Gara din Milano

Lângă mine se aşeză un barbat negricios, cu o musaţă falnică şi nebărbierit.

- E voie? Mă întrebă cu glas tare.

Îi făcui semn să stea. Autobuzul porni şi discuţiile se reînodară. Simţeam că mă priveşte. M-am mutat uşurel mai înspre geam şi am întors capul să-l văd.

- Parcă am fi în gara de la Milano domn’le! aproape că strigă el la mine.

Se întoarse către ceilalţi, tăcuţi acum.

- Multă lume! Zise, zâmbind larg. Autobuze, taxiuri, maşini, muncitori şi fete şi poliţişti şi oameni fain îmbrăcaţi ca domnu', termină el întorcându-se din nou spre mine.

- Cum? Îmi scăpă mie.

- Da niciunde nu’i aşe fain ca la Maria, strigă aplecându-se peste femeia din faţă.

M-am ridicat să mă îndrept spre uşă. Bărbatul râdea pe înfundate cu faţa la femeia ce nu-l băga în seamă.

- Îi bolând, mai auzii replica femeii înainte să cobor din autobuz.