-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

SĂ NU IEI NUMELE DOMNULUI ÎN DEŞERT!


de alex porc la: 22/02/2005 08:11:00
modificat la: 28/02/2005 13:10:03
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Frank Watkins de dimineaţă avea în cap porunca asta. Chiar de când deschisese ochii, înainte de a mânca nesăţios ultimul gândac pe care-l mai avea în buzunarul stâng din faţă al pantalonilor de piele, îi răsuna în cap: „Să nu iei numele Domnului în deşert!" Era în deşert, deci nu avea voie să ia numele Domnului. Nici n-avea de unde.
Nu am voie să iau numele Domnului în deşert. Sunt în deşert, nu am găsit apă de două zile şi. Se zice că gândacii ăştia negri, cum dracu' s-or fi numind, secretă sau au sub aripioarele astea amare un lichid gălbui. Lichid gălbui. Mie tot mi-e sete. La naiba! Mor de sete şi nu am voie să iau numele Domnului; poate mă ajută şi El să. Ah, ce bine ar fi să fiu acum cu Isabela! Sticla de bere. Femeia udă. Ţigara udă. Totdeauna Isabela udă ţigara, dar îmi place s-o fumez aşa, udă cu flegma ei. Finala Ligii Campionilor. Del Piero gol peste zid din lovitură liberă. Cred că am mers deja vreo zece kilometri de dimineaţă. Gândacii ăştia nu sunt aşa săţioşi cum par la prima vedere. Tot sunt şi părţi bune în deşert. Nu sunt oameni care să se uite la tine când te. Nici nu ştiu de unde iese aşa mult, că de o săptămână mănânc doar din provizia de gândaci. Gata! Acum să mă şterg puţin prin nisip. Am ajuns să duc dorul hârtiei igienice. Sper să, etc.
Watkins purtând pantaloni de piele în deşert, mort de sete, la 45°Celsius, e o imagine bizară, dar hazlie. Adevărul e că nu are chiloţi şi nu merge să umbli în pielea goală nici chiar în deşert. Pe deasupra Frank Watkins este director de bancă în Seattle, asta cu condiţia de a mai reuşi cumva să ajungă acasă altfel decât între patru scânduri, dacă e să folosim o vorbă din popor. Aşa că Watkins înaintează din ce în ce mai greu prin pustiu, îmbrăcat în pantaloni de piele Levi's Strauss (da, chiar şi Levi's Strauss produce pantaloni de piele), în căutarea apei care să-l transforme într-un om ceva mai viu decât este acum şi, cine ştie, poate chiar să-i ofere ocazia de a ajunge acasă, la nevasta lui, cu ochii lui mici şi prietenoşi deschişi, cu zâmbetul pe buze şi fără a avea mâinile încrucişate pe piept. La urma-urmei, de ce s-o tot lungesc, vreau să spun viu. Dar iată că în zare se vede o oază; pentru o clipă situaţia pare a deveni roză dar, din păcate, e doar un miraj. My mirage. Anii '70. The hippies. Vietnam ş.a.m.d. Îmi pare rău dar e un miraj.
Ce ţi-e şi cu mirajele astea! Ca şi cu berea într-un bar în care stai fără un ban în buzunar, dacă nu te dă afară. De fapt nici nu mai ţin minte cum e să n-ai un ban în buzunar. E diferit, oricum, oaza am văzut-o doar o clipă, pe când cu berea! Şi totuşi, Isabela, berea, ţigara udă, acum măcar un gândac dacă aş mai avea. În bar vezi berea tot timpul, ba chiar mai mult, vezi alţi oameni bucurându-se de gustul ei amărui, care dealtfel nici nu-i aşa bun, dacă te gândeşti puţin. Am slăbit vreo zece kilograme, cred, de când m-au abandonat aşa-zişii mei prieteni. O să-i recomand Isabelei cura asta de slăbire, deşi nu înţeleg de ce vrea să slăbească. Arată foarte bine, e aşa de apetisantă şi eu mor aici. Nu lua numele Domnului în deşert! Şi asta dacă aş găsi măcar, m-am săturat de nisipuri. Vreau apă. De unde?
Într-adevăr, e deprimant să umbli prin deşert mort de sete. Dar Frank Watkins, cu cele foste o sută de kilograme de masă musculară (mai puţin), osoasă şi adipoasă (în special) ale sale, actuale nouăzeci, are ceva rezerve pentru supravieţuire. Mai are nevoie şi de puţin noroc. Noroc care, dacă e să ne luăm după faptul că de o săptămână marele Frank se învârte în cerc, îi cam lipseşte. Toţi avem nevoie de noroc şi aproape toţi suntem lipsiţi de el, prin definiţie. Probabil e şi normal să fie aşa, doar că eu nu-mi dau seama. Nici eu nu ştiu exact de când l-au părăsit pe Watkins prietenii, am spus o săptămână fiindcă simţeam nevoia să dau o informaţie cât de cât exactă şi precis că nu am reuşit. De ce l-au părăsit? Nici asta nu ştiu exact, pot doar bănui. Ce? Păi, Frank în general este un nesuferit (în timpul şcolii primare şi al liceului colegii îi spuneau „hei, teenager împuţit!", ceea ce uneori chiar i se potrivea, căci îşi schimba ciorapii şi lenjeria intimă extrem de rar; acum, după cum spuneam, nici nu are aşa ceva) şi, obişnuit fiind să comande, bineînţeles în manieră dadaistă (el îi spune „manieră suprarealistă", dar se înşeală), i-a cam scos din pepeni pe tovarăşii de „expediţie" (aşa o numeau ei, pe când de fapt se plimbau doar cu maşina prin deşert), ceea ce i-a şi determinat să-l abandoneze în plin deşert (deşi deşert înseamnă pustiu). Probabil că „prietenii" ajunseseră deja într-un oraş mare, unde mâncau ciozvârte de berbec pe care le stropeau cu bere. Şi să nu crăpi de ciudă?
Mi-e ciudă. În timp ce eu mor aici murind de sete, pe străzile Seattle-ului sute de mii de oameni se scurg pe asfalt per pedes sau în cutiile lor strălucitoare de conserve (Opel Ascona verde „metalizat", să mori de râs!). Adică nu, nu-mi place exprimarea. Să vedem: în timp ce eu mor murind aici de sete, gloata umană din Seattle se scurge scurgându-se pe asfalt, inconştientă, în hăul timpului. Aşa da, mai merge. „Totdeauna am fost un poet. Parcă văd, o groapă mare cu jăratic, iar deasupra, învârtindu-se în frigare, un viţel întreg, din care se scurg picături de grăsime: sfrrr, sfrrr..." Iar lângă groapă, eu cu un butoi de bere, cu zâmbetul pe buze şi cu Isabela lângă mine. La naiba, iar îmi curg balele! Mi-e sete!!! Cât o fi ceasul? Ceasul meu frizează ora trei, dar habar n-am dacă e dimineaţă sau după-amiază şi mai mult ca sigur că rabla asta, pe care am dat două mii de dolari, nici nu merge bine. Marele Frank Watkins, director al băncii “Milenium” din Seattle, figură proeminentă a oraşului, este incapabil să găsească puţină apă. E trist de ironic. Precis că dacă aş fi fost un cerşetor, şi nici nu unul de succes, acum aş fi pe malul unui lac din Canada şi probabil că mi-ar fi frig. Dar ce se vede în faţa mea? E negru şi destul de mare, pare a fi un fel de cârpă. Precis e un miraj din nou, trebuie să fiu circumspect.
Frank se oprise locului, iar în faţa lui, întinsă pe nisip, era o hârtie neagră, cam de un metru pătrat (cu laturi de 1m pe 1m), pe care scria cu litere groase, albe: Iahveh. El se holba la ea. Ea nu se holba la el fiindcă era un ceva neînsufleţit, nu avea organe de vedere (probabil, de fapt cu siguranţă, nici puncte de vedere), chiar dacă pe ea zăcea scris numele Domnului. Chiar şi Frank ştia că Iahveh e denumirea lui Dumnezeu în ebraică. Acum avea o dilemă foarte mare, datorită căreia uitase şi de sete, şi de Isabela, şi de ţigara udă, de tot. Ea ar putea suna, dacă ar fi s-o exprime, în felul următor: sunt în deşert, nu am voie să iau numele Domnului, iar acesta e în faţa mea, pe o hârtie neagră. Dar poate ar trebui să-l iau, poate primesc o bilă roşie de la Petru (deşi ştie şi Frank că grindina nu e roşie. Şi, pe urmă, ar fi frumos să-L părăsesc pe Domnul nostru în mijlocul deşertului, doar fiindcă prietenii mei mi-au făcut mie asta? Prietenii mei mi-au făcut mie asta? Prietenii mei mi-au făcut mie asta?! PRIETENII MEI MI-AU FĂCUT MIE ASTA?!!?! E cumplit de absurd, mă iubeau. Dar dacă ei mi-au făcut asta înseamnă că nu sunt prietenii mei. E foarte simplu, nu?
Poate e un miraj iarăşi, trebuie să fiu precaut. Ce-ar fi să încerc să mişc puţin hârtia cu degetele de la piciorul drept? Dacă o mişc, înseamnă că nu e un miraj, şi atunci... Şi atunci ce? Şi atunci nimic. Aşa, dar nu, poate mi se întâmplă ceva. Hai, curaj, Frankie! Ridic puţin piciorul, aşa, îl apropiu puţin de hârtie, adică, ia stai niţel, dacă e vorba de o capcană? Ah, prostii, ce capcană ar putea fi? Am devenit paranoic. Teorema: Privaţiunea de apă îi face pe oameni paranoici. Demonstraţia altădată. Adică, eu însumi sunt demonstraţia. Q.e.d. Gata, am mişcat-o! E reală! Da, e reală! Dar oare de ce mă bucur aşa? Habar n-am. Sinapsele îmi joacă feste. Paranteză: dar de unde să fi auzit Watkins de sinapse, ştiut fiind faptul că el nu are alte preocupări decât înmulţirea banilor şi posedarea Isabelei? Poate o fi fost la şcoală când s-a vorbit despre sinapse. Am închis paranteza. Să o iau sau să n-o iau? To take it or not to take it? This is or this is not the question. O iau, deşi poate mă pedepseşte Dumnezeu că nu ascult porunca. Habar n-am cum m-ar mai putea pedepsi, dar poate voi afla în curând. O iau, gata, am luat-o! Fac un pas, n-am păţit nimic, doi paşi, nimic, 3, nimic, 4, nimic, 5, nimic, ...674, nimic. Dar parcă s-a înteţit vântul. Da, căci am mai mult nisip în gură acum, iar despre ochi nici nu ştiu dacă mai poate fi vorba. Parcă până acum nu aveam nisip şi pe măseaua de minte (într-adevăr, concentraţia de nisip în gură îi crescuse simţitor, de la 1,17 grame pe centimetru cub de gură la 3,23 grame pe centimetru cub de gură, adică îi crescuse cu aproape 200%). Să ştii că vine o furtună. Poate şi plouă, asta ar fi salvarea mea, dar dacă nu plouă nu ştiu ce-o să se întâmple cu mine. Dar deja picură, ah, ce bine e! Doamne, îţi mulţumesc! Apă, apă, apă, sunt salvat!
Există trei variante de a explica întâmplarea:
1.Dumnezeu l-a răsplătit pe Watkins pentru că a luat hârtia, şi atunci porunca „Să nu iei numele Domnului în deşert!" nu are acoperire practică.
2.Dumnezeu a trimis furtuna să-l pedepsească pe Watkins, dar ploaia l-a salvat pe acesta, deci Frank Watkins L-a păcălit pe Dumnezeu, şi atunci nu mai poate fi vorba de Dumnezeu, ci de un impostor.
3.E o pură întâmplare.
Mie personal nu-mi place nici una dintre variante.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


fara subiect - de alex boldea la: 18/06/2007 09:18:08
citesc de 2 ani textele de pe cafenea, ce-i drept nu pe toate, si asta e singurul care mi-a ramas vreodata in minte. e stralucit.
#207156 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de queenmary la: 19/06/2007 16:02:02
din cauza comentariului lui alex boldea am citit si eu acum textul. mi-a placut, a meritat :)
#207806 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
da - de thebrightside la: 16/07/2008 09:37:37
foarte faina scriitura. singura observatie, parca-i mult prea prezent scriitorul langa personaj, prea ii aranjeaza glurul si-l perie de scame. mie una asta nu mi-a placut.

un besso grande pentru intrus ca fara ideea lui greu de crezut ca ajungeam aci vreodata si o bezea lui boldea ca el a scoso-o de la rhiva. :)
#325773 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: