M-am nascut trist...

M-am nascut trist, cu ochii inlacrimati. Plangeam ca un copil... Doctorul m-a privit cu un aer familiar. Suspect.
Am supt de la cei mai provocatori sani, lasand deoparte mentalitati preconcepute. Laptele avea un gust usor alterat si m-am vazut nevoit sa alertez protectia consumatorului.
Nu mi-am recunoscut parintii decat in urma testului ADN. M-am asigurat ca nu voi fi victima vreunei erori a maternitatii, in urma careia m-as fi pricopsit cu parintii altcuiva. Zeci de astfel de cazuri vedem zilnic la ora 5...
Am semnat de primire in graba si am iesit zgomotos pe usa spitalului. Viata parea frumoasa.
M-am urcat in primul taxi liber dornic sa-mi cunosc, cat mai repede, viitoarea nevasta. M-am impiedicat pe scarile blocului si am remarcat cu stupoare ca tocmai fusesem depasit. Cineva mi-o luase inainte... M-am resemnat in lift. Cand am ajuns in pragul usii, am primit si prima lovitura. La propriu. In cap. S-a intunecat rapid, in timp ce imaginea se rasturna lent.
Mi-am revenit doar dupa doua serii de palme ce mi-au fost aplicate peste fata. De o femeie. Provocatoare.
M-am ridicat de indata ce i-am putut smulge hainele de pe ea cu o pofta barbara. Am tavalit-o pe covorul plin de scame si apoi, cu glas sfarsit, i-am murmurat ca o iubesc. Pentru prima oara. Ne-am casatorit imediat ce ea a putut semna actele de divort. Intr-un cadru restrans, in sanul familiei.
Ceremonia religioasa a fost oficiata de un preot care l-am gasit pe internet. La adresa ve ve ve punct preoti punct ro. I-am scris pe e-mail la preotu a rond voi ajunge in rai curand. Si a ajuns.
Mi-a raspuns dupa vreo noua saptamani si jumatate. Pe o coala alba, mototolita. "Am reusit sa ma acomodez", am citit pe primul rand dactilografiat neglijent.
Eu nu!