-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Satul dintre coaste; strabunica sofitza


de giocondel la: 19/04/2005 08:16:00
modificat la: 25/04/2005 11:51:49
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
In padurea prin care paseau increzatori, povestindu-si tot felul de nimicuri, razand cu pofta sau minunandu-se de ineditul intamplarilor evocate, soarele-si trimitea razele blande, luminand ca intr-un basm, din loc in loc, frunzele verzi, tulpinile sanatoase de copac, pamantul inverzit pe care calcau.
Totul pentru ei era nou si, prin aceasta, cu atat mai frumos, pentru ca, in copilaria lor, nu se-ncumetasera niciodata sa depaseasca hotarele satului sau ale gradinilor, mai ales ca erau cu totul vrajiti de misterul celor doi nuci. Descoperira acum, in mijlocul padurii, un loc ce le aparu in cale la fel de vrajit, printre copacii inalti si drepti ca niste lumanari, la varfurile carora nu puteai cerceta decat ametind si avand senzatia patrunzatoare ca te topesti si tu, odata cu arborii, in cer.
Insorita padure le infatisa acum o casa batrana, toata din lemn, acoperita in intregime cu iedera, inconjurata de jur imprejur de tot felul de flori salbatice de padure: toporasi violeti, clopotei albastrii si albi, margarete, toate isi dadura intalnire aici. Privind la casuta aceea, iesita din poveste, se asteptau acum sa vada, coborand pe prispa inalta a casei, o zana buna, cu parul lung si blond lasat sa curga peste umeri.Asa se si intampla. Numai ca zana ce le ura bun venit, avea parul alb si cobori cu greu scarile prispei: era o batrana, a carei varsta inaintata nu reusise, nici acum, dupa aproape un secol de incercari, sa ascunda urmele frumusetii de odinioara.Si chipul ei, pe care timpul si oamenii sapasera santuri adanci, era desavarsit de expresia unei imense bunatati, ale carei adancuri numai oamenii carunti sau aceia singuri le pot atinge fara sa ameteasca.
Ii invita in casuta ei si le oferi o cana mare, de lut, plina cu lapte batut, de capra si rupse astfel vraja.In timp ce ei isi scoteau din traista Caterinei o bucata mare de placinta de dovleac si-o imparteau in patru bucati aproape egale, batrana ii privea si le spunea ce fericita e ea acum, ca daduse Domnul sa mai vada chip de om, in pustietatea asta unde rar o vizita cate un om cu suflet bun, din sat si de unde aproape niciodata ea nu plecase de cand imbatranise asa rau, de teama ca nu carecumva sa moara prin alta parte, pe pat strain, ci nu aici, in patul ei tare, de lemn, hodorogit de vreme.

- Ce bine ca sunteti aici, dragii mei, urma batrana, al carei par mirosea a tei, privindu-i cu ochi vii, sa imi cititi si mie, dupa ce manacati si va odihniti un pic, scrisoarea asta..si in timp ce vorbea, cauta in buzunarele multe si rupte ale sortului ei decolorat, de unde, scoase cu multa bucurie si maini tremurande, doua foi de hartie bine impaturite.Eu nu mai vad bine si de cand mi-a adus-o un baiat din sat, ma chinui sa inteleg ce zice.Stiu doar ca e de la nepotul meu, Andrei si tare mi-e dor sa aud ce spune, ca sunt atatia ani de cand nu mi-a mai calcat pragul casei.

- Cum sa nu mamaie, raspunse voios Antonio si-ntinse mana dupa scrisoare. Dar stranepoti ai? intreba el cu vadita curiozitate.

- Apoi am, cum sa n'am! Ca doara peste vreo doi ani voi fi batrana ca secolul, mama...si lasa scrisoarea sa-i alunece printre degete, in palma strainului cu voce blajina si chip frumos, ce-i amintea in dimineata aceasta de toti fii ei si nepotii, aflati acum prea departe.

Ceilalti doi terminasera si ei de mancat si-asteptau acum, cu ochii fericiti, bucurosi fiind de bucuria batranei, sa auda ce avea nepotul sa-i spuna prin scrisoarea aceea, care cine stie ce fel de drumuri batuse in calea ei catre bunica, pentru a ajunge, intr-un final, in buzunarul ei rupt, in casuta de lemn, imbracata in iedera, din padurea aceea adanca.

Glasul lui Antonio nu se lasa prea mult asteptat si-ndata ce acesta se aseza confortabil pe scaun, isi drese un pic vocea, cu un aer important, pentru a da gravitate momentului, incepu sa dezvaluie, in tonuri calde, patrunzatoare, continutul epistolei:

" Draga mamaie Sofia!
Sarut'mana si multa sanatate sa-ti dea Dumnezeu inca multi ani de aici inainte. Iata ca Cel Atotputernic a vrut sa fii martora la evenimente care s-au petrecut de-alungul unui intreg secol.Tot El ti-a dat putere sa induri toate necazurile prin care ai trecut.asta inseamna ca El te-a ocrotit si ca ti-a ascultat rugaciunile pe care stiu ca le faceai ( si poate le mai faci) zilnic, fara nici o abatere, la cea dintai ora a diminetii, cand inca doarme intreaga fire.
Poate ca ai fi vrut ca viata sa-ti fie mai frumoasa si mai usoara, dar nu trebuie sa-ti para rau, fiindca foarte putini oameni sunt fericiti cu adevarat si au tot ceea ce isi doresc.Important este sa nu uitam niciodata sa multumim bunului dumnezeu chiar si pentru putinul pe are ni-l da...majoritatea oamenilor uita si de aceea, cateodata, si Dumnezeu uita de ei pentru un timp.Matale nu ai uitat si nici El nu te va uita si va avea grija de dumneata intotdeauna.De aceea vreau sa iti spun ca nu trebuie sa iti fie frica de Moarte, asa cum mi-ai spus mie candva....

Moartea este dureroasa si urata doar pentru oamenii necredinciosi si foarte rai.Pentru matale, ea va fi usoara si placuta si vei simti o mare fericire si usurare and sufletul va parasi trupul si se va duce in locuri nemaipomenit de frumoase, cu iarba, flori, ape limpezi si pasari minunat cantatoare, unde nu vei mai avea nici o grija pentru ca nu vei avea trup, caci grijile noastre zilnice sunt toate datorate trupului fizic ci nu sufletului.

Acolo vei intalni sufletele tuturor celor pe care i-ai pierdut de-alungul anilor: parintii, fratii, gineri, nepoti, toti vor fi acolo si vor avea grija de matale, fiindca acolo, in lumea spiritelor, toti sunt buni, acolo nimeni nu mai poate face rau nimanui, singura cale de comunicare acolo fiind Iubirea.Veti fi acolo o familie mai mare decat ai avut aici pe pamant.Moartea nu este un sfarsit, ea este doar o trecere de la o etapa a existentei la o alta, superioara.Acolo vei continua sa traiesti, dar nu in timp si spatiu, ci in vesnicie si in grija lui Dumnezeu.

Imi pare rau ca viata m-a impiedicat sa te ajut cu ceva mai concret, dar cred ca stii ca am fost mereu sarac iar acuma sunt foarte departe, cautandu-mi un rost mai bun pe meleaguri straine.Dar pot sa te sigur ca m-am gandit mereu la matale cu dragoste si cu mult respect si ca vei ramane in sufletul si in amintirea mea ca o fiinta cu totul deosebita.Si daca, tinand cont de varsta inaintata si nu de altceva, caci nimeni nu stie cand moare, daca deci se va intampla sa pleci in lumea vesniciei inaintea mea, te rog nu uita ce te-am rugat odata: daca este posibil, comunica cu mine, indiferent cum ( in vis sau pe alta cale) caci as fi foarte fericit.

Ti-am scris toate acestea doar fiindca mi-ai spus ca ti-e frica de moarte si nu trebuie sa-ti fie de loc, dar de fapt nu trebuie de loc sa te gandesti la moarte, ci la viata, caci sunt sigur ca bunul Dumnezeu va face sa te avem printre noi inca mult timp de acum inainte si sper sa ne intalnim cat de curand.
Cu dragoste,
Andrei "
Cand incheie de citit si cele cele din urma randuri, Antonio ridica privirea si o zari pe bunicuta cum statea intr-un colt al camarutei, pe un scaunel-imbatranit si el- si se facuse
mica-mica, privindu-l cu niste ochi mari, albastrii, senini ca cerul acelei zile.Tulburata fiind de cuvintele nepotului, limpezi ca raul de munte, abia putu sa mai rosteasca, stins, din adancul mintii ci nu al inimii (care de acum era cu andrei), un simplu "multumesc!"

Induiosati de starea bunicii care-si stergea ochii frumosi cu unul din colturile ingalbenite ale sortului, cei trei intelesera ca nu mai era nimic de facut acolo si ca ar fi mai bine sa porneasca mai departe, pe drumul lor, spre Coltul Morarului.Desertara mai mult de jumatate din continutul traistei si lasara pe masa bunicii aceea din poveste, o parte din bunatatile Caterinei.

-Ramai cu bine, bunico, spuse Philippe si iesira in tinda, pe prispa, coborara incet scarile de lemn si-n pasii lor cuminti puteai citi respectul pentru tacerea bunicii, pentru singuratatea ei luminoasa, pentru durerea din inima aceea batrana, dar mai ales, pentru acel nepot de departe, ale carui cuvinte rasunau atat de vii in mintile si inimile lor.

Lasau in urma poiana aceea cu zane, privind spre cel din urma punct pe care doreau sa il atinga astazi: Coltul Morarului.

In casuta de lemn, batrana inca plangea si acelea erau lacrimi mari, curate, de Fericire....



comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...