-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despre educatie...


de TeodoraPA la: 14/04/2005 14:16:00
modificat la: 14/04/2005 15:02:48
voteaza:
Vreau sa propun pentru discutie urmatorul subiect: educatia. Ei bine, nu in sensul de cultura, invatare sau bune maniere... Ci de formare personala (imagine de sine, incredere in propriile puteri, etc) datorita relatiei cu parintii sau cu alte persoane dragi noua.
Pe masura ce trece timpul si inaintam in varsta observam ca avem anumite "defecte", daca pot spune asa. Anumite lucruri nu le luam asa cum ne-au fost comunicate, ci le interpretam conform educatiei. De exemplu: cu cateva zile in urma am avut o discutie cu o prietena care zicea ca atunci cand ii sare cineva in ajutor si zice "stai ca fac eu" lucrul pe care ea tocmai vroia sa faca, isi spune - "Aha, adica crezi ca eu nu sunt in stare sa fac!". Si asta pentru ca intotdeauna cand se apuca sa faca ceva acasa, de pe vremea cand era inca foarte mica, mama ei ii lua lucrul din mana si zicea "tu nu stii, lasa ca fac eu". Eu am observat ca reactionez foarte urat atunci cand cineva imi zice ca sunt rea. Chiar daca o zice doar in gluma, sau poate serios, mie mi se zburleste parul si raspund - "Te rog sa nu zici niciodata asa catre mine. Eu nu sunt rea!". Pentru ca atunci cand eram mica si faceam si eu nazbatii ca toti copiii mi se repeta intruna cat sunt de rea. De asemenea, ca si femeie, ma deranjeaza foarte tare cand un barbat imi spune sa tac sau insinueaza ca parerea mea nu ar fi importanta, pentru ca am crescut intr-o familie in care femeia nu avea dreptul la opinie. Tatal meu ii spunea mamei mele sa-si tina gura, o certa daca vorbea de fata cu straini, daca isi exprima parerile politice, s.a.m.d.
Tot asa, cunosc multe persoane carora le e foarte greu sa accepte complimente atunci cand li se fac. Cand cineva iti face un compliment poti spune "multumesc" si gata. Dar sunt persoane care incep sa se gandeasca - "Oare ce interes are sa-mi spuna mie asta?", "Ce vrea omul asta de la mine?..."
Sau cu atingerea. In unele familii nu se practica imbratisarile sau pupaturile intre parinti si copii. Si atunci cand cineva vine si-ti pune mana pe umar, sau te saruta pe obraz, sau vrea sa te imbratiseze, ai asa un reflex, sari ca ars, neintelegand ca e o forma normala de comunicare non-verbala. Gandindu-ma la copilaria mea si la relatia mea cu tatal meu am descoperit ca de fapt noi nu ne-am atins niciodata. Nu-mi amintesc sa ma fi imbratisat sau pupat vreodata tatal meu. Si da, acest lucru influenteaza comportamentul meu de acum si relatia mea cu oamenii.
Am observat ca multi dintre noi avem asemenea mici probleme si mi se pare ca este foarte important sa le descoperim originea si sa le desfiintam. Voi ce credeti?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (15):


nu inteleg de ce ti se pare a - de metamorfozatul la: 14/04/2005 17:39:40
nu inteleg de ce ti se pare anormal sau un defect sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea asa aiurea
nici eu nu am avut parte de chestii de genul asta in copilarie dar mi se pare penibil sa te apuci sa saruti pe obraz pe toatalumea
de exemplu acum sunt la un stagiu intr-un lab francez
cum se intalneste un tip cu o tipa in lab imediat sarutul pe obraz
devine obositor: zilnic 20 de pupaturi de persoana. nu as putea face niciodata chestia asta
sa nu mai vb de pupaturile pe gura mama/fiica sau tata/fiica

dani
#43555 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
figura paterna - de popix la: 14/04/2005 18:25:23
sunt inclinat sa cred ca figura mamei este foarte importanta in viata copiilor.insa pana la un anumit punct.la un moment dat al vietii noastre, rolurile se schimba.figura TATALUI devine prioritara in formarea caracterului unei persoane.

astazi exista COMUNICAREA.prin numeroasele posibilitati de care dispunem.asta cred ca poate cizela intr-un fel sau altul caracterul pe care l-am "mostenit" in sanul familiilor noastre.fii optimista! iti doresc succes!
#43570 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sa le desfiintam zici? - de Cristall la: 14/04/2005 19:39:32
Cam radicala concluzia ta, teodora.

Vrem au ba, parintii si lumea copilariei ne plasmuieste pe noi, cei de mai tarziu, cu plusurile si neajunsurile noastre.
Copacul ce ajungem la maturitate e de fapt mladita modelata in copilarie.
Nu cred ca poti sa ii mai modifici radical formele fara sa ii faci de fapt o teribila rana, incercand sa "corectezi" ceea ce a crescut stramb.
Desigur, e altceva sa constientizezi si sa echilibrezi acele asperitati si incongruente. Sa nuantezi.
Insa nu iti poti amputa radacinile.

Si vine vremea cand ajungem si noi parinti la randul nostru. Atunci incercand sa evitam greselile parintilor nostri, cadeam in altele, ale noastre. Pe care copii nostri vor evita si ei la randul lor sa le faca cu ai lor.

Nu exista formula perfecta, ambianta desavarsita care sa creeze omul multumit si fericit by default. Vor exista mereu erodarile interne, constientizarile nemultumite, criticile, omisiunile ochelarilor de cal si tot asa.

Sa zicem doar ca suntem perfectibili:)
#43601 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
buna - de sweet_irlandaise la: 14/04/2005 22:55:18
fiecare dintre noi e diferit.si prin "educatie" se pot intelege multe.insa daca ne referim la educatia sinelui,la educatia propriei imagini,atunci ea ar trebui retusata de fiecare data cand vedem ca ceva nu e in regula.pe zi ce trece se observa ca relatiile armonioase dintre oameni dispar,acestea fiind inlocuite de cuvinte aruncate doar pt a fi spuse si de indepartarea propriu-zisa.
sunt multe de spus aici..pt ca fiecare e propriul stapan si e capabil sa se autocontroleze,unora le trebuie un impuls,altii au vointa si reusesc.oricum ,parerile sunt impartite aici.
cert e ca fiecare are demonii lui..si trebuie sa fim acceptati asa cum suntem,pt ca toti pornim de la aceeasi linie...
#43656 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Copilul nu se poate opune,el de regula se supune... - de DESTIN la: 14/04/2005 23:18:20
Este un bun subiect si din pacate de actualitate in societatea romaneasca.

Parintii ignora sistematic personalitatea copilului lor!

Copilul devine prizonierul unor sabloane existentiale,singurii ei parinti sunt detinatorii de adevar.

Copilul asculta supus, n-are incotro, este dependent.

Intre ceea ce i s-a spus si ce vede ca se intampla in realitate,copilul mai devreme sau mai tarziu incepe sa discerne.

Copiii n-au adevaruri,cat de dureros??? Numai parintii detin adevarurile despre ei, apriori.

Asa gandind ,asa educand, ei nu formeaza copii, ci ii deformeaza.

Copilului nu i se ofera informatii si posibilitati,de catre parinti, ci solutii gata alese.

Societatea romaneasca este condusa de parinti.

Copilul, nu se poate opune, se supune, orice tentativa de a fi altfel e aspru reprimata,prin:santajat, hartuiala, cearta, constringere uneori chiar prin lovire din nefericire...agresat fizic.

Viata copilului ii este impartita intre,ce trebuie si ce nu trebuie...

Marea masa ajunge sa-si imite parintii. Ajunge sa creada ca aceasta este singura cale.


Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#43668 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Hmmm - de (anonim) la: 15/04/2005 01:12:49
Adevarat si dureros , ce ne spune noua Destin, dar e o hiba a umanitati nu numai a societatii romanesti. Tocmai ce am amintit intr-un alt comentariu de "educatia care incepe inainte de nastere". Poate ar parea aberant ptr cei mai multi ce urmeaza sa spun dar eu cred ca mai intai trebuie educati parintii si apoi copiii...si incepand cu mamele, mamele gravidute. Si asta ptr ca educatia copilului incepe o data cu existenta abia conceputa in pantecul mamei. Cred ca tot ce simte, traieste si chiar gandeste pe parcursul celor noua luni se inregistreaza iremediabil in fiinta fatului..., acele 9 luni au o importanta cu mult mai complexa decat li se acorda. Chiar cred ca mama, in timpul sarcinii isi poate modela (ca o schita bineinteles, nicidecum in intregime) personalitatea si fizicul!! viitorului copil. Asadar starile inalte, de bucurie, entuziasm , iubire, fericire, gandurile bune si elevate, imaginatie creatoare se imprima la fel de bine asupra fatului ca acele stari de disperare, descurajare, sau intentii ascunse, sau ganduri de invidie, de vinovatie ale viitoarei mamici.
Si nu mai vorbesc de comunicarea permanenta cu viitorul copil (atat verbala cat si non verbala, prin simturi, mai subtil :-)) care este esentiala... Deci cauzele unor comportamente ale noastre consider ca nu sunt inradacinate numai in copilarie, fie ea happy sau cu traume, ci cu mult mai in urma.
#43695 (raspuns la: #43668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Teodora, - de anisia la: 15/04/2005 20:45:30
Interesant subiect ai adus in discutie. Cred ca majoritatea dintre noi suntem influentati constient sau inconstient de mediul in care am crescut, de actiuni voite sau nevoite ale parintilor, de ceea ce se numeste "cei 7 ani de acasa". In aceasta expresie nu intra numai sa stii sa mananci frumos, sa raspunzi respectuos si sa te porti civilizat in societate. Este mai mult decat atat. Imi amintesc cand eram mai mica, tatal meu mereu spunea "sa avem grija ce vorbim, ca asta mica e precum un casetofon, inregistreaza tot!" . Asta inseamna ca el era constient de faptul ca vorba lor ma putea influenta. Ai mei au fost intotdeauna foarte afectuosi, unul cu altul, sau cu cei mai mici din neam. Intotdeauna vorba blanda a predominat. Nu s-au certat niciodata (cel putin nu de fata cu mine), iar daca faceam o boroboatza de pe urmele careia trebuia sa capat ceva invataminte, mi se explica asta cu duhul blandetii, dar in asa fel incat sa inteleg ca nu e frumos sa faci asa. Pedeapsa obisnuia sa fie la nivelul varstei...ori nu aveam voie sa ma uit la televizor un anumit timp, ori sa ies afara, depinde. Cert este ca da, suntem foarte mult influentati de mediul in care am crescut. Ma gasesc acum, adulta fiind, ca nu stiu sa ma cert. Faptul ca imi apar punctul de vedere, nu inseamna cearta. Spun ce am de spus si gata! De cele mai multe ori continui discutia la fel de prieteneste ca si inainte. Si asta pentru ca asa am vazut acasa.
Ma gandesc cum o sa fiu cand o sa fiu parinte. Cred ca in acel moment o sa incerc sa-i ofer puiului liniste, siguranta, prietenie, incredere. Valori care sa-i confere un start usurat in viata.
#43831 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt Metamorfozatul - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:18:15
Nu am zis sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea... Ci sa sari ca ars cand esti atins pe umar sau luat de mana. Gesturi obisnuite, nu exagerari. Si nici pupaturi cu gramada.
Mi-am propus sa nu scriu mult despre mine aici, dar uite ca iar o fac. Inainte sa moara tatal meu, am avut intr-o zi o discutie foarte trista, un fel de ramas bun, pt ca stiam ca av muri si eu si el. Bine au foost multe, dar asta una am stiu amandoi ca e de despartire. A fsot foarte bolnav si a suferit foarte tare. La un moment dat cum plangeam amandoi am vrut sa imi pun mana pe spatele lui. Simteam ca daca fac gestul asta voi lua putin din durerea lui. Dar n-am facut-o pt ca... n-am facut-o. Pt ca n-o facusem niciodata in viata mea. Am regretat ulterior.
Si unele gesturi sunt asa de pline de semnificatie, dar le risipim sau nu le folosim.
De atunci, de la experienta cu tatal meu, dupa cat m-am gandit si am si m-am analizat... nu mai ezit. Au mai fost oameni foarte bolnavi langa mine si i-am luat de mana, le-am pus mana pe umar... Gesturi marunte, dar pline de semnificatie, mai puternice decat cuvintele.



#43849 (raspuns la: #43555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Si... - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:23:54
Viata e un drum lung de descoperire si auto-descoperire. De aceea cred ca e important pt noi sa constientizam ce s-a sadit in noi, bun si rau, in copilarie.
Cum zicea si Anisia - cei 7 ani de acasa. Anisia, ma bucura sa aud ca ai avut o astfel de familie. Si referitor la cand o sa fiu parinte, si eu zic ca si tine.
#43854 (raspuns la: #43831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
destin - de Marius Pop la: 16/04/2005 10:12:08
Si.... ce e de facut?
E o situatie globala, nu una nationala.
Pe langa aspectele prezentate, exista si o latura pozitiva a dependentei de mediul familial.
Respect rezumatul tau... care ar putea fi eventaulele solutii?




Consideratie, Marius.
#43897 (raspuns la: #43668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu e ceva anume, de facut - de Tudor-Cristian la: 16/04/2005 21:28:09
Situatii si situatii.. trebuie sa ne adaptam la fiecare. Chiar daca acasa am invatat sa fim intr-un fel, trebuie ca in viata sa facem fata diferitelor solicitari.
E drept ca avem tendinta sa ne comportam la fel ca parintii nostri, dar asta trebuie sa ramana la stadiul de tendinta, nu ?
Facand o extrapolare, as da urmatorul exemplu : daca un european, obisnuit cu genul nostru de comportament se duce in Asia, de exemplu, unde exista o alta cultura... trebuie sa se adapteze. Nu stiu daca exemplu e bun, dar sper ca ceva ati inteles voi.
Pana la urma... fiecare suntem ce am fost la inceput, cheia e numai ca atunci cand situatia ne-o impune, sa putem sa trecem hopul, sa nu cadem prada primului instinct.

Asa ca nu e ceva anume de facut, cred eu, numai sa avem luciditate si forta in ceea ce facem.
#43979 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despre educatie... - de anib la: 20/04/2005 04:11:52
destin,
nu poti generaliza, sunt situatii si situatii, are dreptate cine zice ca mai intai trebuiesc educati parintii ptr ca sa fim onesti, nimeni nu te invata sa fii parinte

ce trebuie sa facem?

indiferent de mediul in care am crescut, sa nu mai judecam, si sa creem un mediu asemanator cu acela in care a crscut anisia, cu orice pret

asta inseamna sa avem mare grije cind ne alegem partenerul de viata, tot de la Dumnezeu trebuie sa-l cerem si pe acela ptr ca daca-l luam din alte considerente suferim si noi si copii o viata

iubire, intelegere, comunicare si zic eu, sa-ti cresti copii cu Dumnezeu, educatie crestina, scoala crestina

si atunci vor fi probleme dar daca creiem o baza solida copiilor si standard de viata, de la un moment dat Dumnezeu ai ajuta sa devina fii si fiice de Dumnezeu nu judecatori ai parintilor, drogomani si viciosi
#44455 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ai dreptate sa te intrebi asa - de aez la: 08/09/2005 17:28:50
Ai dreptate sa te intrebi asa.pentru ca tu nu ai cerut ce ai primit.Ti-a fost dat cu forta.Asta au stiut ei sa ne dea si noi tragem ponoasele acum.a cui e vina?Nimeni nu e vinovat de nimic,avem timp sa traim si cum vrem si cum ne place daca avem curaj.Pe mine ma sperie scolile si sistemul de invatamant care este creat parca sa ne tampeasca copiii,sa le omoare inteligenta...nu mai stiu cum sa fac atunci cand ma inteaba copilul de 12 ani de ce-l oblig sa mearga la scoala?!
#70634 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
aez - de zaraza la: 18/09/2005 00:41:12
ti-a fost dat cu forta? zi merci... altora nu le e dat nici cu forta nici cu vorba buna si e vai si-amar de ei.

de curiozitate, ce ponoase tragi acum de pe urma scolii?

cand te mai intreaba copilul de 12 ani de ce-l obligi sa se duca la scoala, poti sa-i raspunzi ca in romania filmele inca se titreaza la televizor, ceea ce analfabetilor nu le da nici o sansa.

zaraza
#72960 (raspuns la: #70634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Aez - de TeodoraPA la: 19/09/2005 13:29:37
Scoala e una, educatia de acasa e alta.
Drept e ca nimeni nu este invatat sa fie parinte, ci trebuie sa invete din mers, asa ca, cum spui tu nu prea e nimeni de vina.
cu scoala nu stiu cum e. Cand ma gandesc inapoi stiu sigur ca mie mi-a folosit si imi foloseste in continuare tot ce am invatat. Ca e sistemul prost, e adevarat. Dar copilul trebuie sa mearga la scoala.
#73138 (raspuns la: #70634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...