Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

evolutie


de eos la: 23/02/2005 12:38:00
modificat la: 28/02/2005 13:30:53
taguri: Proza_scurta 
voteaza:

1

Scaunul era imbracat in piele neagra si birou era din marmura de culare stacojie.Era o camera mare . Intreg peretele stang era din geamuri ce faceau ca lumina sa cada intr-o maniera calda.Se infatisa la o prima vedere cam sarac mobilat asta fiind si idea . Nu era o incapere deosebit de frumoasa dar excela prin simplitate si stil , toate culorile erau inchise , dar fara sa fie reci .Cum intrai in camera , biroul lui era in stanga , privelistea orasului facandu-si aparitie in fata.Acea priveliste iti dadea senzatia de putere , erai deasupra tuturor. Orasul se vedea in plinatatea lui ,privelistea era chiar deosebita , dar nu si pentru el .
- Domnul Mihai este la intrare , poate sa intre , se auzi secretera din difuzorul interfonului.
- Da ,sigur, si ...aaa... nu vreau sa fiu deranjat in urmatoarea jumatate de ora.Isi mangaia barbia cu degetele mainii stangi iar in dreapta tinea o bricheta albastra, lovind-o ritmic de marmura.
Tonul dialogului prinsese o nota atat de obijnuita incat secretara parca stia deja raspunsurile inainte de a i le da seful ei.Cu toate astea decenta si distanta intre angajat si angajator trebuia respectata .
Il chema Aldea Gabriel ,noul presedinte al consiliului de administratie la Geldo Software , ajuns in aceasta postura foarte dubios , si extrem de rapid. La capatul opus al biroului isi facu apritia domnul Mihai Ion , vicepresedintele companiei.Intra pe usa cu ochii in niste hartii , foarte abatut.
- Da , Ioane ,ce e ?
- Domnule Aldea , stiti aceea cautare pe care am demarat-o la inceputul anului trecut ? privind problema aceea... ridicadu-si capul din hartii incepu sa-l priveasca ochi in ochi pe director. Aldea brusc facu acelasi lucru si parca se blocasera.




2

Ploaia se opri .Un copil la vreo 16-17 ani se indrepta spre scoala cu ghiozdanul in spate. Simtind cum loviturile picaturilor de ploaie incetasera,isi ridica privirea si vazu ca, incet , se lumina.Ploua de azi-noapte si parea ca nu se va opri prea curand .Cu toate astea ploaia incepu sa fie destul de sacaitoare chiar si pentru el ,caruia ii placea aceasta vreme nesigura. Lasa gluga jos si scoase mainile din buzunar . Avea un ghiozdan bleumarin spre negru si o geaca gri murdara puzin la maneci si pe dinauntrul gulerului. In fata magazinului central era o piata , de curand amenajata dupa standarde europene. Odata cu demararea proiectului disparura vanzatorii de ziare , dar aglomeratia ,mai ales la aceasta ora , se pastrase infernala. Mergea cu ochii atintiti in piatra pavata din piata si se lovea usor de cei care nu se dadeau din fata.
Pe partea cealalta se infatisa o noua silueta ce parea ca-l priveste insisitent . Era o fata roscata natural cu pistruii specifici acestui gen de ten , imbracata intr-o canadiana rosie cu gluga imbanita pe spate .
- George !!!se auzi de vis-a-vis ,dar erau prea multe masini pe strada ingusta pentru a o auzi. George !!!striga din nou , de acesta data reusind sa traverseze cu greu strada aglomerata si plina de baltoace .
Acesta se opri.
- Salut , mah ...ii spuse plin de oboseala in glas. Ce faci ?
- Bine ,dar tu ce ai ? intreba fata .
- Ma cam doare capul , il simt cam greu de la un timp ...se scarpina cu mana stanga prin par , lasandu-l invalmasit.
- Ai vazut ca s-a oprit ploaia ?spuse oarecum bucuroasa fata ,... priveste ce frumos este soarele , daca ploua , nimeni nu se uita in sus dupa soare , sa nu-l picure in ochi…spuse aceasta , oprindu-se din mers si ramanad cu ochii spre cer, oarecum nedumerita.
- Haide mai repede la scoala , ca ploaia va reincepe in curand si nu vreau sa-mi ud geaca mai mult decat este deja...e din acel material care se usuca foarte greu . spuse acesta privind-o in ochi pe Mihalea , colega lui de banca.Erau niste ochi caprui deschis cu raze verzui si portocalii .
Avea uneori acest obicei , de a se uita in ochii persoanelor , i se parea ca asa poate cunoste pe cineva , si nu neaparat ca retinea ceva deosebit despre acel individ , ci pur si simplu il facea sa se simta stapan pe situatie, si implicit pe replicile discutiei respective.
Ploaia reincepuse imediat ce copii intrara in scoala. Era ora de Limba Romana si imaginea de afara era deosebit de schimbatoare . Plouase vreo 10 minute , dupa care vantul incepu sa sufle cu putere, lagand copacii goi .Acum era soare , un soare suparat si impins parca spre nori .Totul era in schimbare.
- Si atunci Eugen Lovinescu a indemnat scriitorii sa-si indrepte atentia catre intelectualii de la orase, romanele de analiza psihologica , gasindu-si pana atunci subiecti in peisajul rural pitoresc, spuse profesoara de romana,o femeie pe la vreo 55-60 de ani , cu o privire blanda si un ton al vocii calm si neted .Avea in cuier o haina de blana , groasa , pe care o purta uneori pe umeri in timpul orelor.Acum insa era destul de cald .
Un elev , ridica mana .
- De ce , doamna profesoara ?ochii lui erau acoperiti de naivitatea ce a nascut acesta intrebare , reprezentativa pentru clasa respectiva.
- Pai , poate ne raspunde unul dintre colegii tai ? profesoara nu se arata surprinsa de intrebare , si chiar usor amuzata.Ionescu , tu ce parere ai ?
Statea in ultima banca de pe randul de la perete, care era mai scurt decat celelalte cu vreo doua banci.Isi auzi numele…aranjandu-si bluza , se ridica in picioare.
- Probabil , simtea nevoia urmatorului pas …urma o pauza de vreo 5 secunde …de fapt nu este probabil , doamna profesoara, sunt unele momente care urla dupa o schimbare de metalitate , si unele persoane care sunt indreptatite sa o faca , acest lucru isi merita locul sub ideea certitudinii . Nu trebuia pus la indoiala…cand a venit vremea pentru o schimbare , nimic nu sta in calea destinului…
Sub aparenta incordare a privirilor, se simtea plutind discret, o anumita degajare din partea lui … era sigur ca are dreptate .




3


- Trebuie convocata o sedinta de consiliu, spuse Aldea privindu-si bricheta din mana stanga.Trebuia sa-si demonstreze iar calitatile de lider incontestabil al Organizatiei . Era de pe putin 10 ani in fruntea Organizatiei si nimeni pana atunci nu I-a subminat puterea . Era de altfel cel mai avansat deci nu se punea problema succedarii lui.
- Desigur , domnule Aldea, spuse Mihai privindu-si superiorul pe deasupra ochelarilor.Asta cand ?
Incepura iar sa se priveasca ochi in ochi ,insistent ,patrunzator , taios, nimic nu mai misca intre ei , Aldea nu mai lovea bricheta de marmura biroului , Mihai inchise dosarul si se asternu o tacere aproape de inutila. Dupa acest moment care a durat vreo 10 secunde , Mihai iesi din birou . Privirile lor erau confuze si dominate de grimase .


4



Viata nu era intodeauna simpla pentru un copil de 17 ani . Existau nemultumiri pe toate planurile posibile, viata tindea sa se complice excesiv si tensiunea crestea exponential. Intr-o atmosfera de tensiune nu se pot lua decat hotarari proaste.El stia toate astea , avea privire panoranica si pricepea fenomenul in intregime .I se parea ciudat ca ceilalti nu vad.Fiecare nemultumire caracteristica varstei , pentru ca acestea existau , era atent cercetata dupa care actiona in consecinta . Filtrul gandirii era mai dezvoltat .
Ora de romana se terminase.Cum iesi profesoara din clasa isi aseza capul pe masa, si o privi pe Mihaela parca dorind sa i se planga de ceva.Ea asculta orice, el ii spunea totul . Tot ce nu avea curajul ca spuna cu voce tare ii zicea ei.Ea intelegea totul si nimic .De fapt avea o inteligenta peste medie cu niste sclipiri interesante ,asculta tot ce ii zice george dar nu prea intelegea, ceea ce in definitriv , nu era nici o problema.
- De fapt profesoara asta ce vrea de la noi ?
- Sa invatam ,se luam note mari…spuse fata razand si adunandu-si de pe masa cartea si caietul.
- Ea nu a inteles nimic din critica pe care a citit-o, sau care a fost fortata sa o citeasca, ne da niste citate total aiurea ,le mai si repeta periodic. Cred ca in fiecare marti ,la 2-3 saptamai are acelasi playlist cu citate , spuse acesta cu o indignare linistita , fara repercursiuni foarte importnate.
Fata zambi. Avea un zambet interesant … de fapt intreaga figura capata o cu totul noua idee . Ochii I se faceau mici si zambetul ii acoperea toata fata.Avea o gura mare dar nu foarte mare. Ii placea za o faca sa rada , il multtmea oarecum ideea , dar nu indeajuns de mult pentru ca sa-l faca sa se simta mandru de el.
Mergea in fiecare pauza la baie . Nu facea acolo mare lucru si rare erau datile cand chiar folosea closetul , dar pentru el , era o picatura de liniste. Era cam stresat in ultimul timp si simtea nevoia sa se linisteasca.Intrase parca intr-un vartej, orice clipa de liniste era binevenita. Holul etajului unu era destul de lung .Nu trebuia sa-l strabata in intregime dar simtea o adevarata placere cand il traversa.
O fata cu o figura indignata , venea rapid spre el gata gata sa-l loveasca cu ceva . El mergea cu ochii in podea si mainile in buzunarele de la spate.
- hei …! De doua zile te rog sa-mi aduci C.D.-ul ala , ce dracu` ai ?! parca traiesti pe alta lume!
Acesta isi ridica ochii si cu o privire plina de regrete si cersetoare de intelegere spuse:
- Imi pare rau , ti-l aduc maine.Privi adanc in ochii fetei si si n-o scapa din ochi vreo 10 secunde .Deodata figura acesteia s-a domolit schitand chiar si un zambet nevinovat.Il apuca de antebrat incercand parca sa-si ceara scuze pentru ce a spus mai devreme…
• Nu e nici o problema , si asa nu-mi trebuia neaparat…
Isi continua mai departe drumul . Era o usa alba la baie si mazgalita cu tot felul de pixuri, de diferite culori.Intra si dadu drumul la apa .Privea cum apa se strcura prin sita de la chiuveta .A luat niste apa in maini , s-a aplecat si a aruncat-o pe fata. Ridicandu-si capul se privi in oglinda. Avea tenul brunet cu parul castaniu inchis , ochii negrii, si urechile usor clapauge.Ochii ii erau rosii , se vedea oboseala pe fata lui.


5


Masa avea 11 scaune.In capul mesei era el, Aldea Gabriel , conducatorul organizatie in ultimii 10 ani. Aveau fetele batrane si ochii obositi . Nu adusesera nimic cu ei . Nici o servieta , nici un dosar. Toti erau omaneni de afaceri foarte bogati , membri sau presedinti de consilii de administratie in mai multe firme foarte importante..Camera era lunga , masa fiind asezata de-a lungul camerei . Ceasul era vreo 5 seara .In spatele lui Aldea era o fereastra destul de mare . Toti aveau locurile foarte bine stabilite si fiecare isi respecta pozitia la masa cu o strictete subtila. Domul Mihai era al doilea de la coada pe partea dreapta a mesei. Aldea privi putzin cerul , intorcandu-se cu scaunul catre fereastra . Isi pierdu-se privirea in norii de ploaie ce se asteptau chemati in curand.
Se intoarse incet si incepu sedinta.
- Domnilor, inca o cautare a luat sfarsit , munca a 2-3 ani , nici nu mai stiu cat a trecut , incepe sa se materializeze. Privirea era fixata in masa de stejar pe care avea ambele maini.Totul trebuie sa decurga asa cum trebuie, nu permit greseli.Figura fetei era rece si hotarata.
Dupa un moment Aldea isi ridic vazul din masa de stejar si incepu sa-I priveasaca in ochi in ochi pe fiecare de la acea masa dreptunghiulara. Statea cate puzin timp la privirea fiecaruia, mimica fetei era foarte expresiva , in momentul in care isi incorda muschii fetei , parca ceilalti aveau tendita de a se ascunde de privirea lui si oftatul ii facea pe unii sa-si puna mana in cap , evident , cam nemultumiti de cursul discutiei.
Sedinta nu a durat mult , vreo 5 minute.Aldea dadu usor din cap in semn ca s-a terminat intalnirea si ceilalti s-au ridicat usor parasind unul cate unul , in sir indian, sala.Mai ramasesera doar Aldea si Mihai.
- In caz ca lucrurile se complica ,… spuse Aldea lasand o pauza destul de lunga ca sa insemne ceva…vreau sa iei controlul situatiei dar imi vei da raportul din ora in ora…este clar ?cei doi stateau aproape la capete opuse ale mesei si vorbeau foarte incet dar totusi parca se auzeau destul de bine.
- Ce te face sa crezi ca lucrurile vor scapa de sub control ? intreba Mihai.
In acest timp , Aldea se ridica dupa scaun si se indrepta agale catre iesire.
• Doar o banuiala…spuse presedintele consiliului de administratie de la Gelco software, cu un zambet pe figura…nu mai zambise de cativa ani , dar iata ca nu i-a fost foarte greu.



6

O durere de stomac incepu sa-l darme din picioare. Nu era o durere normala. Asta avea repercursiuni direct la creier si incepu sa-l doara si capul.In 5 secunde era pa jos , pe holul liceului. Niste colegi ii venira in ajutor si-l ridica incet.Cum ii vazu venind incerca sa stabilasca contact vizual.
- George , george ! incepura fetele sa tipe
- Ce are mah , asta ? se auzira intrebarile.
L-au dus pana in clasa , si l-au asezat pe postamentul din fata tablei, respira greu si parca ii indemna pe toti sa se linisteaca . Durerea incepu sa treaca , dar capul inca il mai simtea greu si se misca mult mai incet decat de obicei .Se duse la banca lui tinadu-se cu mana de stomac si schiopatand putzin. Durerea se extindea. Alt val il lovise , numai ca de data asta ii taiase si picioarele .Mainile , degetele , antebratul incepura sa il doara asa cum nimic nu-l mai durase pana cum.Era o durere inexplicabil de furioasa . Venea de peste tot si se extinde ca lacustele peste in lan de cereale.
Incepu iar sa-I treaca.In acest timp nu mai auzea nimic , toti fiind speriati de ceea ce se intampla. Isi lua genta si geaca si pleca.
- Ma duc la Mogli`s , vino dupa ce se termina orele, ii spuse Mihaelei care il privea cu o privire neputincioasa. Ea era singura care il cunostea mai bine pe George si a realizat ca nu are rost sa incerce sa-l convinga sa ramana , asa cum faceau ceilalti.
Mogli`s era un bar din apropierea scolii.Era mic si se pierdea printre strazile intortochiate ale centrului vechi .
Mergea pe bulevar privindu-si bocancii murdari de noroi. Durerea de cap era fenomenala , abia mai putea sa se mai tina pe picioare . Totul se invartea in jurul lui si parca nu mai putea sa mentina echilibrul . Totul incepea sa se auda mult mai incet , masinile , oamenii pe strada , fosnetul frunzelor…Acum isi auzea propria inima batand , plamanii cum se dilatau si vantul primavaratic sufland pe langa lobul urechii. Totul din ceea ce rationa inainte , acum , in fata faptului , se darama incetul cu incetul. Era clar un moment de criza , nu stia cauzele acestei crize dar incerca sa prevada efectele. Gandea totul ca si un eveniment istoric. “Orice eveniment istoric are premise , cauze si efecte .”Acum era momentul… toata teoria trebuia aplicata .
Intrand in bar parca se mai linisti putzin dar toate sunetele care le auzea erau receptionate cu un ecou lung . Isi dorea pur si simplu sa-si puna mainile la urechi ,sa inchida ochii si poate totul va fi bine. Trebuia sa faca fata .In fond nu era decat o durere de cap. S-a asezat la o masa din lemn.Avea o suprafata scrijelita cu cheile . In fata lui era un grup e baieti de la o clasa paralela , razand. Rasetele lor patrundeau prin urechile lui ca niste sageti otravitoare si parca nu voiau sa mai iasa , stateau acolo asteptad pana si ultima picatura de viata sa se scurga din el. Ridica privirea si le zise.

- Vorbiti si voi mai incet , ma cam doare capul …ochii ii erau rosii si cearcanele isi facura aparitia , abia isi mai putea misca maxilarul incercand sa vorbeasca.
Cel a carui gura se auzea cel mai tare , isi intoarse furios privirile catre masa alaturata .Intr-o neconcordata vaga intre figura si raspuns , acesta spuse politicos:
- Desigur,…ochii se inveselira optimist …imi pare rau , ne bucuram ca am scapat de chimie…intzelegi , nu ?ceilalti privind in masa , continuara tacuti sa-si bea cafeaua sau sucul.
Isi masa gatul cu mana stanga si nu simtea nici o imbunatatire.Si ochii incepura sa-l lase , vedea totul in ceata , fiind impins parca intr-o stare de somnolenta atat de puternica incat facea niste eforturi supra omenesti sa o repinga. De fapt nici nu stia daca vrea sa o repinga , totul curgea atat de independent de el incat logica si ratiunea nu mai aveau nici un cuvant de spus.
Baga mana in buzunar si scoase niste bani .Era o hartie de 50 de mii si vreo 6 de 10 mii . O lua pe cea de 50 si se indrepta spre bar .
- O cafea si o apa minerala , va rog. Avea o voce tusinda incat iti era destul de greu sa nu confunzi aceasta stare de oboseala generala cu o plictiseala monopolizanta , atat de frecventa la el.
- Da ce-ai mah George , ce s-a intamplat ? il intreba tanti de la tejghea . Se vedea dupa tonul intrebarii ca interesul nu era unul ipocrit .
- Aveti sa-mi dati si mie un Algocalmin ca ma cam doare capul .Se sprijni pe tejghea asteptand ca femeia sa-I aduca o pastila .Era aprope sigur ca nu-I va ameliora durerea dar merita sa incerce.
- stai ca am unu` in poseta. Dar ce ai patit mama , ca arati rau de tot.Esit bonlov ..ce ai ?
- Nu ,tanti…viata asta ma cam depaseste, sunt prea multe necunscute .Privea vag peretele din spatele tejghelei tinand ceasca de cafea in mana.
Se auzi afara venind in viteza o masina. Piatra pavata de pa strada trada orice autoturism care se apropia .Era o Skoda Octavia verde .Avea motor Diesel pentru ca se auzea dinauntru barului zgomotul puternic al motorului. Cineva deschise usa din fata de pe partea dreapta si ii spuse soferului sa tina motorul pornit.
Durerea de cap era din ce in ce mai istovitoare , incepura sa-l doara oasele , muschii ,intreg corpul fiind o adevarata povara resimtita numai si numai la nivelul creierului.
In bar intrase o persoana matura imbracat la costum , cu o tigare in mana stanga . Nici nu privi incapera bine si mersese direct la George Ionescu care intre timp se asezase pe unul dintre scaunele de la bar . Baiatul isi ridica privirea din tejghea si privindul pe Individul din fata lui simti cum totate au un sens . Sentimentul era atat de ciudat incat pana si el incerca sa si-l renege. Viata lui de pana acum incepea sa capete un inteles . Era un proces petrecut la nivelul subconstentului si nu prea avea reflexii majore in latura logicii. Pur si simplu simtea acest lucru .
- Buna ziua , ma numesc Mihai Ion si vreau sa…vorbim intre patru ochi ,spuse acesta privind subtil la femeia din spatele tejghelei.
- Desigur , haide-ti la masa.Era manat de o forta launtrica ce imbina curiozitatea si cauzalitatea tuturor evenimentelor petrecute azi . Pentru ca totul pentru el era explicabil intr-un mod sau altul , dar acesta durere de cap il eclipsa in profunzimea ei .
Se asezara la masa.Lumina trecea prin geam luminand masa si incalzind mainile celor doi.
- Nu stiu daca s-a creea deja legatura intre caracterele noastre dar vreau sa-ti spun ca intrega ta viata de acum inainte va depinde de mine . Prin urmare vreau sa ma asculti cu mare atentie si sa ma urmezi . Vei pleca cu mine in capitala si…
- Cum sa plec ci dumneavoastra…sopti George nereusind sa mai vorbeasca normal din cauza durerii da cap .
- Mai copile…tipa barbatul din fata lui pe care nu-l mai vazu-se niciodata in viata…tu nu intelegi…tu nu simti nimic …de vreo 2 zile in coace nu…barbatul se opri relizand ca toata lumea din incapere il privea cu spaima.Trebuie sa urci cu mine in masina . Lucrul asta se va intampla cu voia sau fara voia ta.



7

Se trezi pe bancheta din spate a masinii. Avea tapitarie din piele si gemuri fumuri. Intodeauna s-a intrebat cu ar fi sa fie de partea cealalta a acestor geamuri. Corpul ii era amortit dar durerea de cap incepu sa I se amelioreze.Nasul ii era infundat si nu prea putea sa respire. Simtea neputinta cum ii strabatea pe rand arterele ,capilerele , venele si ajungea inapoi in inima la fel cum a plecat.Un cu totul nou sentiment se nastea inlauntrul si crestea din ce in ce mai repede.
- Vom ajunge in vreo 2 ore.Incearca sa te linistesti.
Domnul Mihai , ce pana acum avea o figura dura , cu trasaturi de piatra de rau ,pe care algele nu contenesc sa-si astearna frunzele , deveni omul care avea grija de el. Privindu-l in ochi , un sentiment de bunavointa se arata .O subtilitate ce nu trebuia cautata mult facea ca acest joc de priviri sa fie interesant atat pentru el cat si pertru evolutia evenimentelor.Ii studia figura prin oglinda retrovizoare si ochii i se pironira in ochii domnului Mihai. Incet ,il lua somul.




8

Se trezi chircit pe o canapea din piela maro , stralucitoare.
Incaperea era mica dar varuita in asa fel incat aveai impresia ca peretii tindeau catre nesfarsit. Durerea de cap disparuse si cercanale de la ochii incepura sa-si piarda din consistenta.Avea ciudata impresie ca este acasa , cu toate ca era clar ca totul , de la oras pana la oameni , se schimba . Era oarecum normal pentru ca in fiecare dintre noi sentimentul de acasa este intr-un continuu progres . Viata nu este un tablou ci este o imagine in miscare, si el stia asta foarte bine . Subconstientul ii dicta ca asta este noua lui casa . Noul lui punct de pornire care altceva . Cu toate astea inca mai avea un sentiment de nesiguranta care, culmea , incerca sa si-l reprime . Se afla intr-o camera in care nu mai intrase niciodata , invelit cu o patura care nu l-a mai invelit nivciodata, uitandu-se la o lampa caruia nu mai admirase lumina niciodata.Orice plan teoretic pe care l-ar fi avut pana acum in legatura cu viata lui s-a daramat in fata aceste zile.
Intra pe usa doamnul Mihai si totul se schimba , acea urma de nesiguranta pe care o mai nutrea pe sub ganduri pieri instantaneu. Era ceva in ochii acestui om care pur si simplu il facea sa se simta mai bine in pielea lui.
- Te-ai trezit ?
- Unde sunt ? ! si cine p… matii esti ? spuse acesta , plin de incertitudini acumulate cat timp nu avea controlul asupra propiului corp.
- Esti in sediul central al Organizatiei.Eu sunt Domnul Mihai Ion , membru al Organizatiei , dar cred ca ti-am mai zis asta o data. Acesta raspunsese pe un ton mult mai scazut decat cel pe care ii fusese pusa intrebarea . Se misca mult mai umil , cu privirea itintita in podea.
- Al cui ? copilul se aseza pe marginea patului si isi treu mainile prin par in semn de disperare. Haide sa gandim situatia … Aici este sediul Organizatiei , da ?
- Da.
- Organizatiei cui ? intreba George ridicandu-si privirea catre domul Mihai .
- I se spune doar Organizatia. Cunoscatorii stiu despre ce e vorba . Dar acum haide ca domul Presedinte Aldea vrea sa vorbesca cu tine.
- Domnul presedinte … ? !
- Exact.Trebuia sa-ti limpezesti gandurile de problemele pe care le-ai avut pana acum , pentru a putea intelege.
- Pentru a putea intelege ce ?
- Nu este timp , si nu eu sunt persoana care trebuia sa iti explice.
- Se ridica dupa canapea si se indrepta spre usa.
Nou venitii trebuiau sa treaca pe la el , era o traditie de 10 ani in coace . Statea asezat cu capul pe spatarul scaunului , cascand si intinzadu-si mainile. Era obosit.
- Domnul Mihai este in fata usii, sa-l las sa intre ? se auzi secretara prin interfon
- Da ,desigur.
Mihai Ion intra buimacit pe usa . Ochii ii dadeau de gol disperarea , oricat de mult ar fi incercat sa o ascunda.
- Ce este, ce s-a intamplat ?
- Am venit cu noul membru , domnule Aldea, …
- Foarte bine, pe figura lui se asternu o incredere ce stergea orice urma de oboseala , cheama-l inauntru.
- Ar mai fi o singura probema , domnule…nu as numi-o chiar o problema dar…totusi este un lucru bun…
- Ce este Ioane ? ! zi odata
- A fost testat si…
- Si ce , bine ca a fost , orice membru nou trebuie sa fie testat.
- Va este superior , domnule…spuse barbatul inchizand ochii si stergandu-si transpiratia de pe frunte cu o batista. Ne este superior tuturor.
Aldea inlemni pentru vreo doua minute dupa care incepu iar sa se joace cu bricheta pa marmura stacojie .
- Cheama-l inauntru.
- Da , domnule.
Copilul isi facu aparitia in birou cu un amestec ciudat de sentimente , nesiguranta si teama de necunoscut se il urma pretutindeni , incerca sa-l mascheze dar in definitiv era normal sa fie asa . Aldea avea privirea atintita in podea si batea ritmic cu bricheta in marmura biroului.Era o tacere cam neplacuta mai ales din perspectiva lui George . Copilul isi misca ochii foarte rapid , parca evitand contactul vizual cu Aldea . Mihai privea pe tavanul incaperii , parca furat pentru o clipa de grijile vietii , avea privirea trecuta prin multe dar acum se pare ca este apogeul umilitelor si nereusitelor lui , acum parca este ultimul om al pamantului .
- Da ... tu ar trebui sa fii domnul George Ionescu...hm ...ai 16 ani .
- Domnule presedinte , eu incerc sa-mi pastrez calmul si nu ridic tonul dar poate imi explica si mie cineva de ce sunt aici ?
Aldea nu-i raspunse nimic. Lovea bricheta in continuare de masa , de data acesta reducand ritmul , de la o patrime la o doime.Se vedea foarte clar pe fata lui ca este panicat , ii era frica de ceva , respira greu . Isi indrepta privirea catre fereastra , apoi incet , miscandu-si gatul il privi staruitor in ochi.
Copilul , in acel moment avu o senzatie ciudata , deodata i se paru ca lumea este nesfarsita si ca el este nemuritor. Intreaga viata pe care a trait-o pana atunci era deodata atat de neimportanta incat aproape ca uita tot ce i s-a intamplat in acesta zi . Nu mai era decat momentul , aprope venerat pentru o clipa.Secunda nu mai era secunda , ci se intindea malitios catre nesfarsit , zidurile biroului , vopsite intr-un gri inchis se daramau incet , si nu mai existau dimensiuni. Simtea cum , fara nici o strangere de inima , mintea paraseste trupul . Nu mai avea mama , nu mai avea tata , oamenii pe care i-a cunoscut pana acum pareau prea mici . Simtea cum se ridica dintre oameni fara vreun oarecare esafodaj teoretic sau ideologic. Sentimentul era de o simplitate si de o naturalete nemaiintalnita pana acum in nici un proces uman .
Deodata se afla intr-o alta dimensiune. Totul era calm , nu mai simtea nimic , pentru ca trupul era in alta parte. Schimbarea avu loc atat de rapid incat i-a produs o oarecare spaima ce i-a reprimat nemultumirea cu care a intrat pe acea usa.Albul domina imaginea si el parca se pierdea in acesta lume . Pentru moment era doar el . Nu se auzea nimic nu simtea nimic .Putea sa priveasca in jurul lui , sa se miste , sa gandeasca, sa se intrebe , sa alerge , sa zboare. Totul era posibil.
Deodata aparu si Aldea . Imaginea figurii lui nu era deformata , dar hainele erau schimbate. De fapt era o imagine a personalitati fiecaruia dintre ei , exprimata in vid.
- Domnule Ionescu...
- Ce este asta ?!unde...unde...la ce... ce...copilului incepu sa fie frica si nu mai reusea sa lege doua cuvinte.Pur si simplu se blocase acolo , privind spre Aldea .
- Va rog frumos sa va detasati de frica , panica, griji.La acest nivel nu mai exista nimic decat noi doi. Ati inteles , domnule Ionescu ?
- De ce imi zici domnule, ...cum am ajus aici....ce este asta...explicatii ...vreau explicatii.vocea tremurand se strecura parca printre intrebari si ezita sa intrebe ce il interesa cu adevarat.
- Aici suntem intr-un nivel telepatic foarte ridicat.Aldea era calm si sigur pe sine.Raspunsuri veneau parca de la sine.
- Nivel telepatic..ce...acum....poate...la ce...domnule Aldea ....de ce eu ..cine sunt eu ?
- Domnule Ionescu , va rog sa fiti foarte atent si sa nu aveti prejudecati ....Lumea evolueaza...Totul in jurul nostru este intr-o evolutie continua , toate speciile evolueaza si este normal ca oameni sa o faca si ei.Oamenilor le-a fost mult mai usor sa treca la urmatorul stadiu pentru ca spre deosebire de animale la oameni exista asa numita cenzura transcendenta . La majoritatea oamenilor acesta cenzura , ii impiedica spre a transcede catre ceva mai bun. Esti un proces inconstient si se produce la mai mult de 99,99 % din oameni.Cu toate astea exista acei 0,01 % care au depasit o parte din cenzura transcendenta, in nici un caz toata. Suntem inca cenzuratii , inca nu ne folosim mintea si trupul la capacitati maxime dar totusi am evoluat. Primul care a realizat acest lucru este Alexander Romanovsky in anul 1957 si a reusit sa-l intalnesca pe Omar Katami la Moscova , care era la fel ca el.Acestia au pus bazele Organizatiei. Organizatia este dupa cum ai putea sa-ti dai seama un organ de distribuire si recrutare a...cum sa spun...celor ca noi. Fiecare are un grad de reprimare a cenzurii transcendente , care este identificat in momentul in care ajunge aici , si este introdus in legitimatie. Normal , totul este secret.Dupa cum banuiesc ca ai vazut de-a lungul vietii tale de pana acum , cei ca noi beneficiaza de unele privilegii. Iti este foarte usor sa intrii in mintea cuiva , sa-mi schimbi sentimentele sau doar sa i le citesti. , deci preblema secretizarii este foarte usor rezolvata. Inteleg ca este un soc pentru tine , dar trebuie sa treci peste.
Privirea copilului era pur si simplu inmarmurita .incepu sa tremure. Toti pe care ii cunoscusera pana in acest moment urmau sa fie uitati . Toata viata de pana acum urma sa fie stearsa ca o tabla de un burete ud.Problema ce il indigna oarecum , daca se poate vorbi de asa ceva, este ca nimeni nu l-a intrebat daca vrea acest lucru .
- Ce se va intampla cu parintii mei , prietenii... ?
- Deja tu nu mai existi in viata lor , parintii tai n-au avut niciodata un copil , prietenii nu te-au cunoscut niciodata.Vezi tu , noi putem sa facem aproape orice vrem , atat timp cat se afla sub incidenta legilor Organizatiei.
- Eu ce grad de reprimare al cenzurii am ?
- Domnule Ionescu...ochii sticlosi parca taiau tot in jurul lui , nervozitatea se detasase de mult din limitele normalului ...aveti grad de reprimare de 56%...nervozitatea tindea spre disperare..., cel mai inalt de pana acum...deodata intrega stare de depresie se transforma intr-un zambet sec , pierdut printre privirile copilului...sunteti ultima veriga din lantul trofic...cel mai evoluat exemplar din specia oamenilor ...va predau responsabilitaea unei specii.
Totul reveni la normal , in biroul domnului Aldea , parca nu s-ar fi intamplat nimic .Trecuse o secunda .Il dureau ochii pe noul presedinte al Organizatiei , era obosit , avusese o zi grea.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...