La mormântul lui Mihai Eminescu

" Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii..."

Revino, iar iubire-a versului
Şi lasă a ta mână
Infantil în lumea jocului
Şi foaia o cunună!

Rescrie ale tale gânduri
Cu draga mulţumire,
Rescrie ale tale simţuri,
Revino-n împlinire!

Îţi voi picta o noapte caldă:
Un lac şi-un tei înmiresmat,
O foaie albă să decadă
În mână-ţi ca unui împărat.

Revino tu întru chemarea-mi,
Ce a o rosti nu ştiu,
Te rog revino, te rog iartă-mi
De, dulce să-ţi spun nu ştiu.

Luceafăr blând a cărui fiinţă
Domnea în scris singur şi unic,
Revino, ascultă a mea cerinţă,
Tu- singur luceafăr teluric.

De nu, atunci te rog permite-mi
Un vers pe foaie să aştern,
Încununează a mea minte-
Prin versuri să te chem.

"Căci, ah! Geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat!"

De dormi eu voi veghea la creştet
Şi mâna mea-ţi va scrie somnul...

Din tei o creangă vântul rupe
La capăt eu să ţi-o aştern,
Veşnic îţi voi scrie dorul
De nici nu ştiu cum să te chem.

De dormi eu aievea voi veghea
Şi mâna mea-ţi va scrie urma,
Dar niciodata nu va vrea
În locul tău să poarte faima.