-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Scrisoare pentru un prieten 6


de Radu Herjeu la: 06/04/2005 12:55:00
modificat la: 06/04/2005 18:34:05
taguri: Eseuri 
voteaza:
(continuarea Scrisorii pentru un prieten 5)
Cei pentru care totul e intamplare spun "si esecul este o intamplare, n-are legatura cu mine". Asa cum nici asteptarea n-a avut mare legatura cu ei, cu ce erau. In principiu, cei care au asteptari sunt obisnuiti sa lupte. Au fost crescuti de mici ca niste luptatori. De aceea isi pot permite sa-si stabileasca stacheta vietii mai sus. Pentru ca au fost invatati sa creada ca depinde de ei si ca ei, fiind niste luptatori, pot reusi sa atinga acea stacheta. Sunt oameni care au incredere in ei, in fortele lor (nu discutam aici realismul unei astfel de increderi... l-am atiuns in alta scrisoare). Isi propun obiective inalte pentru a fi stimulate sa ajunga cat mai departe. De altfel, e cunoscut ca, atunci cand iti stabilesti stacheta la 1 metru, sa zicem, vei fi capabil, poate, sa sari peste. Dar sigur vei sari mai mult decat daca ti-ai fi stabilit stacheta la 50 de centimetri. Si in cazul "asteptarii" e la fel. Stiind ca sunt capabili sa lupte pentru asteptarile lor (de multe ori asta e asociata si cu ideea ca merita), isi "permit" asteptarile pe masura capacitatii lor. Sigur ca, orice luptator, trebuie sa invete, la un moment dat, ca s-ar putea sa descopere ca lupta lor e inutila pentru ca, pur si simplu, ei "nu sunt". Si, prin urmare, imaginea lor falsa despre ei nu e suficienta pentru a le sustine asteptarile.
Pe de alta parte, cei care nu au fost invatati sa lupte, cei care au avut multe esecuri minore in copilarie dar nu au fost contrabalansate cu o incredere de sine incoltita dintr-o buna cunoastere interioara, ajung sa-si inhibe asteptarile pana la limita suportabilitatii
esecului. Pana la limita credintei in puterile lor de a face astfel incat sa obtina ceea ce asteapta. Astfel, isi coboara stacheta (de multe ori cu mult) sub capacitatile lor reale, pentru a evita orice posibil esec, orice dezamagire. Pentru ca o noua dezamagire ar implica automat o pierdere si mai mare a increderii de sine. Si ei intuiesc asta. Si-atunci isi stabilesc stacheta la nivelul la care pot sari si, implicit, pot merge mai departe. Ei "invata" sa nu astepte. E un mecanism de aparare la rezultatele lipsei lor de incredere in ei si, implicit, a capacitatii de a lupta. Fatalismul lor ii apara de dezamagiri dar, in acelasi timp, ii ingheata in stadiul neincrederii in ei, in capacitatile lor, in faptul ca-si pot influenta viata. Acum imi vine in cap modul in care cei mai multi liceeni imi raspundeau cand ii intrebam ce vor de la viata... Sa fie fericiti! Si-au abstractizat asteptarea pana la nivelul la care pot ei, la o adica, sa decida daca le-a fost sau nu implinita. A fi fericit inseamna totul dar nu-nseamna nimic concret. Tu decizi cand esti fericit si cand nu. La un moment dat, poti decide ca esti fericit doar pentru ca asteptarea ta necesita o implinire rapida. Foarte putini dintre ei aveau asteptari concrete. Pentru ca le-ar fi fost mult mai greu sa dea "esecul" la-ntors. Ei sufera pentru pierderea a ceva ce au primit, imagineaza-ti cum ar suferi pentru pierderea a ceva pentru care au luptat.
Ce mi se pare paradoxal este ca cei care nu asteapta dar primesc, se bucura mult mai putin decat cei care au asteptat si au primit. Teoretic ar trebui sa fi invers. Cu toate astea, daca ma gandesc bine, e normal. Cel care n-a asteptat, se bucura cu aceeasi intensitate cu care s-ar fi intristat daca nu s-ar fi produs. In subconstient stie ca meritul lui legat de ceea ce a primit e minim, chiar si numai prin faptul ca n-a prea facut mare lucru. De aceea, bucuria de a avea este umbrita de gandul (subconstient) ca nu e special pentru el, ci o... intamplare (?!) Pe cand, cel care asteapta, isi vede implinita nu pasivitatea ci actiunea. E o dovada a faptului ca ce "a fost" (asta implicand, desigur, ce a facut) a meritat rezultatul cel bun. Si, tot ca in oglinda, daca dezamagirea ca nu se-mplineste o asteptare este mare, si bucuria de a o vedea implinita este foarte mare. Pentru ei asteptarile nu sunt niste "luxuri" pe care si le permit din cand in cand, atunci cand se cred la adapost de efectele unui eventual esec. Sunt, daca vrei, harpoanele (nu stiu exact cum se cheama cele din alpinism) pe care le arunca in sus ca sa se poata trage dupa ele. Sunt treptele pe care si le construiesc pentru a merge mai departe. Sigur ca viata a aratat ca e mult mai prudent si mai lipsit de trauma interne sa nu ai asteptari. Ca poti duce o viata linistita, traind in fiecare zi ca si cand ar fi un cadou, refuzand sa astepti ceva de la cea de maine, ca sa n-o strici, atunci cand va arata altfel decat sperai. Mai ales ca, stabilindu-ti stacheta foarte jos, poti chiar sa fii multumit de tine pentru ca reusesti sa sari de fiecare data. Pe cand esecul repetat de a sari peste stachete suprainaltate va duce, pana la urma, la o criza personala si, uneori, la o pierdere totala a increderii in sine. Numai ca, in acest caz, faptul ca nu mai au asteptari nu mai e un mecansim de aparare ci unul de a gestiona abandonul.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


fericit in pielea ta - de zaraza la: 07/04/2005 22:42:51
cred ca ideea de a trai fiecare zi ca pe un cadou vrea sa zica mai mult decat pasivitatea si teama de esec. inseamna sa reusesti sa fii fericit in pielea ta. iar pana la urma viata este despre fericire. cu ce e mai castigat un muritor cu asteptari cat cerul, care ajunge mai sus decat majoritatea semenilor, dar traieste permanent cu frustrarea ca nu e "cel mai sus", decat altul, care nu-si doreste decat sa poata trai ziua de maine, si e fericit in fiecare zi ca o poate face?

e greu sa definesti un om de succes. succes in ce? bani, popularitate, femei? poate ca nu astea sunt valorile universale. poate altii se simt fericiti ca sunt someri si au timp sa pescuiasca dupa pofta inimii.

in concluzie, nu sunt de acord cu tine. ceea ce spui e un adevar, poate, pentru o categorie de oameni. momentan fac parte si eu din categoria asta, dar imi doresc sa reusesc sa evadez din ea.

zaraza
#42510 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
... - de TeodoraPA la: 13/04/2005 12:50:15
Mi-am printat toate cele 6 scrisori ale tale ca sa le pot citi mai bine si m-am gandit mult la cele spuse de tine. Bineinteles, ca orice om, am si eu obiectii.
Acum referitor la cee scrise in cea de fata vreau sa zic urmatoarele:
- tu folosesti termenul "asteptari". Eu le zic dorinte, planuri, sau viziune de viata daca vrei. Sau poate nu inteleg la ce te referi... Ma rog, am impresia ca asteptarile sunt ceva ce implica ceva extern, o forta exterioara sau alte persoane. Si undeva in text le spui "obiective", ceea ce mi se pare diferit. Obiectivele si le stabileste omul singur, sau ii sunt oarecum induse prin educatie, dar asteparile implica prezenta altor persoane. De exemplu - eu ce astepari am de la viata? Sa-mi mearga bine, sa intalnesc persoana potrivita sa ma marit, sa zicem... Astea nu tin de mine, de puterea mea, imi sunt exterioare. Ce obiective am...Aha... Sa imi cupar casa mea, sa fac doctorat, de exemplu... Pentru astea pot lupta, insa in ceea ce priveste asteptarile, nu stiu.
- apoi legat de "a merita". Eu nu am intalnit persoane care sa isi stabileasca obiectivele, sa-si faca planurile sau sa-si creioneze visele pentru ca ar considera ca le merita mai mici sau mai mari, mai marete, sau cum or fi. Ci gandim (poate doar eu?!) in functie de ce suntem capabili. Majoritatea dintre noi suntem fiinte "spirituale", credem in Dumnezeu, iar cei ce nu cred in Dumnezeu au si ei credinte de genul - cred in puterea naturii, sau sunt superstitiosi, sau cred in horoscop,... Mai e vorba si de educatie aici, insa cine gandeste in termeni de merit?! Avem cu totii o frica de ceva forte exterioare si asta ne face sa fim retinuti in ceea ce priveste meritele noastre. Majoritatea oamenilor isi stabilesc obiectivele cu privire la viata cunoscandu-si capacitatea (adica da, au o imagine de sine buna, si incredere in fortele proprii), si pe "daca ma ajuta Dumnezeu", adica gratia divina, si/sau altii pe noroc.
- zici "poti duce o viata linistita, traind in fiecare zi ca si cand ar fi un cadou, refuzand sa astepti ceva de la cea de maine...". Ei bine, asa ceva nu este osibil. Poti sa iti reglezi atitudinea fata de viata astfel incat sa nu te perturbe prea tare esecurile sau necazurile. Dar fie ca ai sau nu obiective marete acestea vin - esecurile si necazurile. Iti moare cineva drag, se imbolnaveste copilul, esti disponibilizat, etc. Asta nu are a face cu cat sunt de marete ociectivele sau cat sunt de realizabile visele si dorintele omului, pt ca fiecaruia necazurile lui i se par cele mai mari. Si viata linistita nu prea poti duce...

Cam asta am vrut sa zic. Poate nu am inteles bine e intelegi tu prin asteptari. Sau poate nu am eu personal asteptari, sau nu folosesc termenul raportat la mine. Nu stiu.

Astept scrisoarea nr. 7.

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#43289 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...