Scrisoare catre un prieten 2

Toti oamenii simt nevoia sa inteleaga lucrurile. Si asta nu pentru ca ar fi manati de un imbold interior de a intelege tainele universului, de o curiozitate profunda... Nu, pur si simplu, oamenii, din cele mai vechi timpuri, au simtit nevoia de a intelege pentru a putea gestiona universul lor imediat.
Speriati de necunoscut, oamenii sunt nevoiti sa cunoasca. Si nu e suficienta cunoasterea. E nevoie si de intelegere. Pentru ca doar cunoasterea te face un spectator. Intelegerea te face un actor. Si oamenii asta au nevoie: sa poata juca un rol in viata lor. Si asta nu pot face decat daca pot intelege lucrurile astfel incat sa le poata gestiona. Si sa aiba astfel senzatia ca viata lor e sub control, ca au un cuvant de spus in tot ce li se-ntampla.
Eu cred ca oamenii au inventat bomba atomica si religia din acelasi motiv... Pentru ca, acum multe milenii, un homo sapiens s-a speriat infiorator de un copac care ardea, lovit de fulger...
Si-atunci oamenii s-au impartit in doua categorii: oamenii de stiinta (sau cei obisnuiti cu comportament de om de stiinta) si credinciosii. Primii aveau nevoie de o explicatie stiintifica, rationala, logica, care sa-i ajute sa puna ordine in haosul din jurul lor. Odata ordinea facuta, puteau crea un mecanism prin care aceasta ordine poate fi stabilita si restabilita ori de cate ori e nevoie. Si, astfel, ajungeau sa gestioneze universul din jurul lor. Credinciosii, coplesiti de haosul exterior, au gasit o explicatie mult mai simpla si, cu o calitate enorma: se aplica la tot, nemainecesitand cautari ulterioare si procese dureroase de intelegere. Si ei, astfel, isi gestioneaza universul.
Evident ca toata aceasta dizertatie are ca subiect relatia dintre doi oameni si modul in care fiecare intelege de ce celalalt face sau spune ceva, astfel incat sa ajunga la o acceptare a lucrurilor care, altfel, l-ar deranja, sau sa poata gestiona relatia astfel incat ea sa ajunga la o armonie.
De obicei, in orice domeniu al vietii lor, oamenii nu se preocupa prea mult sa inteleaga lucrurile care le fac placere. In primul rand, pentru cei mai multi, cunoasterea si, apoi, intelegerea, sunt procese active, in care trebuie sa se implice. Ori, e stiut ca, pentru a se
implica in ceva, oamenii au nevoie de motivatii puternice. Frica de necunoscut si, implicit, de rau, este o astfel de motivatie. In cazul lucrurilor care ne provoaca placere, intelegerea n-ar putea decat sa le arate intr-o altfel de lumina. Astfel incat, intr-o relatie, de exemplu, atata timp cat lucrurile merg bine, oamenii nu sunt preocupati sa inteleaga de ce se-ntampla astfel. Nu le foloseste, teoretic, la nimic. Teoretic, pentru ca practic... s-ar putea sa descopere ca se inteleg bine pentru ca n-au nimic in comun. Oricum, ideea e ca nu incep sa doreasca sa inteleaga decat in momentul in care se produc lucruri care le scapa de sub control, pe care nu le mai pot gestiona, care pun in pericol relatia respectiva. Si ce pune mai mult in pericol o relatie? Ceea ce face celalalt. Justificati de propria constructie, oamenii isi pun rareori intrebari despre ceea ce fac ei. Sunt oameni care incearca sa inteleaga de ce ei pun in pericol relatia, prin comportamentele pe care nu si le recunosc. Dar sunt putini, pentru ca majoritatea vad intotdeauna sursa haosului in afara lor. Ca doar ei cu ei au o relatie buna. Daca relatia cu celalalt schioapata, inseamna ca ceva nu e in regula la celalalt. Aceasta neregula apare, de obicei, in procesul de a asimila gesturi sau atitudini ale celuilalt om, care ne deranjeaza. Sau care ne produc o temere.
Si-atunci dorim sa intelegem de ce celalalt se comporta astfel. Din pacate, incepem acest proces cu un handicap. Avem mereu tendinta de a-i judeca pe ceilalti cu uneltele cu care ne judecam pe noi.
Asemanarile dintre comportamente ne induce ideea similaritatii motivatiilor. Adica, daca eu fac ceva anume dintr-un motiv, cand celalalt face un lucru asemanator, inseamna ca are un motiv asemanator. In acelasi mod, faptul ca el nu face ce am face noi, inseamna ca nu are motivele pe care le-am avea noi. Din pacate, oamenii nu se pot desprinde de modul in care, in timpul vietii, li s-au sedimentat ideile si trairilesi, universul lor interior fiind, de cele mai multe ori, singurul pe care-l cunosc, intr-o masura mai mare sau mai mica, au tendinta de a aplica regulile de intelegere interne si la celalalt.
(va urma)