-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

VULTURUL


de alex porc la: 20/03/2005 05:37:00
modificat la: 21/03/2005 18:33:29
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
De unde apare o catastrofă? De nicăieri. Cum apare? Fără surle şi trâmbiţe, uneori pe nesimţite, la început doar o simplă neregularitate, care treptat câştigă din ce în ce mai mult teren, alteori brusc, din senin, fără vreun semn prevestitor şi fără a lăsa celui în cauză dreptul la replică. Şi la fel e şi cu pseudo-catastrofele. Pseudo-catastrofele sunt întâmplări (căci orice catastrofă are o anumită doză de aleatoriu) care par catastrofe până în ultimul moment, când, printr-un act de voinţă divină, fără nici un dubiu, îşi schimbă brusc cursul şi ne readuc zâmbetul pe buze, de cele mai multe ori fără vreo urmă de recunoştinţă faţă de acea voinţă divină. Spus altfel, diferenţa dintre o catastrofă şi o pseudo-catastrofă constă în faptul că omul care trece printr-o pseudo-catastrofă în mod sigur va avea cel puţin prilejul de a-şi povesti „păţania", spre deosebire de cel catastrofat. Dar despre „păţanii" şi alţi termeni înrudiţi vom vorbi mai pe larg într-un moment prielnic viitor.
Mergeam pe stradă fără vreun gând deosebit. O zi oarecare, fără potenţiale implicaţii majore pentru viitorul meu sau al omenirii. Priveam oamenii absent, fără cel mai mic interes, era foarte cald, cam 6-7 halbe la umbră, îmi doream o baie rece (deci tot aveam un gând anume), şi totuşi nu puteam să mă grăbesc, eram moale ca o baligă. De ce m-aş fi grăbit, la urma-urmei? Mergi, faci o baie rece, şi te simţi bine câteva minute, până te năpădesc muştele, după care orice te irită, cum ar fi de exemplu un om care s-a îmbătat. Ei, şi mergând eu aşa pe strada Cutare, nu ştiu ce mi-a venit să mă uit în sus. Poate de unde era cer senin „ca privirea ta". Şi ce văd? Un vultur în picaj, coborând direct spre mine. Nici nu ştiu de unde mi-am dat seama chiar din prima clipă că era un vultur, căci se vedea abia ca un punct. Cert e că am ştiut de la început. „Eh, prostii!", mi-am zis, şi am mers mai departe. Da, dar trebuia să mă mai uit o dată în sus, să mă conving că doar mi s-a părut. Şi când mă uit, punctul nu mai era un punct, era chiar un vultur în picaj, şi venea direct spre mine. Ce puteam să fac? Cum aş fi putut să scap? Am luat-o pur şi simplu la goană. Era probabilă catastrofa, iar instinctul de preîntâmpinare a împlinirii ei n-a găsit altceva mai bun de făcut pentru mine decât jogging-ul. Dar în momentul respectiv nu îmi venea deloc să râd. Trebuia pur şi simplu să scap cumva de răzbunarea vulturului. Bine, bine, dar răzbunare pentru ce? Ce avea vulturul cu mine? Nici nu-l cunoşteam, n-aveam de unde. Îi făcusem eu lui ceva? Nicidecum. Nu eram vânător, nici agent poluant, nici măcar păsărar sau pădurar. Raţiunea spune: nu se poate întâmpla asta fără nici un motiv. Ochiul vede: vulturul e din ce în ce mai aproape. Trebuia să aibă şi vulturul ăsta măcar un surogat de motiv, nu putea fi chiar atât de nedrept. Nu? Şi ce e nedrept, de fapt? Poate că îi e foame. Dar dacă îi e foame, de ce să mă atace tocmai pe mine? Ce am eu deosebit faţă de ceilalţi? Aha, până la „momentul vulturului" mă consideram deosebit de ceilalţi din toate punctele de vedere, iar când vulturul găseşte la mine ceva deosebit, pretind că sunt asemenea tuturor? Ce caracter respingător! Mori, câine! Adică eu. Bineînţeles că mi s-a întâmplat acelaşi lucru ca oricui a simţit duhoarea morţii dilatându-i nările, şi anume mi-a trecut fulgerător prin faţa ochilor minţii întreaga viaţă. Doamne, iartă-mă! Dar nu vreau să mor neîmpărtăşit! Mă uit iar, vulturul e la câţiva metri de mine. Încă o secundă... Dar iată că vulturul îşi strânge brusc aripile şi aterizează lângă mine. Lângă! Iată cum catastrofa devine pseudo-catastrofă. Deci deocamdată nu am păţit nimic, aş vrea să-l întreb ce e cu toată povestea asta, că zău nu mai înţeleg nimic, dar vulturii nu cunosc limbajul articulat. Să încerc totuşi, e singura şansă de a afla. Îmi dreg vocea, tuşesc uşor, însă când mă uit mai bine la vultur, acesta şi-a schimbat înfăţişarea: nu mai e vultur, e fostul meu profesor de geografie din clasele gimnaziale şi mă invită să bem o bere undeva şi să depănăm amintiri.
Oare chiar atât de frică îmi era de omul acesta pipernicit, şi cu o chelie avansată?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: