Coma

Din sfera limitata a lumii ce-apartin
Sunt martora doar vietii, de moarte sunt strain...

Din gandurile mute ale vremurilor scurse
Aud acum urlande dorinte readuse,
Renasc acum in mine nevoi de ascetism
Si vrand sa cunosc moartea-al vietii futurism-
Lovesc doar de emotii-sensibile iubiri,
Dure sentimente sunt in suflet si gandiri.

Lovita de durere ,pierduta de simtiri
Cred viata-somn adanc-lipsita de trairi,
Si-n timpul absolut al clipei statornice
Cred viata trairea comei, ce mortii ii e polemice...

Intreb in sinea sfanta a gandului maret
Sunt eu doar lasitatea destinului citet,
Destinului ce soarbe silabe de putere
Din mine...si-nnoptata e iubirea de durere...

E viata doar o ceata, o zi de harnicie,
Iar absolutul cere o zi si mi-o da mie-
E ziua chinului-e zi de ceata-
O viata scursa si dornica de viata...

Din sfera limitata a lumii ce-apartin
Sunt martora doar vietii, de moarte sunt strain',
Cunosc eu viata- lucru incert,
E-o coma-comedie, e-un lucru invert.

Renunt eu dar, la spirit, la suflet, la simtiri,
Aman spre-o alta coma ale mele dragi iubiri,
Inabus neputinta, incerc sa-nvat sa lupt,
Sa stiu ce mi-e cerinta, sa cad, sa lupt, sa lupt...

Si multe trebuinte, inabusite toate
Vor cere doar dorinte de ele separate,
Cer desavarsire, vor cere cu-apasare,
Din sangele puterii vor cere renuntare!

Din sfera limitata a lumii ce-apartin,
Sunt martora doar comei, de viata sunt strain'...
Si coma-i doar o forma, o forma de miscare
A-ntregii materii ce se supune cu stare,
Caci coma se-noieste, dispare reapare,
Se schimba, se mortifica...in mine-i devorare...

Ramane totusi identica cu sine,
O viata e o coma ce dispare si vine.