-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Nemurire(intreg)


de Irina Grigorescu la: 13/04/2005 21:20:00
modificat la: 14/04/2005 15:00:58
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Este 1 septembrie 3415 – prima fila din jurnalul meu. Poate va mirati ca inca mai folosesc acest tip de calendar ce a fost inlocuit cu cel asgardian dupa faimosul Nick Asgard in anul 2733 cand o echipa de profesionisti a observat, o data cu alinierea planetelor din vara aceluiasi an, ca fusesera facute cateva greseli in legatura cu anul si luna cunoscute pana atunci. Ce as putea sa spun? Sunt o persoana conservatoare desi multa lume ma numeste “alienatul stelelor” datorita reputatiei mele de explorator spatial.
De mic am fost pasionat de astronomie. In fiecare dimineata cand ma trezeam priveam cerul martian in toata splendoarea lui; era singurul moment (inca mai tin minte ora – 5:37) din zi cand puteam vedea atat Soarele cat si Terra ce straluceau intr-o nuanta rosiatica asupra planetei mele de bastina – Marte.
Mama imi povestea adesea cum era Pamantul inainte de extinctia in masa din 3180 o data cu bombardamentele nucleare ce au distrus milioane de orase, dar si stratul de ozon, urmate de ploaia de meteoriti cand pamantenii (supravietuitorii, bineinteles; cei din lagarele de urgenta, savantii timpului) au fost nevoiti sa plece pentru a popula alte planete. Oamenii de stiinta anticipasera aceste evenimente si de aceea au pregatit-o, in oarece masura, pe noua noastra casa – Marte.
Cand m-am nascut eu, in 3300, planeta nu era inca total terrformata, cerul fiind mai tot timpul de un rosu placut. Sunt insa fericit ca am putut urmari procesul de transformare al culorilor din caldurosul caramiziu, ce mi-a starnit pasiunea pentru stele, in albastrul senin despre care parintii imi povesteau ca ar fi dominat si cerul Terrei.
In sfarsit, am avut o copilarie minunata si imi pare bine ca m-am nascut martian. Dar sa terminam cu introducerea si sa va povestesc cele mai recente explorari. Dupa cum stiti vitezele cu care se poate calatori in spatiu sunt multipli ale unui an lumina. Eu prefer viteza a sasea fiindca pot observa mai bine toate corpurile ceresti pe langa care trec si astfel ma opresc cu usurinta asupra celor ce ma intereseaza.
Acum cativa ani, cand imi faceam rutina zilnica de doua ore de explorare, am dat peste o planeta fantastica. Ulterior, dupa ce am scanat cateva poze si am primit niste informatii in legatra cu acestea de la Biroul Universal de Cultura Cercetare si Cunoastere am realizat ca populatia se afla in stadiul doi de dezvoltare sau cum ar fi fost la pamanteni – Evul Mediu.
Culorile ce invaluiau Atlantida – asa am dorit sa numesc planeta – flora magnifica si fauna vasta ce existau aici mi-au trezit un puternic interes. Cu totii stim ca pentru a-ti pastra splendoarea ai nevoie de “colti” si ma gandeam ca veninul ce probabil il contineau majoritatea fiintelor de acolo putea sa reprezinte o cale catre un tratament pentru bolile considerate incurabile, de atunci.
Nu m-am putut abtine si am incalcat prima regula a Uniunii Universale de a nu vizita o planeta nedezvoltata. Nu am luat in calcul repercursiunile fiind prea dornic de cunoastere si am poposit intr-o poiana. Intr-adevar, daca as fi trait acum un million de ani si as fi vazut un om zburand de colo-colo cu ciudate aparaturi pe el purtand cine stie ce masca la gura si un costum de asronaut l-as fi considerat, probabil, Dumnezeu.
Chiar asa s-a si intamplat: desi am incercat din rasputeri sa trec neobservat, intr-o zi cand studiam un soi de trandafir-carnivor un trib de atlantideni m-a zarit si a reusit sa ma urmareasca pana la nava. Cu inteligenta artificiala a acesteia la care am lucrat doua luni, ea a surprins cateva fotografii extraordinare. Astfel, la lasarea serii, dupa ce am trecut pe modul invizibil, am inceput sa analizez pozele: erau niste gigantici de 2,5m; cu parul grizonat si acoperiti cu frunze si ierburi – un aspect primitiv, insa aura lor era impresionanta. Senzorii indicau valori nemaintalnite. Atunci mi-am spus: “Aceste fiinte sunt mai dezvoltate psihic decat toti oamenii sau popoarele din Univers!”
Nu am mai stat pe ganduri, a doua zi mi-am luat echipamentul cel mai strasnic si m-am dus sa le fac o vizita. Bineinteles, eram invizibil, dar mi-au simtit prezenta. Incredibil! Ramasesem mut de uimire; veneam de la mii de ani lumina departare sa cercetez o planeta primitiva, dar pradatorul s-a transformat in vanat. Apoi m-au inconjurat si cel mai invarsta dintre ei mi-a rostit: “Pasnici! Vrem doar sa te vedem.” M-am aratat, m-am prezentat in limba mea si le-am spus ca vreau doar sa aflu cat mai multe despre ei. Acelasi individ m-a invitat sa ma asez in genunchi si a inceput sa-mi raspunda la toate intrebarile de ca si cum m-ar fi auzit. Dilema aceasta am rezolvat-o mai tarziu cand mi-am dat seama ca ei puteau citi gandurile.
Dar sa revenim la istoria lor: “Cel mai batran este si cel mai intelept”, mi-a spus el, “iar noi din apa, foc, pamant sau aer crestem, ne inaltam si ne dezvoltam. Cunoasterea ne tine in viata, bunatatea, calmitatea si natura ne hranesc; suntem absolutul si frumosul, suntem pretutindeni.” De o explicatie mai detaliata nu aveam nevoie, intelesesem. I-am intrebat: “Si atunci, de ce ati ales o viata atat de primitiva?” A zambit, si-a apropiat mainile, si le-a unit, iar plecand capul a spus: “Priveste copilul meu!” Sufletul imi inghetase. Eram primul om care avea sa cunoasca TOT.
O lumina puternica m-a invaluit si deodata m-am trezit intr-o alta lume. El mi-a aratat ingerii si orasele lor; erau atat de albi, de frumosi, de puri; mi L-a aratat pe Dumnezeu intreit asa cum spune si in Biblie: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Apoi, punandu-si mainile pe umerii mei, mi-a sarutat fruntea: in acea clipa am vazut, ca un film ce se derula inaintea ochilor mei, trecutul Lor: O rasa superioara oricarei alta s-a decis sa creeze o civilizatie. In prima zi a facut cerul si pamantul (Lumea Vazuta si Nevazuta) si a poruncit sa fie lumina, in a doua a creat apa si norii, a treia uscatul, a patra Soarele, Luna si stelele, a cincea vietuitoarele marii si a sasea vietuitoarele pamantului. Apoi, Ei l-au creat pe Adam si din coasta acestuia pe Eva. Cei doi ar fi putut sa aiba tot ce si-ar fi dorit in Eden, dar au muscat din marul cunoasterii si au ales aceasta cale. Din acel moment Ei nu au mai intervenit direct asupra destinului oamenilor ci doar au vegheat ascultandu-le rugaciunile si ajutandu-i pe cat posibil, dar imperfectionalitatea acestora a distrus planeta, cele doua rase fiind nevoite sa plece.
Cu vocea tremuranda eu am rostit doar atat: “De unde venim?” “Aha… Marea voastra intrebare pentru care v-ati macinat mintile vreme indelungata! Ei bine, asta trebuie sa afli singur.” “Si…” am reusit sa rostesc eu, dar imediat m-a completat: “Si nu intreba de ce traiesti; eu nu-ti pot raspunde. Stii, inima ta si a tuturor oamenilor este destinata pentru a bate ca sa va tina in viata, dar in nucleul ei dainuie sursa existentei voastre: dragostea.”
Cu ochii umezi am privit spre oras, era un inger ce se uita la mine si am strigat disperat: “Mama! Mama! Traiesti!” Am vrut sa fug, dar o mana calda m-a oprit si am auzit: “Vezi? N-a fost chiar atat de greu. Ai gasit raspunsul: Voi sunteti noi, iar noi suntem voi.”
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


parerea mea - de alex boldea la: 14/04/2005 18:43:34
sa incep cu criticile. mi s-a parut prea abrupt finalul. putea fi putin mai clar si ideea mai evoluata. dar ideea in sine e buna. si de la subiectul acesta se pot scoate multe. tu ai citit povestioarele lui asimov? s-ar putea sa iti placa (in caz ca nu le stii)
#43576 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hy - de Irina Grigorescu la: 17/04/2005 23:55:15
in primul rand iti mutumesc ca mi-ai citit nuvela si ca ti-ai facut timp sa comentezi. apreciez asta. e prima data cand public ceva si prima data cand scriu ceva atat de lung reusind in acelasi timp sa-mi impresionez parintii si profesorii. am doar 15 ani. e oare un inceput bun?
si ca rasp la intrebarea ta: nu am citit asimov, insa am citit altceva care m-a determinat sa scriu asta. se numeste: "Civilizatii extraterestre si a III-a conflagratie mondiala" de Cristian Negureanu. (asta dak te intereseaza). asa ca, multumesc ink o data si la revedere.
#44115 (raspuns la: #43576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...