Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ce vrea Paul Goma? Buna pace…


de Dan Culcer la: 04/03/2005 14:19:00
modificat la: 08/03/2005 17:24:43
voteaza:
CE VREA PAUL GOMA? BUNA PACE
de Dan Culcer
Acest comentariu a fost trimis la 2 martie dlui Sorin Rosca Stanescu la Ziua. Intrucit pina azi nu am nici veste din partea redactiei, intrucit socotesc ca era un subiect fierbinte si nu o inghetata de lins vara, il fac public in grupuri si publicatii on line. DC

Domnule Dan Pavel,
Nu am avut ocazia sa ne cunoastem, nimeni nu ne-a prezentat reciproc. Dar va citesc articolele de o buna bucata de vreme. De aceea, ca intre vechi cunostiinte de bloc sau de scara, care nu se saluta dar se stiu, trec peste reverenta simbolica pentru a ajunge la obiectii.
In legatura cu editorialul recent publicat in Ziua, intitulat "Ce vrea Paul Goma?", as dori sa fac publica o opinie, pentru argumentarea mai temeinica a careia imi voi face poate timp in viitor, tot in mod public.
Iata ce afirma Dan Pavel peremptoriu :
"Dupa prabusirea comunismului totalitar de tip sovietic, Paul Goma a trecut de la anticomunism la antisemitism si antiamericanism."
Altfel spus, Paul Goma ar fi un anti-, niciodata constructiv, mereu in raspar. Recunoasteti macar ca are, acceptind ca ar fi chiar asa, maretia de a infrunta aproape singur colosi, cu care altii s-au acomodat mai mult sau mai putin usor, pentru mai scurta sau mai lunga vreme.
Cred ca formula cu care va incepeti editorialul din ZIUA de Luni, 28 februarie 2005, formula percutanta si lapidara, buna pentru un inceput de articol, este expresia unei grave confuzii. Etichete. Nici un argument.
Pareti a fi convins ca nimeni nu mai are dreptul sa discute in spirit critic despre actiunea publica sau secreta a statului nord-american. V-as face un proces de intentii daca as sustine ca opinia Dv. are cea mai vaga legatura cu vreo functie de responsabil al Project on Ethnic Relations, nu-i asa? Acesta e un program pacificator, pus in miscare in 1991, de evitare a conflictelor interetnice, din asa-siza era post-comunista, si nu de atitare a lor. Presupunind ca aceasta ar fi singura sa functie.
Observ ca in scrisul lui Paul Goma nu e vorba de anti-americanisme, cum nu e vorba nici de anti-semitisme, ci doar de obiectii si proteste temeinice fata de politici de forta, crime practicate in numele unor teorii ale superioritatii militare, doctrinale, culturale sau rasiale. Nu va voi face afrontul de a cita opiniile si argumentele atitor anti-americani ilustri sau necunoscuti, a unor persoane ca Chomski, nici nu ma voi baza pe protestele zecilor de mii de cetatenii ai lumii care au argumente foarte reale pentru a contesta dreptul guvernului american de a se declara politaiul si salvatorul democratiei in lume. Sau de a inlocui, in Europa de Est, regimuri dictatoriale forte cu regimuri supuse organizatorilor noului Congres de la Viena.
Negativitatea pe care o concentreaza in lume actiunile acestui guvern, ca si actiunile unor guverne solidare sau subordonate, poate fi inteleasa ca o consecinta a caderii acestor umani, care se cred zei, in hybris. Consecintele vor fi cele cunoscute din tragediile grecesti.
Nu analizati ci rezumati grabit citeva din argumentele lui Goma, si care nu sunt doar ale lui, pe baza carora intelectualul Paul Goma isi construieste rezervele, sau incriminarile, in privinta atitudinii si actiunilor violente, criminale, etnocidare ale extremistilor si colaborationistilor pro-sovietici, "comunisti" evrei, sau evrei-comunisti, in Basarabia anului 1940, la care se refera in studiul "Saptamina rosie".
Acceptati ca «Problemele ridicate de Goma nu sunt inventii.» Ele «trebuie insa abordate printr-o atenta cercetare politico-istorica, analiza contextului politic si geopolitic, accesul la arhive, documente, marturii personale etc., nu prin insulte, atacuri la persoana si promovarea "discursului urii"». Transformati prea repede in discurs al urii, un discurs al saturatiei, cea pe care o formuleaza Paul Goma, in nume propriu, dar si in numele multora care cred si simt ca el, exasperati.
Dar ati pus de la inceput eticheta si deci, in pofida afirmatiei de mai sus, va aliniati comentatorilor de gen Radu Ioanid, care ignora argumentatia lui Goma, faptele evocate, si se grabesc sa trinteasca comod si convenabil stampila : antisemit.

Nu evocati ce li se cere, si nu doar de catre Paul Goma, unora dintre intelectualii romani sau evrei care bântuie prin viata poltica si prin presa româna de dupa 1990, si care au avut "nefericirea" sa fie descendenti de activisti de partid, de securisti, dintre care unii au colaborat cu "organele" din frageda lor pruncie : sa nu se mai agite pentru a da sfaturi tuturora in legatura cu toate, de la drepturile omului pina la dreptul unora de a-l admira pe Ion Antonescu si de a pune bronzuri cu chipul sau pe la raspintii.
Nimeni nu poate reimpune o noua Istorie a lui Roller, desi se pare ca nostalgici mai exista printre criticastrii care il ataca cel mai vehement pe Goma, care i-au admonestat, la vremea respectiva, pe Dorin Tudoran, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, etc, pentru „cutezanta” de a compara Holocaustul cu Gulagul, care gasesc urme de gândire legionara (?!) in opera omnia la Mircea Eliade, de tradare a comunitatii la Eugen Ionescu, si-l dispretuiesc pe Constantin Noica pentru iubirea de limba româna, care practica nerusinat anacronismul, facindu-i responsabili de aspectele violente ale legionarismului, ca miscare care a recurs la violenta si crima politica. Tot ce li se cere acestor snobi, trepadusi de vita noua, este sa se lepede de pacatele parintilor sau, daca nu sunt capabili, fiindca nu e usor, macar sa incerce sa discute liber de prejudecati si solidarizari de clan despre efectele comunismului criminogen. Sau sa taca.
Credeti poate ca este o exagerare ca aceia care au suferit, cit si urmasii lor, sa caute stabilirea responsabilitatii exceselor si atrocitatilor ocupantilor sovietici, cozilor de topor, PCR-ului si Securitatii? Si sa ceara legitim despagubiri morale si materiale, acordate relativ usor altor categorii. Recentele demersuri in directia presedintelui tarii, la 15 ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, ale Asociatiei fostilor detinuti politici, pe care am avut onoarea sa le sprijin, ca si ale Fundatiei ICAR, care se ocupa de sanatatea supravietuitorilor torturati si a celor care sufera de sechele fizice sau psihice de pe urma detentiei in inchisorile comuniste, despre care presa va da seama sper, dovedesc ca nu exista o preocupare echilibrata moral, mediatic si economic pentru cele doua grupuri de victime. In lipsa unor studii serioase si independente, se mai poate crede ca majoritatea responsabililor atrocitatilor comuniste ar fi fost neromâni. Asta îi aranjeaza pe unii români, deculpabilizind comunitatea. Nu exista insa statistici oficiale care sa inlature definitiv acest gen de ipoteze interesate.
Andrei Roth, sociolog clujean, a incercat, acum citiva ani, in revista «Altera» de la Tirgu Mures, pentru a combate tocmai persistentele afirmatii si rumori, o analiza a prezentei evreiesti in aparatul de partid al regiunii Cluj prin anii 50-60. El ajungea sa constate o supra-reprezentare. Dar analiza nu depasea statisticile, si nu arata care erau functiile pe care acestia le ocupau, care era de fapt puterea de care dispuneau, daca erau executanti sau daca orientau actiunile institutionale.
Am putea sa convenim ca energia spirituala consumata in polemici de Paul Goma, de Dv, de Radu Portocala sau de altii, ca mine, s-ar putea dirija cu mai multa eficienta spre studierea situatiilor reale. Si spre sustinerea morala a unor eforturi ca acelea depuse de Institutul Roman de Istorie Recenta, si de Marius Oprea, de pilda. Institut care functiona sau mai functioneaza cu fonduri externe insa.
Statul iliescian nu avea interesul sa sustina aceste cercetari. In schimb, chiar daca cu ezitari si manevre dilatorii, a sustinut ba chiar finantat realizarea Raportului Wiesel. Mi se pare ca ne aflam in fata unui caz exceptional, daca nu unic: un stat plateste bani pentru ca o comisie, nicidecum neutra, sa construiasca un discurs acuzator care certifica nu doar responsabilitatea individuala si institutionala ci insinueaza si o responsabilitate colectiva nationala pentru crime de genocid imprescriptibile.
Exista temeiuri pentru a considera ca bruiajul repus in miscare de Raportul Wiesel (al carui rezultat nu este o cercetare, argumentare ci un act de acuzare) ar putea fi doar una din mastile unui proces de acuzare colectiva ca si de exploatare colectiva a Europei de Est post-comuniste, in cadrul industriei holocaustului, in numele supravietuitorilor si urmasilor acestora, de catre cabinete de avocati specializati si asociatii pseudoreprezentative ale comunitatilor evreiesti din diaspora sau din Israel.
Intr-un articol sintetic si pertinent, publicat in Ziua, intitulat «Inselatoarea umbra a vinei colective», Radu Portocala a trasat istoricul recent al chestiunii.
Pentru curiosi, recomand situl (poliglot) de la adresa :
http://www.claimscon.org/ Sau situl : http://www.crt-ii.org/index.phtm
In orice caz, autoritatile statului roman au obligatia sa faca publice orice cereri sau tranzactii pe aceasta tema, intrucit ele privesc modul in care se gestioneaza finatele publice.
Le cere Goma beneficiarilor sistemului comunist „genocidar”, cu PCR-ul sau in frunte, sa se lapede de satana, sa curete in ograda lor.
Acesti domni, ar putea sa renunte la pretentia ca ar reprezenta singuri gandirea politica progresista, sa nu mai lipeasca etichete de fascist si antisemit pe orice contradictoriu, pe orice militant intr-o organizatie care socoteste ca se poate mentine un echilibri intre valorile universale si valorile locale, sa inceteze sa atace românismul, patriotismul si nationalismul ca pe niste plagi.
Sa nu uite ca nationalismul sau daca vreti "românismul" este constructor de identitate statala. Ca nationalismul, cum afirma Ion Varlam, intr-un pasionant memoriu politic, publicat in revista Asymetria,
(http://www.asymetria.org/varlammemoriueuropa.html}
intr-o formula exacta, «despre care este de bonton sa se afirme ca ar fi la originea terorismului, nu este cauza situatiilor conflictuale, ci efectul lor : o reactie naturala contra dominatiei straine sau hegemoniei unui grup etnic in sinul aceluasi stat. Altfel spus, e vorba de un nationalism frustrat, de «revendicatori», considerat ilegitim fata de nationalismul afisat al detinatorilor de pozitii cucerite, acesta din urma legitim doar fiindca nimeni nu poate sa-l conteste fara a fi asimilat unui periculos terorist. Or, nimic nu e mai legitim decit a regasi identitatea si constiinta nationala dupa o opresiune alienanta de o jumatate de secol sau mai bine, cum a fost totalitarismul marxist.»
Trecerea la iudaism a unor evrei pina de curind internationalisti convinsi, care nu traiesc in Israel, acesta fiind un stat declarat iudaic, adica un stat teocratic si etnocratic cum visa Nichifor Crainic, e un semn ca spaima pierderii identitatii a intrat si in sinul acestora.
Dizolvarea sau simpla slabire a statului-natiune nu pot fi acceptate atit vreme cit cetatenii Romaniei se afla in fata celei mai dizolvante actiuni anti-identitare la care au fost supusi vreodata. Statul este, prin Constitutie, aparatorul si garantul pastrarii identitatii nationale. Cind zic «cetatenii» fac referinte si la cei alte nationalitati.
Dar daca ungurii cred ca pericolul pierderilor identitare vine din partea romanilor acum, se inseala. De altfel cred ca nu se inseala atunci cind revendica scoli autonome, autonomii culturale si administrative, etc. Se apara, cred ei de violenta deznationalizare la care i-ar impinge romanii, guvernele romanesti de la 1920 incoace. Se ascund in spatele zidurilor unor cetati care li se par inexpugnabile, fara sa observe ca antenele de televiziune pe care le monteaza pe metereze aduc mesaje mult mai corozive pentru identitatea lor decit invatarea limbii romane la scoala.
Dar poate ca cei mai sensibili si mai inteligenti dintre ei au observat deja ca atit romanii cit si ungurii, sasii, pina si lipovenii din Delta, sunt de fapt supusi aceluiasi tavalug care de data asta nu vine de la rasarit.
Scrieti ca «textul “Sa invatam de la evrei ?” de Paul Goma se refera la o delicata problema de istorie politica si morala cu care se confrunta cei care vor sa explice istoria reala a Romaniei de la Carol al II-lea incoace: responsabilitatea celor care au conspirat impotriva intereselor nationale si au colaborat cu Armata Rosie, PCUS, serviciile sovietice NKVD (KGB), GRU si alte institutii pentru a impune cu forta regimul totalitar comunist in Romania.» Nu negati ca o astfel de problema exista. E corect.
Va invit sa cercetati, si invit pe toti cei care au acces la Internet sa o faca, situl de la adresa http://www.procesulcomunismului.com in paginile privind istoria partidului comunist din România. Nu e vorba de noutati ci de o sistematizare a informatiei. Veti vedea ce preconiza acest partid, de-alungul scurtei sale istorii, cind milita pentru desmembrarea statului roman. O facea teoretic in numele interselor celor exploatati. Dar daca tot sunt anacronismele la moda, de ce nu am profita : stim ce a urmat si in ce mod au fost servite interesele celor explotati de burghezia comunista ce s-a nascut odata cu implementarea sistemului.
In aceste conditii, nu era oare normal sa existe o opozitie nationala? Comentatorii vestiti, de la Gheorghe Voicu la Dv., mentin o confuzie ; daca sistemul comunist precedent a utilizat "nationalismul" pentru a se legitima politic, dupa ce se delegitimase in prima sa faza prin genocid sau daca vreti etnocid anti-românesc, dar si anti-german, anti-evreiesc, si anti-banatean, anti-ardelean,etc., asta nu insemna ca orice nationalism este pernicios.
Proba, daca mai era nevoie, este ca guvernele occidentale fac, de fiecare data cind asta le aranjeaza, apel la dreptul la autodeterminare etnica, mai ales cind pe teritoriile noilor entitati statale trec conducte actuale sau viitoare de petrol.
Nu pareti sa observati ca prin instrumentarea asa-zisului "antisemitism" endemic, atavic si national al romanilor, instrumentare la care prin comentariile Dv. simpliste sau orbirile acceptate, contribuiti din plin acum, intr-un interval foarte scurt, in circa trei ani, mai ales dupa interventiile fostului ambasador american Guest (Guest (n.) A visitor; a person received and entertained in one's house or at one's table; a visitor entertained without pay. Oaspete, nu?) si ulterior prin exportul de nazisti germani, presupusi criminali de razboi nascuti in Romania dar importati fara probleme de statul american dupa 1945, tolerati acolo fara a fi acuzati sau judecati, prin reeditarea necritica a unei carti ca aceea realizata de Matatias Carp in 1946, si prin neglijenta criminala a administratiei statului român de dupa 1989, care nu a construit infrastructura de cercetare necesara, lasind pe mina unor judecatori neobiectivi, care sunt parti si in actul de acuzare, cercetarea istoriei si pacatelor statului roman si a cetatenilor sai, s-a impus (nu studiata, ci dictata) concluzia existentei unui Holocaust al evreilor in Romania, prin combinatia de parafraze si citate montate din raportul Wiesel.
Nu ignor, si nici Paul Goma nu ignora, responsabilitatea unor cetateni romani in abuzurile, crimele faptuite din lacomie sau razbunare. Dar daca toate astea sunt adevarate si trebuiesc cercetate, eventual pedepsite, intrucit unele din crimele de acest gen sunt imprescriptibile, compozitia acestei comisii lasa visator pe orice cunoscator al activitatii de cercetare din Romania si a operei majoritatii comisiotilor. Nu vad ce are a face in aceasta lista, Mihai Dinu Gheorghiu, de pilda, altfel diligent sociolog specializat in sectorul elitelor de partid, despre a carui activitate de istoriograf sau sociograf in chestiunea evreiasca nimeni nu a auzit. Cele citeva contributii pe astfel de teme ale lui Wiliam Totok nu depasesc publicistica bine informata.
In afara de citeva personaje decorative, prea multi evrei. Lucrul trebuie scris clar. Pentru o comisie impartiala, chiar daca nu in sens cifric ci doar in acela contributiv, balanta trage prea tare intr-o parte. O comisie cu asemene misiune trebuie sa fi credibila, nimeni sa nu poate argumenta ca mine acum. Altfel sensul informativ si educativ al activitatii ei se va pierde, ea va fi contestata.
In astfel de delicate cazuri nu se poate juca nimeni cu dezechilibre care decredibilizeaza activitatea si rezultatele cercetarii, daca cercetare obiectiva ar fi avut loc, si nu doar construirea unui act de acuzatie. Este semnificativa in preambulul raportului prezenta expresiilor de auto-calificare: "Raport întocmit exclusiv în conformitate cu standardele si normele stiintifice în vigoare". Ca si cum simpla afirmare ar fi suficienta ca valoare probatorie.
Eu nu ignor sau neg absoluta necesitate de a se face o astfel de cercetare. Dar as fi mai mefient, cunoscind vicleniile lui Ion Iliescu, negator cu citeva luni inainte, trecerea «vulpii rosii» ca mentor a unei astfel de comisii, prin natura compozitiei sale contestabila, mi se pare ca ar contine macar un semnal de alerta pentru comentatori. Iliescu a vrut sa decredibilizeze actiunea. Medalii date concomitent lui Wiesel si C. V. Tudor? Putea el sa spere ca va trece neobservata confuzia?
Oricum Raportul Wiesel este o grava confuzie si un act de abdicare de la analiza obiectiva. Anatema de antisemitism este prea usor aruncata, manipulata.
Este dreptul inalienabil al victimelor sa faca demersuri pentru a fi despagubiti moral, dreptul urmasilor de a stii ca mortii lor sunt onorati, ca ocnasii sunt despagubiti financiar pentru munca gratuita sau prost platita in lagare sau uzine germane. Ca si in cele romanesti sau unguresti sau pe santierele de constructii de drumuri din anii 40.
Este dreptul lor inalienabil de a fi cerut si de a cere pedepsirea criminalilor si despagubiri morale sau materiale. Dar atunci si sionistii din Romania care au infundat puscariile comuniste au acelasi drept. Ca si sarbii "titoisti" sau germanii (dusi in Siberia, nazisti prin nastere!). Si de ce nu, poate chiar si romanii? Chestiunea care se pune insa : in ce proportii se pot acorda astfel de despagubiri si care sunt prioritatile la care poate raspunde statul incriminat? Daca Germania, Elvetia, eventual Franta au fortele economice necesare pentru a accepta astfel de despagubiri, Romania, Ungaria, nu le au. Iar acceptarea lor fara discutii ar duce la o grava perturbare a economiei nationale. Ca si la o grava perturbare a relatiilor interetnice. Plecind de la putere dupa ce a gerat raportul Wiesel, in modul cel mai iresponsabil cu putinta, Ion Iliescu a dovedit inca o data ca nu a reprezentat, ca presedinte, interesele Romaniei si ale locuitorilor sai actuali.
Ceea ce ma intristeaza, este faptul ca admiteti ceva adevaruri totusi din discursul lui Paul Goma, dar ignorati orice argumentare in privinta acuzelor pe care le aruncati cu dezinvoltura.
Chiar asa, ce vrea Goma? Buna pace. Dreptul cetatenilor Romaniei de-a-si scrie istoria fara imixtiuni straine, in fine. Putina dreptate si adevar, renuntarea la etichete, pedepsirea criminalilor, recunoasterea spasita a pacatelor derivate din aplicarea reala a comunismului in Europa de Est, punerea cenusei pe capetele fostilor securisti si activisti de partid, români, unguri, evrei, care au facut alia si sunt pensionari onorabili în Ungaria, America sau in Israel (e adevarat, unii, supusi acum terorii atentatelor palestiniene), dar mai ales pe fruntile activistilor si colaborationistilor nationali neemigrati. E prea mult? Nu cred. Dimpotriva, e doar un program minimalist.
1 martie 2005
Dan Culcer
http://www.asymetria.org
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


naţionalismul - de Simeon Dascalul la: 09/03/2005 16:06:03
Ne convine sau nu, cei ca Paul Goma sunt puţini. Tendinţa covârşitoare de azi, chiar mai accentuată printre intelectuali e de a considera naţionalismul ca pe ceva depăşit de evoluţie şi deja inutil, cam în stilul apendicelui vermicular. Sau ca pe ceva mitocănesc cum ar fi şosetele albe şi un ghiul pe degetul mic. În cel mai bun caz ca pe ceva poate frumos teoretic, dar complet nepragmatic.

Chiriţele moderne au o justificare, psihanalitic vorbind. Nu ne-a mers prea bine ca naţiune, nici ca stat naţional. Respingerea naţionalului ar echivala cu exorcizarea duhului rău al istoriei. Un fel de „hai să ne globalizăm (americanizăm), doar ne-a fi mai bine”.

Nu cred că Paul Goma are şanse de succes, cel puţin nu în conjunctura actuală.
#38721 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Putini sunt mai multi decat zero - de Stefan.Hancu la: 19/04/2007 18:08:57
Mult, infinit mai multi.
Nu ma cunoasteti, dar va asigur ca nu sunt un optimist, si totusi, sustin cu convingere ca Paul Goma face o uriasa diferenta : istoria noastra era pe punctul de regresa de la scrisa la orala, si de la spusa la soptita. Chiar insuccesul lui aparent ar fi incomparabil mai bun decat starea la care s-ar fi ajuns prin inactiunea lui.
Inca nu am citit decat "Saptamana rosie", despre care am aflat de curand prin intermediul uneia din putinele publicatii "vertebrate" din Romania, "Cuvantul legionar" [nu faceti confuzia cu altele care se termina tot in "legionar", despre acelea nu v-am promis nimic]. Am fost singurul dintre 20-30 de clienti Diverta care a cerut [si] altceva decat bilete la Rolling Stones; nu mica mi-a fost surpriza [foarte placuta] sa aflu ca se gasesc mai multe opere ale scriitorului.
Nu exista afise publicitare pentru "Saptamana rosie", dar pentru cei care stiu sa asculte [sper ca sunt cat mai multi romani], tot vacarmul acesta calomnios este doar o liniste apasatoare, in care acesti rarefiati trezi, ca Paul Goma, pot fi auziti.
Ma astept ca politicienii nostri ex- si ex- si asa mai departe sa ne vanda pana la capat si sa platim [noi, nu ei] cu multa truda, si pana cine stie cand, asa-zisul holocaust din Romania [vedeti, nu sunt optimist], dar n-o sa si credem.
#189152 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Monica Lovinescu - de RSI la: 02/05/2007 15:20:15
a spus despre PG : "Regret ca l-am cunoscut pe acest om".
Din gura unei persoane care a fost batuta crunt de mercenarii Securitatii tocmai pentru ca s-a luptat ca sa-l salveze pe Goma, aceasta fraza este edificatoare. Nu trebuie, sper, sa precizez cine este Monica Lovinescu. Toti cei ce au ascultat in "anii lumina" emisiunile ei "Teze si antiteze la Paris" la Radio Europa Libera o cunosc si o respecta.
#192940 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...