-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Convorbiri cu o fantoma


de cruelty la: 21/04/2005 21:30:00
modificat la: 25/04/2005 12:30:55
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Dacă aş închide ochii, probabil că ai fi aici. Ai sta lângă mine fără nici un motiv. Ai închide ochii şi te-ai preface că dormi, ca să vezi de fapt pe sub gene cum te privesc. Ai deschide uşa şi mi-ai zâmbi, nici tu nu ştii de ce. Ai uita că ea e în cameră şi m-ai strânge în braţe. Ai cânta melodia asta atât de fals, şi totuşi atât de frumos. Ai râde de mine, numai tu ştii de ce. Ai spune că totul îţi e indiferent, şi apoi m-ai săruta. Dacă aş închide ochii… dar nu îi închid, deja nu pot să îi mai închid. Mi-e frică, mi-e atât de frică să cobor de aici, de pe norul ăsta… Mi-e bine aici, trăiesc eu cu mine, mine cu mine, mine în mine… Nu am nevoie de nimic, decât să mă lăsaţi să visez. Nu mai vreau nimic altceva în afară de visul ăsta. Chiar dacă mă destram încet, chiar dacă îmi pierd pulsul, chiar dacă gloanţele mi-au penetrat inima, chiar dacă… Azi nici măcar cafeaua nu îmi mai zâmbeşte, găsesc sprijin în ţigara ce arde în continuu în scrumieră, în floarea ofilită de pe masă, în melodia asta atât de rea cu mine şi în toate lucrurile care pentru altcineva ar părea atât de lipsite de importanţă. Pentru prima oară mă uit în jos şi văd cât de sus sunt, îmi imaginez deja cum ar fi dacă aş cădea. Nu ştiu dacă aş suporta durerea, aş vrea să îmi dai aripile înapoi, vreau să zbor din nou, şi să mă aşez pe alt nor, şi totuşi acelaşi. Nu râde, chiar mi-e frică.

Probabil că s-a întâmplat ceva pe drum, nu ştiu exact ce, cred că se făceau reparaţii pe strada pe care mergeam. Erau doi oameni foarte agitaţi. Se certau, se împăcau, ea îi reproşa că nu lasă niciodată ziarul din mână, el îi spunea că ziarul e tot ce i-a mai rămas, ciudat… dacă i-ai fi văzut acum o vreme, ai fi crezut că sunt suflete pereche şi că nimic nu i-ar putea despărţi. Iar acum se ceartă pe o bucată de hârtie!? Ce are bucata aceea de hârtie înăuntru de fapt? Mi-am amintit. Nimic. Nimic relevant pentru mine. Pentru tine. Pentru oricine altcineva. Nu e ciudat că lucruri atât de banale şi fără însemnătate devin bucăţi de suflet, lucruri de care nu poţi şi nu vrei să te desparţi? Şi văd asta şi în tine acum, te legi de o şoaptă, de o fotografie, de un gest, de o minune care să te scoată din coşmarul ăsta în care te afli de mult prea mult timp. Şi o văd şi la mine. Urăsc locul în care mă aflu acum, dar nu aş pleca de aici niciodată. De ce să plec? Altundeva nu cred că o să găsesc altceva mai plăcut. Şi mai neplăcut. Dar nu toate lucrurile sunt plăcute, trebuie să fii de acord cu mine. Şi nu toate lucrurile sunt roz. Şi dacă sunt roz, poate că sunt doar la suprafaţă. La urma urmei, şi floarea asta a fost roz, odată, demult. Dar uite, acum nu mai e … e ofilită, şi-a schimbat culoarea, şi-a schimbat mirosul. Dar încă o păstrez aici. Mi-e dragă.

L-am văzut azi. M-am chinuit puţin până să pătrund printre cuvintele lui, dar am reuşit să urmăresc nu frazele, ci cuvintele strecurate parcă anume între virgule şi puncte de suspensie. M-am îndepărtat, el a îmbătrânit, nimic nu mai era amuzant în discuţie… Vorbe banale cu semnificaţii ieşite din comun. Puterea cuvântului! Se ascunde în spatele cuvântului ca şi cum ar fi un scut prin care nimeni şi nimic nu îl poate atinge sau răni. Ca şi tine. Chiar aşa, aş vrea să te văd la vârsta lui… nu cred că aş râde. Te-aş privi o dată şi aş izbucni în plâns. Aş vedea aceeaşi privire goală, acelaşi surâs fără însemnătate, şi cam atât. Dar eu nu o să mă declar învingătoare, nu aş avea de ce. Doar că până atunci am să cercetez întreaga ofertă de măşti de pe piaţă, şi cu siguranţă am s-o găsesc pe cea mai bună, nu mă va interesa preţul, doar o garanţie că nu va mai fi nevoie să o mai dau jos vreodată. Totul va fi perfect. Iar floarea aia mă va urma. O voi avea în buzunar, şi poate, dacă ai să te uiţi foarte atent, vei vedea capătul ofilit într-un colţ. Atunci vei afla de fapt că nu am uitat nimic, pentru că masca de la început nu fusese bună, s-a desprins într-un capăt, şi aveam pielea iritată. Doar ştii că sunt alergică la polen.

Uite, stau cu tine aici. Dar tu nu ştii asta. Ciudat e că eu te simt atât de aproape deşi străzile astea n-or să mai cunoască vreodată paşii tăi. Aşa că mă aşez pe podea, deşi nu ar trebui. Privesc spre tavan. Îmi vine în minte imaginea ta, din ce în ce mai mult, cu cât încerc mai mult să nu mă gândesc la ea. Cineva intră în cameră şi de fapt e doar el. Care ştie. Aşa că nu încearcă să mă ridice de jos încă. Mă lasă să sărut tavanul, cu floarea între degete şi cu lacrimile în glas. Şi îmi dă voie să cânt aceeaşi melodie la nesfârşit. Parcă nu l-ar deranja. Şi eu nu îi văd decât umbra, dar mi-e de ajuns. Ştiu că, dacă o să cad, o să mă ajute să mă ridic. Pentru că ştie. Şi nu are nevoie de mari explicaţii, teoreme şi scheme ca să poată să înţeleagă. Vorbesc cu o fantomă.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Cred ca te inteleg! - de alura la: 27/04/2005 22:55:38
Cred ca te inteleg!
#46012 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: