NEA TRICHINELU’ DĂ ORTU’ POPII CA UN ORDINAR

-vis dătător de speranţă-

TABLOU SINGULAR

(Birou prezidenţial la Cotroceni. Nu are rost să fac o descriere a sa, mai ales că această scenetă nu va fi niciodată jucată acolo. Semiobscuritate. Tocmai se înserează, chiar dacă în Rromia este demult noapte. Nea Trichinelu’, preşedintele Republicii Carpatodanubianoponteuxinice Rromia, un bătrânel deloc simpatic, cu chelie pronunţată, dar cu firele rămase lungi, îmbrăcat într-o pijama cu elefănţei, stă la birou, în faţa monitorului computerului, şi se uită, pe net, la poze cu Pamela Anderson nudă. La vârsta asta! Are faţa rânjită şi roşie de plăceri nebănuite de nimeni. Sună telefonul. Nea Trichinelu’ ridică receptorul.)
NEA TRICHINELU’ (în receptor): alex porc?… A scris o piesă în care îşi bate joc de mine?… Şi ce se întâmplă acolo?… Mor?… Ca un ordinar… Cum ca un ordinar?… E la arest?… Împuşcaţi-l! (Închide telefonul, nervos.) Am scăpat de ăsta, în sfârşit! (Se ridică de la birou şi începe să se plimbe prin cameră. Se scarpină în cur. Rânjeşte. Se scarpină în cap. Rânjeşte. Se scarpină din nou în cur. Rânjeşte. În locul portretului lui Nikolay I ot Scorniceşti apare spectrul lui alex porc râzând ironic. Lui Nea îi piere rânjetul de pe faţă. Se observă cu claritate maximală cum îi pică, pe rând, trei fire de păr de pe cap. Nu mai rânjeşte. Se scarpină în cur. Începe să rânjească. Se scarpină în cap. Rânjeşte la maximum. Se prăbuşeşte instantaneu şi începe să se zvârcolească pe covorul scump din birou.)
NEA TRICHINELU’: După mine, protopopul! (Moare ca un ordinar şi înţepeneşte.)
SPECTRUL LUI alex porc (în culmea fericirii): Ai spus cea mai reuşită sintagmă din viaţa ta! Dormi în carapace! (Dispare. Linişte totală. În R.C. Rromia se face niţică lumină.)

-SF-