ar fi necesare 48 de ore intr-o zi pentru a termina tot ceea ce-mi propun...
Nici o alta profesie, pentru mine, nu este mai sacra decat aceea de dascal. Am avut mereu un sentiment de admiratie si respect pentru toti cei care au imbratisat aceasta cariera.
Cazul descris este cel al unei persoane foarte apropiate asa ca am trait alaturi de acest personaj experientele respective - este vorba despre fratele meu. La varsta aceea frageda, cei mici, in special cei de la sate, privesc invatatorul ca pe un model; este atat de simplu sa le faci cunoscut un alt univers la care ei nu au acces datorita distantelor fizice, materiale si uneori morale; curiozitatea satisfacuta si incantarea pe care le citesti pe fetele lor rasplatesc efortul.
Toata stima mea pentru d-voastra.

Mireille

Sunt invăţatoare la 4 clase simultan .Fac naveta la 23 km de un important oraş al ţării, sunt studentă la zi la o facultate de stat, sunt orfană de mamă de aproape 2 ani dar sunt fericită să văd în fiecare dimineaţă feţele ingeraşilor mei.Copiii nu au nici o vină că s-au născut în-tr-un sat izolat .Au nevoie de mine. Chiar dacă jumătate din salariu îl cheltuiesc pe transport nici măcar asta nu mă împiedică să renunţ.După ce voi termina facultatea, adică anul acesta , voi fi institutor.
Aş mai vrea să ştie lumea că nu numai necalificaţi predau la ţară ori la simultan .Eu am am absolvit liceul cu profil pedagogic cu media 9.40.Anul viitor voi susţine lucrarea pentru obţinerea gradului I.
Îmi doresc să trăiesc atât cât să aud despre copiii mei că au ajuns oameni .

Sunt invăţatoare la 4 clase simultan .Fac naveta la 23 km de un important oraş al ţării, sunt studentă la zi la o facultate de stat, sunt orfană de mamă de aproape 2 ani dar sunt fericită să văd în fiecare dimineaţă feţele ingeraşilor mei.Copiii nu au nici o vină că s-au născut într-un sat izolat .Au nevoie de mine. Chiar dacă jumătate din salariu îl cheltuiesc pe transport nici măcar asta nu mă împiedică să renunţ.După ce voi termina facultatea, adică anul acesta , voi fi institutor.
Aş mai vrea să ştie lumea că nu numai necalificaţi predau la ţară ori la simultan .Eu am am absolvit liceul cu profil pedagogic cu media 9.40.Anul viitor voi susţine lucrarea pentru obţinerea gradului I.
Îmi doresc să trăiesc atât cât să aud despre copiii mei că au ajuns oameni .

In a II-a am avut picioarele rupte. Invatatoarea mea a venit in fiecare zi, timp de doua trimestre, sa-mi tina lectiile ce le tinea clasei. Sa nu ma pierd de colegi. Si-mi aducea compot de mure. Sa-i dea Dumnezeu sanatate multa.

Invatatorea mea era frumoasa ,imalta ,subtire si avea o fata la liceul unde eram eleva.
Imi amintesc ca avea manichiura facuta tot timpul era cocheta si f. exigenta.
O chema Filimonescu Eliza si drept amintire si recunostinta unei fete i-am pus acest nume Eliza.
Dumnezeu sa va aiba in paza frumoasa mea DOAMNA.(buburuza)