Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ziar


de Redmoon br la: 01/04/2005 01:37:00
modificat la: 01/04/2005 13:19:33
taguri: Eseuri 
voteaza:
M-a lovit brusc, fara posibilitatea de a-mi intra in garda...
Amintirea unui fost alter ego pe care nu-l mai stiu de mult. Avea obiceiul hazliu sa citeasca si sa fumeze pe buda... Mi-a povestit intr-o seara cum, sictirit de sunetul stirilor de la televizor suprapus pe un rock gothik care-i asurzea muzica Solitaire-ului pe care-l juca obsesiv, isi cauta un eseu despre nimicnicia dragostei si, asezandu-se pe wc-ul din partea cealalta a apartamentului sau, isi aranjaza fesele transpirate de prea putin sex cu blonda din Ardeal care venise in orasul lui natal doar casa-l vada pe el in ultima zi a sederii sale.
Baia mirosea altfel! Nu mai era acelasi miros de Blackstone de vanilie sau Sweetbox Cherry... Acum mirosul era mai plictisit. L-a ignorat si si-a aprins un Camel furat dintr-un pachet imaginar de pe masa din bucatarie.
Citea atent, chinuindu-se sa nu inteleaga si de fiecare data cand scrumul ii scapa pe foile mereu neprinse cu o agrafa, confunda petele de tus generate de imperfectiunile imprimantei sale cu bucatelele negre de cenusa tabacica.
Ardeleanca blonda mereu ii gadila orgoliul aspru! Era mai mare ca el si ca varsta si ca inaltime si asta datorita unui complex preluat abuziv de la un alter ego extern. El o facea sa fie asa. Masochismele ei il lasau rece, desi plin de zgarieturi, dar mereu aduceau cu ele satisfacerea banalelor sale dorinte carnale.
Nu-i mai parea rau de nimic. Imi abandonase toti prietenii ca sa nu se mai gandeasca la ai lui. In fiecare zi planta puieti de stejar pe terasa de la etajul 11 a blocului de langa rau. Incepuse sa deteste podul care venea ca o circumcizie nefireasca pe raul crestinat de catedrala de langa el.
„ - Ce se intampla cu apa din Olanesti? De ce dispare in Olt? Apa Olanestiului moare?” ar fi vrut sa-si intrebe tatal cand avea 4 ani, in loc sa-l intrebe daca Dumnezeu e virgin sau daca Iisus e adoptat. Si tot mereu visa ca tatal lui ii raspundea „Nu moare, dar ajunge, in mod sigur, in rai!”
Era un caracter inteligent si foarte interesant. Intr-o dimineata tarzie si ploioasa de marti in care imi plimbasem cainele prin rai ca sa vad rasaritul de putin mai devreme, pe un ecran sutire de plasma alba si neagra reflectat cu intarziere pe rau, l-am pierdut intr-un bol de lapte sarac in cereale, al carui cetatean de onoare era o lingura metalica, pe care tatal meu o folosea mereu ca sa-si hraneasca un complex de autoritate si pe care o evitam mereu cand alegeam tacamaurile cu care urma sa mananc, dar in acea zi eram prea neatent.
S-a inecat tacit, fara bule de aer si s-a lasat uitat intre fulgii de ciocolata Viva, spre a fi mancat de neatentia mea, rezultat al inanitiei ultimelor 3 saptamani. Zilele incepusera sa mi se subtieze si sa se faca din ce in ce mai galbene, iar petele albastre de pe ele parca vroiau sa ma enerveze.
Cainele meu se trezise inaintea mea in acea dimineata si facuse deja cafeaua, fumandu-mi pe parcurs ultima tigara din pachet. Imi venea sa-i storc toata blana si sa o fumez!
Cand m-am intors cu cainele din rai am ralizat ca o iubeam. Da, chiar o iubeam! O iubeam cu toate fumurile celor 3 pachete din ziua precedenta. Pentru o ora si jumatate uitasem ca ea exista. Ma invelisem in mijlocul unor idei confuze dintr-o carticica fara coperti si scrisa in creion, marcata surd pe prima pagina „Periods of dumbness – vol. 47√5 - the hamster-free edition”.
Am iesit inotand dintre poeziile cu valoare de arta abstracta si mi-am repictat conturul, aruncand coarda de chitara care-mi tinea culorile-n forme. Mi-am aruncat si pensula din par de rinocer in saptele patului si mi-am baut cafeaua facuta la filtru, abia asteptand sa-mi citesc in zat, desi nu stiam cum. Cand am vazut fundul canii... Am ramas putin uimit. L-am comparat cu al meu, dar m-am linistit rapid, inca eram tanar si frumos, nu imbatranisem, imi lipseau insa, cateva pete albastre de pe zilele trecute, dar nu-mi faceam griji.
Lasand de-o parte fundul meu inca tanar si fara pete albastre, am vazut ca imi lipsea zatul. Atunci mi-am dat seama ca ii iubeam pielea cafenie cu gust de caramel.
Venea mereu imbracata in verde fara sa stie ca e culoarea mea preferata. Nici nu vroiam sa ii zic, imi facea placere sa o vad cum se zbatea sa imi atraga atentia disimuland o falsa nevoie de a se impaturi in anonimat. Era indragostita de un brad artificial pe care il uda zilnic, tot sperand sa-l faca sa se chinuie sa fie real; cat se amagea admirandu-i beteala si globurile transparente in spatele carora se vedea adevarul plasticului decolorat, neinteresant si de-a dreptul urat, niciodata neincercand sa se uite prin ele.
L-am dat jos odata, piesa cu piesa si l-am asezat dezgustat in cutia marcata chiar de el : „Brad argintiu fals”, doar ca sa ii arat ca era din plastic, dar tot nu s-a lasat convinsa.
Adoram sa ma rog cu ea! Niciodata nu si-a dat seama ca ii auzeam rugaciunile soptite auriu in gand. I-am zis odata, dar nu m-a crezut! Ma simteam venerat ca un guru Brahmaputrian de la periferia Calcuttei... imi manca ideile pe paine, niciodata cu mustar, dar mereu cu maioneza.
Iubeam compania ei si buzele moi de ciocolata amaruie cu fistic care ma mangaiau dupa fiecare joc de-a margarina si gemul de cirese.
Din cand in cand ii placea sa scoata limba la mine cand imi mai aprindeam cate o tigara imbibata in Angelli Cherry. La fiecare 8 tigari, i-o prindeam si amenintam sa nu i-o mai dau inapoi. Elogiam beneficiile vietii cu doua limbi si, de fiecare data cand spuneam:
„ – In 5 luni ma plictisesc de ea si i-o vand unui rus din piata pe o imitatie slaba de Rolex!”, vedeam cum ii aparea o lacrima zambitoare cu miros de ploaie de primavara pe varful degetului mic si buzele ii tremurau un „I’m sorry!” corupt de lipsa limbii si care ajungea mai mult sa sune a un copilaresc „I’m sowwy!”; ca o pojghita de gheata de pe un rau de campie, gaurita de o pietricica autopropulsanta pe la sfarsitul iernii. Nu puteam sa o refuz!
Dar fara zat... nu cred ca as fi iubit-o! Nu as fi putut! Doar aveam principii! O iubeam ca in ultima zi in care inca nu o cunoscusem. Ma indragostisem de ea intr-un vis , dar am confundat-o cu o umbra din spatele unui peron parasit si am decis sa ma opresc si sa continuu sa o iubesc doar dupa ce aveam sa o cunosc. Devenisem confuz! Imi trebuia o cafea... Noroc cu dimineata asta!
„Du-te sa te culci!” urla alter-ego-ul meu, pierdut printre cereale digerate! Chiar imi fusese dor de el. Am mai ramas treaz cateva ore incercand sa-i gasesc zatul ca sa pot sa o iubesc.
I-am lasat un bilet pe masa din bucataria mea:
„Vreau sa-mi faci o cafea cu zat!” si m-am culcat in fata unui scenariu de piesa de teatru.
A doua zi m-am trezit gol intr-o camera similara celei in care adormisem, dar care mirosea mai frumos... mirosea a verde.
M-am inconjurat cu o umbra si am inaintat ca un pinguin imperial nud pana in bucatarie. Pe masa mi-am gasit cana cu Fecioara aburindu-ma cu cafea fierbinte si tare. Langa ea, pe masa din lemn acoperita cu urme de bun gust exprimate subtil prin bucatele de plastic dreptunghiular care miroseau a Jazz, se afla o cana marcata Sagetator in care se intindeau pe fund ramasite de cafea facuta la ibric, materializate sub forma de zat pe care era gravat timid, cu litere subtiri:
„Si eu te iubesc!”
Era clar... Uitasem sa citesc ziarul.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


voluptoasa ambiguitate! - de alura la: 04/04/2005 21:33:54
chiar mi-au placut mult senzatiile pe care mi le-a trezit "ziar"-ul tau!
#41880 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Redmoon Br - de TeodoraPA la: 06/04/2005 10:18:46
Mie tare-mi place cum scrii. Numai ca-mi faci pofta sa citesc un roman intreg, sa vad care e continuarea...

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42135 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Si daca ar stii cititorii... - de (anonim) la: 06/04/2005 15:48:37
Totul e real... si da.. chiar e parte dintr-o scriere mai mare...fie nuvela, fie roman! Le doresc celor ce vor sa citeasca continuarea, sa-mi tina pumnii cu muza! Le multumesc mult pt incurajare fetelor dulci care mi-au complimetat ziarul! Continuarea cat de curand! promit!
#42176 (raspuns la: #42135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: