Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

AVANTAJELE PARTIDULUI UNIC


de alex porc la: 30/03/2005 04:58:00
modificat la: 31/03/2005 10:32:02
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Ion Cuminte îşi aşternu să doarmă. Şi cum îşi aşternu, aşa şi dormi. Adică bine. Poate chiar prea bine. Se trezea din când în când şi se uita pe calendarul de perete care era fixat la data de 25 iunie 2001, ziua în care ministrul chel al culturii a vizitat Bistriţa şi a recunoscut fără să-şi dea seama că în ministerul pe care-l conducea numirile în funcţii de conducere se fac pe criterii de fidelitate faţă de partid, şi nicidecum criterii de valoare şi probitate morală sau/şi intelectuală. Singurul lucru care-l deranja în dulcele somn clasic era o melodie pe care-o auzea întruna imediat ce adormea şi până se trezea din nou să privească data de pe calendar. Apoi adormea, auzea iar melodia, etc. Mai ales versurile îl deranjau, mai ales că notele nici nu le dibuise. Cam aşa ceva: “Prea cuminte eşti, prea stai în banca ta şi-i laşi pe cei mari să-ţi facă viaţa cât mai grea”. Prea cuminte nu se simţea, doar purta numele ăsta, în bancă nu stătuse de demult, dar cine erau “cei mari”? Că doar avea şi el treizeci de ani trecuţi, şi părinţii îi muriseră. Să fie oare Vladimir Ilici Lenin? Era şi el, de asemenea, mort. Atunci poate urmaşii săi, preşedintele şi secretarii de partid? Probabil. Privind din acest unghi, până şi membrii ordinari de partid erau “cei mari” în comparaţie cu el, care nu era membru. Da, chiar şi ultima pocitanie îi era superioară dacă avea carnet de cadre roşu.
După un timp greu de definit (nici nu încearcă nimeni, de altfel) se hotărî să se ridice din pat. Am dormit destul!, îşi zise. Îşi puse mâna pe burtă, şi totuşi încă o simţea departe. Mâna, bineînţeles. Îşi îndreptă privirile (avea mai multe!) spre burtă şi aproape făcu infarct. În locul burţii sale de om normal avea burtă de simoniac mult prea fericit. Nu mai putea vedea, de burtă, decât partea superioară a uşii ce dădea spre hol. Hopa! Ce s-a întâmplat? De unde mi-a răsărit burdihania asta apocaliptică după Ioan? Poate nu m-am spovedit de prea mult timp şi mă pedepseşte cineva pentru asta. Totuşi trebuie să mă ridic din pat.
Reuşi cu mare greutate să coboare din pat şi să se ridice în picioare, dar şi mai greu putu să umble. În loc de picioare parcă avea caltaboşi sau sângereţi. Nasol. Am câteva zeci de kilograme în plus, de-aia nu mă ţin surcelele, se gândi. Trebuie să merg să mă spovedesc, poate scap de podoaba asta porcină. Nici nu se mai spălă pe faţă nici nu se uită în oglindă, doar se îmbrăcă succint cu ce găsi şi ieşi în stradă.
În stradă, altă bazaconie! Oamenii erau îmbrăcaţi fefe sumar, fiindcă temperatura era în jur de cincizeci de grade. Nu se poate! Femeile umblă cu ţâţele goale! Nimeni nu poartă încălţăminte şi ciorapi. Ce s-a întâmplat? Se pare că nu doar eu am suferit metamorfoze ciudate. Şi ce-o fi cu căldurile astea? A, da, poate din cauză că la Bistriţa nu suflă niciodată vântul. Nu înţeleg nimic. Şi toţi oamenii râd de mine şi mă arată cu degetul. Ce-ar fi să le arăt degetul? Zis şi făcut. Ca urmare, oamenii se distrau şi mai mult. Măi, să fie! Eu le-arăt degetul şi ei se distrează!
Deodată, un bătrânel cocârjat, îmbrăcat şi el (culmea!) în acelaşi fel ca şi ceilalţi, adică un fel de chiloţi la brâu şi în rest pauză, îl prinse de braţ.
-Nelule, ce mai faci? Pe unde-ai umblat? Doamne, ce-ai mai îmbătrânit!
-Am îmbătrânit? Staţi puţin, semănaţi cu cineva, cu un prieten de-al meu, cu Darius. Sunteţi tatăl lui?
-Mă Nelule, lasă prostiile, sunt eu, Darius. Nu ne-am mai întâlnit de treizeci de ani!
-Cum de treizeci de ani? Aseară când ne-am despărţit mi-ai spus “per mâine”, ca de obicei. Adică, la dracu’, nu poţi fi Darius! Cum să fii atât de bătrân?
-Nici tu nu mai eşti tânăr, omule, au trecut treizeci de ani de când ţi-am spus ultima dată “per mâine”. Suntem bătrâni.
-Mă Darius, mai ţii tu minte ce tineri, frumoşi şi deştepţi eram noi doi, mai ales eu, şi uite ce bătrâni, urâţi şi tâmpiţi ne-am făcut, mai ales tu?
-Ţin minte gluma asta.
-Lăsând gluma la o parte ulterioară, unde e mersul tău drept şi lent, luat parcă dintr-un roman de Ion Leo Pescaru?
-Nelu, asta era când eram tânăr.
-Nu înţeleg nimic. În ce an suntem?
-2033.
-Cuuuuuuum?
-2033.
-Adică am dormit 32 de ani?
-Nu ştiu.
-Da’ ce-s eu, Louis de Funes în “Hibernatus”? Chiar că am fost “prea cuminte”! Cum naiba, să dorm chiar 32 de ani? Cine e preşedinte?
-Iliescu.
-Cum Iliescu? Da’ câţi ani are?
-Anul trecut şi-a sărbătorit centenarul. Avem iar, de douăzeci de ani, partid unic, cincinale şi recorduri la export.
-Nu se poate! Cine e inspector-şef la cultură?
-Vasile Porcu Leş.
-Tot el? Şi ăsta trebuie să fie octogenar, cel puţin.
-Are nouăzeci de ani. De Mertaru mai ştii ceva? A mai fost inspector la cultură?
-Nu, l-au mazilit încă din 2002. Ei spun că l-au detaşat în Basarabia.
-Nu mai rezist, nu mai rezist o clipă! Mă duc la Porcu Leş. Per deseară!
-Ştiu şi eu? Per! Salut.
Şi astfel a ajuns Ion Cuminte în faţa lui Vasile Porcu Leş, inspector-şef la Direcţia Cultelor şi etc.
-Ce doriţi?, l-a întrebat Leş pe Cuminte.
-Vreau să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi făcut pentru oraşul nostru.
-Mulţumesc. Următorul!
“Adică nimic”, zise Ion în gând. Dar iată! Mi-a dispărut burta! Deci mi-a folosit la ceva că l-am lins în cur. Ion Cuminte era bucuros.
Şi eu să desconsider partidul unic? Ruşine să-mi fie! Iată că şi păduchii neantului sunt folositori. Dar cine să-i redea Ionului Cuminte cei 32 de ani dormiţi, sau mai degrabă picotiţi? Nu ştiu. Poate tot jigodierii. Eu îi doresc succes.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...