CHEMAREA PĂMÂNTULUI

L.G. Kolmogorov îşi adoarme copilul, Iovănuţ, în vârstă de un an şi ceva, cântându-i un cântec de leagăn din folclorul cult: „Tu copile dormi acum în pace, căci mama veghează la somnul tău blând. Lumina pentru tine e lumină, pământul va fi iar pământ.”
După douăzeci de ani Iovănuţ merge în grădină (tocmai a plouat abundent) să strângă nişte râme pentru pescuit. La un moment dat vede o râmă care tocmai iese din pământ, se apleacă şi-i urmăreşte travaliul. După ce râma iese de tot, o vrabie dă să o înhaţe, Iovănuţ alungă pasărea, dar râma se sperie şi intră iar în pământ. „Pământul va fi iar pământ!”, îşi zice Iovănuţ, apoi scoate un revolver cumpărat de la un contrabandist şi îşi zboară creierii.