Coasta lui Adam

Cand ai facut femeia,Doamne,
Ti- trebuit un pic de os
Si-n jurul lui, Divin Parinte,
Ai pus, ce-n Rai e mai frumos

Dar pentru o asa minune,
Ai vrut ca osul cu pricina,
De la Adam sa-l iei anume,
Ca amandoi, sa fie una

Si-atunci, cu multa'ntelepciune,
(Nimic nu faci intamplator)
Tu ai gandit ca ar fi bine,
Sa nu iei os de la picior,

Ca se putea cumva ca Eva,
(Prima femeie, cea dintai)
Sa-l tina pe Adam, saracu',
Intreaga viata, sub calcai,

Iar de la cap, feri-ne-ar sfintii,
Nu ai luat os ca nu cumva,
Sa'nceapa, dupa ziua nuntii,
Pe bietu' Adam, a-l domina,

Asa ca ai gasit ca-i bine,
De la mijloc sa-l iei, ca ea,
Egala cu Adam sa fie,
Pe-acest pamant, de-a pururea,

Si de sub brat,sa luam aminte,
Ca ea sa fie protejata,
De langa inima-i fierbinte,
Pe veci ,fiinta adorata.

....................................

Trecut-au ani....si-a fost sa fie,
Un intelept si el,tot om,
Ce-a demonstrat cu...galagie,
Ca noi,
Am fi,
Picate,
Din pom.

C'o fi asa, doar Domnu' stie,
Dar sant Adami, cu pumnul tare,
Care cu multa barbatie,
Isi calca Evele'n picioare.

Sa fie o coincidenta?
Simplu privind, ce facem noi,
Apare-aceasta diferenta:
Inre divin
Si maimutoi.

Valeriu Cercel